What do you think?
Rate this book
Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor
În cartea ei de debut, Cristina Chira depune mărturie că la început nu a fost cuvântul, ci energia, acea capacitate a oamenilor de a acționa. Ca un cântec-manifest al feminității al cărui refren e tocmai această energie, volumul de față își desfășoară forța narativă de la prima până la ultima frază, survolând ingenios viețile unor personaje de o vivacitate molipsitoare.
„De ce, Cristina Chira? De ce… Numai nenea Anghelache, al lui Caragiale, ar putea să spună de ce, în volumul de față, fetele (și băieții) care pornesc la drum cu toate pânzele și speranțele sus dau greș. În mai fiecare text, scris cu o precizie a descrierii și a amănuntelor remarcabilă, există un hop, ultimul, o enigmă lunecând pieziș în calea fericirii eroilor. Ce se întâmplă acolo? îți vine să întrebi. De ce nu pot ajunge cu niciun chip la liman? De ce? Dar Cristina Chira, cuminte, nu vrea să răspunză.” (Florin Iaru)
„De ce, Cristina Chira? De ce… Numai nenea Anghelache, al lui Caragiale, ar putea să spună de ce, în volumul de față, fetele (și băieții) care pornesc la drum cu toate pânzele și speranțele sus dau greș. În mai fiecare text, scris cu o precizie a descrierii și a amănuntelor remarcabilă, există un hop, ultimul, o enigmă lunecând pieziș în calea fericirii eroilor. Ce se întâmplă acolo? îți vine să întrebi. De ce nu pot ajunge cu niciun chip la liman? De ce? Dar Cristina Chira, cuminte, nu vrea să răspunză.” (Florin Iaru)
224 pages, Paperback
Published March 1, 2023
8 people are currently reading
204 people want to read
About the author
Cristina Chira
6 books18 followersCristina Chira (n. 1987) a urmat cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, specializându-se în patrimoniu construit. În 2015 a absolvit un master de scriere creativă la Birkbeck, University of London, iar în 2019 a urmat un curs de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu. „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” este volumul ei de debut. Lucrează în proiecte care încearcă să îmbine poveștile cu patrimoniul.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 33 reviews
March 31, 2023
Nu prea aleg să citesc proze scurte, dar, nu știu de ce, am avut senzația că voi rezona cu acest volum. Am fost plăcut surprinsă de cât de bine sunt scrise poveștile și, cu toate că sunt scurte, autoarea reușește să contureze aproape perfect fiecare personaj și lumea din care el face parte.
Mi-a plăcut mult cartea. Mi se pare ideală pentru mileniali și nu numai. M-am regăsit si am regăsit prietene în multe dintre istorisirile Cristinei Chira.
Mi-a plăcut mult cartea. Mi se pare ideală pentru mileniali și nu numai. M-am regăsit si am regăsit prietene în multe dintre istorisirile Cristinei Chira.
March 17, 2025
Nu sunt fană proză scurtă, dar sunt sigur fană a acestui volum de proză scurtă. Pentru ca volumele anterioare pe care le-am citit nu m-au făcut să mă simt ca și când povestile aveau un conținut si un anume sfârșit, aceasta s-a simtit ancorat in realitate, cu personaje verosimile si echilibrate atat in interactiunea cu ceilalti, cat și in introspectia interioară. M-a adus cu gandul la cele 9 Povestiri ale lui Salinger, cu actiuni uneori paralele cu realitatea, dar totuși extrem de bine construite.
April 19, 2023
„O zic din start, «Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor» nu este un volum prost scris, ci ușor fad, cu un potențial insuficient explorat. Având în vedere faptul că se voia a fi un proiect minimalist, nu se aștepta nimeni la mai mult. Apreciez lejeritatea formulei și lipsa de implicare hiper-intelectuală a vocii narative (deși personajele mai au prostul obicei de a ridica un volum de Saramago de pe noptieră sau de a povesti o anecdotă din Camus). Dacă există o axiomă după care se ghidează Cristina Chira, aceea este ideea conform căreia schimbarea este permanentă, iar idealurile tinereții sunt dovada cea mai concretă a acestei nestatornicii. [...] Aici, mi se pare un dezavantaj că autoarea nu a insistat pe destrămarea acestui «spirit liber» în contact cu migrația și cu piața muncii. Din acest punct de vedere, ultimele proze ale volumului mi se pare mai ofertante decât primele."
Link: https://www.scena9.ro/article/cronica...
