Irezistibil, debutul în proză al lui Dan Coman, este romanul vieţii lui D Great Coman, un poet care, în căutarea succesului, îşi pierde nu doar identitatea, ci şi cele mai profunde substraturi ale fiinţei. Locuit şi manipulat de un altul – lipsit de scrupule şi condus de visuri de glorie literară –, poetul se autodevorează, punând astfel punct acestei coabitări fatidice. În final, rămâne un ecorşeu de poet sub lupa unui prozator necruţător.
S-a născut și a copilărit în localitatea Gersa din județul Bistrița-Năsăud. A debutat în revista „Minerva” în 1993. Studii de filosofie la Cluj (absolvite în 1999). Prezent în volumul colectiv Camera (Euphorion, Sibiu, 1995), alături de poeții Marin Mălaicu-Hondrari și Florin Partene.
A publicat poezie în majoritatea revistelor literare importante din România. Pentru prima sa carte, Anul cârtiței galbene, a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.
În 2007, a susținut o lectură din poemele sale, traduse în limba franceză de Linda Maria Baros, la Paris, iar în 2009 a participat la un atelier de poezie și traduceri în Suedia (Insula Gotland).
În 2010 beneficiază de o bursă pentru literatură acordată de Akademie Schloss Solitude (juror Mircea Cărtărescu). Este coautorul antologiei Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan (Editura Compania, 2011).
Mă gândeam la Irezistibil ca la una dintre cele mai dificile cărți de Coman citite de până acum. Să pornim de la faptul că eu l-am descoperit pe acest autor târziu, plus am un defect, un total dezinteres față de viața scriitorilor în general. Nu citesc interviuri, nu urmăresc activitatea scriitoricească, foarte rar merg la lansări. Mă rezum doar la literatură. Cazul acesta, este excepția, am înțeles că uneori are importanță să urmezi exact traseul desenat de autor, să începi cu începutul, iar Irezistibil, mi-a confirmat senzația că stau în fața unui puzzle. Un puzzle în care este tot. De aceasta l-am deconstruit mental, găsind bucăți din Parohia, din Acele lucruri și cu siguranță din alte cărți ale lui Coman, pe care urmează să le citesc, de înainte și de după Irezistibil. Îmi dau seama că în același timp nu vreau să vorbesc despre această carte. Așa cum nu mi-ar plăcea să vorbesc despre propria mea umbră. Nu are importanță dacă îți place sau nu Irezistibil, această carte nu e scrisă ca să o placi, este mai degrabă una care te face atent. Una care te face să crezi că tu ca cititor stai în mijlocul unui mister. Iar fiecare carte de Coman citită îți dă indicii pentru altele, viitoare.
Trebuie să mai citesc ceva de el că să-mi limpezesc nelămuririle sau nemulțumirile.
Proză contemporană cu elemente fictive. Scrisă în grabă (parcă) și se simte o continuă sete de popularitate. Din cauza asta, multe prostii și neghiobii se fac, unele dezgustătoare, altele de neînțeles. Per ansamblu, a fost ok, dar nu am rezonat cu stilul acesta de a scrie nicicum.