Link: https://www.scena9.ro/article/cronica...
October 2, 2023
O carte de povestiri despre tineri și tineret, despre oameni obișnuiți în situații obișnuite, care încearcă să treacă pragul de la tinerețe la maturitate fără să se gândească prea mult la ceea ce îi așteaptă, la viitoarele responsabilități, ci se concentrează pe moment și pe micile drame ale prezentului, aproape niciodată catastrofale.
Într-un fel, cartea Cristinei Chira arată agitația ultimelor 2 generații, care nu sunt cu mult schimbate totuși față de generația mea - la vârsta de 20 de ani, cu toții eram agitați de alcool, sex, distracție, deosebirea este că, mai nou, tinerii trăiesc în lumea festivalurilor și au posibilitatea oricând să plece la muncă în străinătate. Și toate aceste texte despre tineret într-o perspectivă feminină a lucrurilor, uneori gravă, alteori amuzantă (2 proze preferate: „Fan Courier” și „Cyber Grandpa”, prin umorul, respectiv ineditul lor).
Într-un fel, cartea Cristinei Chira arată agitația ultimelor 2 generații, care nu sunt cu mult schimbate totuși față de generația mea - la vârsta de 20 de ani, cu toții eram agitați de alcool, sex, distracție, deosebirea este că, mai nou, tinerii trăiesc în lumea festivalurilor și au posibilitatea oricând să plece la muncă în străinătate. Și toate aceste texte despre tineret într-o perspectivă feminină a lucrurilor, uneori gravă, alteori amuzantă (2 proze preferate: „Fan Courier” și „Cyber Grandpa”, prin umorul, respectiv ineditul lor).
April 28, 2023
O colectie simpatica de povestiri, la unele am ras cu lacrimi (Fan Courier), unele m-au induiosat (Cyber Grandpa), altele m-au plictisit, poate si pentru ca nu ma regaseam pe mine in ele, ci doar pe altii. Si sper sa ma insel, si sa fie doar o intamplare, dar iar am ramas cu impresia ca multi oameni cred ca lumea romanilor in Anglia e limitata la Londra.
Dar SPOILER ALERT Raluca s-a culcat la un moment dat cu Tudor.
Felicitari Cristinei Chira pentru carte.
Dar SPOILER ALERT Raluca s-a culcat la un moment dat cu Tudor.
Felicitari Cristinei Chira pentru carte.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 26, 2024
M-am gandit sa rup paginile cu Apelul si sa mi le lipesc pe perete, dar nu imi place sa distrug carti, asa ca voi pune cartea pe noptiera si voi reciti povestirea de fiecare data cand un baiat din trecut imi scrie Hey pe WhatsApp, multumesc, Cristina.
June 10, 2024
toate povestile bune, unele mi au fost mai drage
January 24, 2026
Mi-a plăcut mult cartea. Este o carte despre tinerețe, cu tot ce aduce ea: iubiri neîmplinite, schimbări în carieră, nopți târzii, mici decizii care ți se par imense, zbuciumul gândului ca niciodată nu ești destul.
At the end of the day, cred ca toți avem un peștișor de aur de care ne legăm existența, care ne dă sens atunci când nu mai găsim altul. Uneori doar trebuie să te ridici, să mergi la lucru, ca să îi poți cumpăra peștișorului un acvariu nou and that’s fine.
Aștept mai multe cărți de la Cristina.
At the end of the day, cred ca toți avem un peștișor de aur de care ne legăm existența, care ne dă sens atunci când nu mai găsim altul. Uneori doar trebuie să te ridici, să mergi la lucru, ca să îi poți cumpăra peștișorului un acvariu nou and that’s fine.
Aștept mai multe cărți de la Cristina.
June 11, 2023
Pentru mine cartea Cristinei a fost ca o cutie de bomboane – toate de ciocolată, dar cu arome diferite. Am avut surpriza să încerc o varietate întreagă de stări și emoții, în timp ce la sfârșitul cărții am realizat că există totuși o miză comună a textelor, lucru care reușește să mă fascineze.
lucrul pentru care am evaluat această carte ca fiind un 4-star read este cu totul altul. Nu știu cum reușește să facă asta, însă autoarea a scris cu succes doar despre lucruri total banale, pe care nu numai că le-am dezbătut de nenumărate ori cu prietenii, dar pe care le-am și trăit. Totuși, atenția pe care fiecare dintre aceste texte a reușit să mi-o capteze, m-a făcut să realizez ce vieți interesante avem ocazia să trăim. Singura problemă fiind aceea că nu le auzim povestite într-o formă care să le facă să sune atât de bine. Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor îmi dă un fel de nostalgie pentru o viață pe care chiar o trăiesc, dar de care nu reușesc să fiu niciodată cu adevărat conștientă.
https://asasunt.eu/raluca-nu-s-a-culc...
lucrul pentru care am evaluat această carte ca fiind un 4-star read este cu totul altul. Nu știu cum reușește să facă asta, însă autoarea a scris cu succes doar despre lucruri total banale, pe care nu numai că le-am dezbătut de nenumărate ori cu prietenii, dar pe care le-am și trăit. Totuși, atenția pe care fiecare dintre aceste texte a reușit să mi-o capteze, m-a făcut să realizez ce vieți interesante avem ocazia să trăim. Singura problemă fiind aceea că nu le auzim povestite într-o formă care să le facă să sune atât de bine. Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor îmi dă un fel de nostalgie pentru o viață pe care chiar o trăiesc, dar de care nu reușesc să fiu niciodată cu adevărat conștientă.
https://asasunt.eu/raluca-nu-s-a-culc...
January 31, 2026
Trebuie să recunosc că am gustat din proza Cristinei Chira şi înainte de acest volum, prin intermediul unor povestiri apărute în Kiwi, una dintre cele mai bune antologii de proză scurtă de la noi, dacă nu cumva chiar cea mai bună. În Kiwi 23 are o proză care se numeşte „Nazaret” şi care mi s-a părut una dintre cele mai faine povestiri care au ca temă prejudecăţile pe care adesea le avem despre unele grupuri de oameni pe baza naţionalităţii, a etniei, a poziţiei lor în societate. Recomand să pui mâna pe antologia Kiwi nu doar pentru această povestire.
Revenind la volumul de faţă, acesta cuprinde 14 povestiri, cele mai multe dintre ele ancorate în realitatea zilelor noastre, cu personaje extrem de vii şi bine conturate, dar care pare că oricât de mult s-ar zbate nu reuşesc să-şi găsească fericirea. Per total, povestirile din acest volum exploatează adolescenţa, în cele mai multe dintre cazuri din perspectivă feminină având şi un mic arc narativ. Am ţinut să menţionez asta cu titlu de avertisment, asta ca să nu îţi creezi aşteptări false de la acest volum. Personal, încerc să nu-mi creez niciun fel de aşteptări atunci când citesc sau ca să-l citez pe regretatul Emeric Ienei: „nu-mi fac iluzii ca să nu am deziluzii”.
Prin urmare, am purces la citit prozele din volum şi pot spune că 10 din cele 14 povestiri mi-au plăcut foarte, foarte mult. Din cele patru rămase trebuie să recunosc că una nu m-a atins deloc şi nu pentru că nu ar fi bine scrisă, ci pur şi simplu pentru că nu m-am regăsit deloc în ea, iar în celelalte trei nu am reuşit să rezonez în niciun fel cu personajele. Există şi posibilitatea ca problema să fie la mine. Poate n-oi fi avut parte de o adolescenţă normală, oi fi fost prea şoarece de bibliotecă, cine ştie?! 😅
Anyway, revenind la prozele care mi-au plăcut, o să încerc să-ţi dau câteva mici spoilere legate de subiectele unor dintre povestiri, ca să-ţi faci măcar o idee dacă sunt sau nu pentru tine.
Prima povestire este cea care dă şi numele volumului şi explorează atât angoasa adolescentină a pierderii virginităţii din perspectivă feminină, cât şi puterea percepţiei în funcţie de vârstă. E destul de greu de explicat fără să dau spoiler la toată povestirea. Ideea e oricum destul de profundă, dar e mai bine te las să o descoperi personal dacă ţi-am stârnit curiozitatea.
Nu doar angoasa e prezentă în povestirile Cristinei Chira, ci şi umorul, aşa cum am regăsit în povestirea „FAN Courier”. Acţiunea are loc în pandemie, undeva la ţară, unde nişte tineri care lucrează remote se mută, dar îşi păstrează obiceiul de a comanda chestii de pe internet. Se întâmplă ca una din comenzi să conţină lucruri mai puţin ortodoxe, iar curierul care le aduce să fie chiar preotul din sat, reprofilat în curier. Acestea sunt ingredientele unei proze care cu siguranţă îţi va stârni cel puţin un zâmbet dacă nu chiar hohote puternice de râs.
Şi ca să dublez potul, o să-ţi dau o mostră de umor dintr-o altă povestire, care se numeşte „Fluturaşii” şi care este despre nişte tinere care pleacă de acasă undeva la ţară, la bunicii uneia dintre ele, acolo unde se întâlnesc cu vechi prieteni din copilărie cu care nu s-au mai văzut de multă vreme:
„Trebui să se aplece, ca fata să ajungă să-l ia în braţe. O strânse cu putere. Simţi sânii turtindu-i-se de piept. Thea se eliberă şi-l măsură din cap până-n picioare.
— Şi tu, tot Peştişor ai rămas? Sau te-ai făcut peşte mare?
— Tot peştele mic e, râse Corvin. La cum stă treaba, bună-su, Păstrăv, o să apuce o sută.
Peştişor întinse mâna şi dădu să atingă pierce-urile Theei. Fata se feri.
— Ce Dumniezó ţi-ai făcut la faţă?
Thea rânji şi îşi dezveli buza de jos, dezvăluind micul disc metalic de la capătul celălalt al pierce-ului.
— Doamne apără şi păzeşte! Nu-ţ’ curge apă când bei? întrebă Peştişor, dar fata nu mai era atentă.”
În povestirea „Intoxicare” avem parte de un trio, n-aş zice neapărat amoros. Dora are o relaţie cu Mex, dar visează că acesta s-a combinat cu Flavia, prietena ei cea mai bună. Mex ia toată situaţia ca pe o provocare şi pariază că o poate face pe Flavia să se îndrăgostească de el, aşa, just for fun. Cum reacţionează Dora şi ce se întâmplă până la final, evident că o să te las pe tine să descoperi.
„Apelul” e povestirea care m-a surprins destul de tare şi nu neapărat prin subiect, ci prin modul în care a fost construită, adică dintr-o singură suflare, scrisă dintr-o singură frază. Nu a fost prima dată când am dat de o asemenea povestire, am găsit una la BAS, despre care v-am povestit în episodul cu „Copilăria lui Kaspar Hauser”, precum şi alte exemple în Kiwi. Ce e foarte fain la povestirile de genul acesta, mai ales la cele scrise bine, e că te ţin acolo, cu răsuflarea aproape tăiată, apoi când constaţi că se termină stai şi te întrebi câteva minute: ce a fost asta? Ce-am citit? (WTF did I just read?!)
Povestirea „Bravo” are în centru revista adolescenţei majorităţii celor din generaţia mea. Ne este prezentată o situaţie în care naratoarea are o conversaţie cu bunica ei de la ţară, care se întâmplă să dea peste un număr al revistei „Bravo” şi să citească rubrica „Love & Sex”. Ce-a ieşit te las pe tine să descoperi. 😅
Regăsim şi alte povestiri destul de bine scrise în care ne sunt prezentate statutul de imigrant în UK din perspectivă feminină, greutăţile prin care trec personajele feminine în încercarea obţinerii unui trai mai bun, problema discriminării, relaţiile interrasiale şamd.
Ultima povestire din volum se numeşte „Cyber Grandpa” şi, după cum bine intuieşti, e despre un viitor apropiat în care transferul conştiinţei devine posibil. Astfel, bunicul naratoarei devine unul dintre primii români care acceptă să i se transfere conştiinţa în corpul robotic NewLifeX. Ce aventuri îl aşteaptă pe Cyber Grandpa te las pe tine să descoperi dacă ţi-am stârnit curiozitatea cu acest volum.
Ce-ţi mai pot spune în schimb este că mi-au plăcut foarte mult atmosfera pe care Cristina Chira reuşeşte să o creeze în cele mai multe dintre povestiri, precizia descrierilor, detaliile foarte bine alese, energia molipsitoare a personajelor, precum şi exemplele de virtuozitate în ceea ce priveşte scrisul. Mă refer în special la proza dintr-o singură frază şi la naraţiunea la persoana a II-a, care, personal, mi se pare foarte greu de realizat. Acestea fiind spuse, abia aştept să văd cu ce ne va surprinde în următorul volum.
Aşadar, dacă vrei să descoperi un debut care vorbeşte despre noi toţi, cu ironie şi tandreţe, atunci „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” e cartea pe care merită să o citeşti şi să o dai mai departe.
Dacă doreşti să vezi şi varianta video a acestei recenzii, te aştept pe canalul de YouTube "Dăm o carte!?" (https://www.youtube.com/@damocarte). 😄
Revenind la volumul de faţă, acesta cuprinde 14 povestiri, cele mai multe dintre ele ancorate în realitatea zilelor noastre, cu personaje extrem de vii şi bine conturate, dar care pare că oricât de mult s-ar zbate nu reuşesc să-şi găsească fericirea. Per total, povestirile din acest volum exploatează adolescenţa, în cele mai multe dintre cazuri din perspectivă feminină având şi un mic arc narativ. Am ţinut să menţionez asta cu titlu de avertisment, asta ca să nu îţi creezi aşteptări false de la acest volum. Personal, încerc să nu-mi creez niciun fel de aşteptări atunci când citesc sau ca să-l citez pe regretatul Emeric Ienei: „nu-mi fac iluzii ca să nu am deziluzii”.
Prin urmare, am purces la citit prozele din volum şi pot spune că 10 din cele 14 povestiri mi-au plăcut foarte, foarte mult. Din cele patru rămase trebuie să recunosc că una nu m-a atins deloc şi nu pentru că nu ar fi bine scrisă, ci pur şi simplu pentru că nu m-am regăsit deloc în ea, iar în celelalte trei nu am reuşit să rezonez în niciun fel cu personajele. Există şi posibilitatea ca problema să fie la mine. Poate n-oi fi avut parte de o adolescenţă normală, oi fi fost prea şoarece de bibliotecă, cine ştie?! 😅
Anyway, revenind la prozele care mi-au plăcut, o să încerc să-ţi dau câteva mici spoilere legate de subiectele unor dintre povestiri, ca să-ţi faci măcar o idee dacă sunt sau nu pentru tine.
Prima povestire este cea care dă şi numele volumului şi explorează atât angoasa adolescentină a pierderii virginităţii din perspectivă feminină, cât şi puterea percepţiei în funcţie de vârstă. E destul de greu de explicat fără să dau spoiler la toată povestirea. Ideea e oricum destul de profundă, dar e mai bine te las să o descoperi personal dacă ţi-am stârnit curiozitatea.
Nu doar angoasa e prezentă în povestirile Cristinei Chira, ci şi umorul, aşa cum am regăsit în povestirea „FAN Courier”. Acţiunea are loc în pandemie, undeva la ţară, unde nişte tineri care lucrează remote se mută, dar îşi păstrează obiceiul de a comanda chestii de pe internet. Se întâmplă ca una din comenzi să conţină lucruri mai puţin ortodoxe, iar curierul care le aduce să fie chiar preotul din sat, reprofilat în curier. Acestea sunt ingredientele unei proze care cu siguranţă îţi va stârni cel puţin un zâmbet dacă nu chiar hohote puternice de râs.
Şi ca să dublez potul, o să-ţi dau o mostră de umor dintr-o altă povestire, care se numeşte „Fluturaşii” şi care este despre nişte tinere care pleacă de acasă undeva la ţară, la bunicii uneia dintre ele, acolo unde se întâlnesc cu vechi prieteni din copilărie cu care nu s-au mai văzut de multă vreme:
„Trebui să se aplece, ca fata să ajungă să-l ia în braţe. O strânse cu putere. Simţi sânii turtindu-i-se de piept. Thea se eliberă şi-l măsură din cap până-n picioare.
— Şi tu, tot Peştişor ai rămas? Sau te-ai făcut peşte mare?
— Tot peştele mic e, râse Corvin. La cum stă treaba, bună-su, Păstrăv, o să apuce o sută.
Peştişor întinse mâna şi dădu să atingă pierce-urile Theei. Fata se feri.
— Ce Dumniezó ţi-ai făcut la faţă?
Thea rânji şi îşi dezveli buza de jos, dezvăluind micul disc metalic de la capătul celălalt al pierce-ului.
— Doamne apără şi păzeşte! Nu-ţ’ curge apă când bei? întrebă Peştişor, dar fata nu mai era atentă.”
În povestirea „Intoxicare” avem parte de un trio, n-aş zice neapărat amoros. Dora are o relaţie cu Mex, dar visează că acesta s-a combinat cu Flavia, prietena ei cea mai bună. Mex ia toată situaţia ca pe o provocare şi pariază că o poate face pe Flavia să se îndrăgostească de el, aşa, just for fun. Cum reacţionează Dora şi ce se întâmplă până la final, evident că o să te las pe tine să descoperi.
„Apelul” e povestirea care m-a surprins destul de tare şi nu neapărat prin subiect, ci prin modul în care a fost construită, adică dintr-o singură suflare, scrisă dintr-o singură frază. Nu a fost prima dată când am dat de o asemenea povestire, am găsit una la BAS, despre care v-am povestit în episodul cu „Copilăria lui Kaspar Hauser”, precum şi alte exemple în Kiwi. Ce e foarte fain la povestirile de genul acesta, mai ales la cele scrise bine, e că te ţin acolo, cu răsuflarea aproape tăiată, apoi când constaţi că se termină stai şi te întrebi câteva minute: ce a fost asta? Ce-am citit? (WTF did I just read?!)
Povestirea „Bravo” are în centru revista adolescenţei majorităţii celor din generaţia mea. Ne este prezentată o situaţie în care naratoarea are o conversaţie cu bunica ei de la ţară, care se întâmplă să dea peste un număr al revistei „Bravo” şi să citească rubrica „Love & Sex”. Ce-a ieşit te las pe tine să descoperi. 😅
Regăsim şi alte povestiri destul de bine scrise în care ne sunt prezentate statutul de imigrant în UK din perspectivă feminină, greutăţile prin care trec personajele feminine în încercarea obţinerii unui trai mai bun, problema discriminării, relaţiile interrasiale şamd.
Ultima povestire din volum se numeşte „Cyber Grandpa” şi, după cum bine intuieşti, e despre un viitor apropiat în care transferul conştiinţei devine posibil. Astfel, bunicul naratoarei devine unul dintre primii români care acceptă să i se transfere conştiinţa în corpul robotic NewLifeX. Ce aventuri îl aşteaptă pe Cyber Grandpa te las pe tine să descoperi dacă ţi-am stârnit curiozitatea cu acest volum.
Ce-ţi mai pot spune în schimb este că mi-au plăcut foarte mult atmosfera pe care Cristina Chira reuşeşte să o creeze în cele mai multe dintre povestiri, precizia descrierilor, detaliile foarte bine alese, energia molipsitoare a personajelor, precum şi exemplele de virtuozitate în ceea ce priveşte scrisul. Mă refer în special la proza dintr-o singură frază şi la naraţiunea la persoana a II-a, care, personal, mi se pare foarte greu de realizat. Acestea fiind spuse, abia aştept să văd cu ce ne va surprinde în următorul volum.
Aşadar, dacă vrei să descoperi un debut care vorbeşte despre noi toţi, cu ironie şi tandreţe, atunci „Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” e cartea pe care merită să o citeşti şi să o dai mai departe.
Dacă doreşti să vezi şi varianta video a acestei recenzii, te aştept pe canalul de YouTube "Dăm o carte!?" (https://www.youtube.com/@damocarte). 😄
June 4, 2023
De fapt 6 stele.⭐️
May 6, 2023
O carte ușurică, pe alocuri amuzantă, cu povestiri cu miros de Vamă și nostalgii de tinerețe zbuciumată (referințe la mirc, YMess etc). Unele povestiri mi-au plăcut mult, altele mi-au părut repetitive.
M-a derutat un pic folosirea numelor sau terminologiilor similare (de exemplu “fluturași”) în povești alăturate. Mi se părea că era o îngreunare nenecesară pentru adaptarea la un context și personaje noi.
“Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” a fost povestirea mea preferată dar mi-au plăcut și “Porolissum”, “Intoxicare” și “Peștișorul rătăcitor”.
“Cyber grandpa” m-a lăsat cu un gust amar pentru că nu avea efectiv nicio legătură cu restul povestirilor. Și din păcate a fost și finalul cărții.
M-a derutat un pic folosirea numelor sau terminologiilor similare (de exemplu “fluturași”) în povești alăturate. Mi se părea că era o îngreunare nenecesară pentru adaptarea la un context și personaje noi.
“Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” a fost povestirea mea preferată dar mi-au plăcut și “Porolissum”, “Intoxicare” și “Peștișorul rătăcitor”.
“Cyber grandpa” m-a lăsat cu un gust amar pentru că nu avea efectiv nicio legătură cu restul povestirilor. Și din păcate a fost și finalul cărții.
April 25, 2024
de foarte multe ori, cartea asta mi-a făcut unul dintre vise realitate, și am ajuns să mă transpun în adolescența aniilor 2000, cu un stil de a scrie extrem de ușor de parcurs și o tactică de captivare a atenției super mișto. Cristina Chira are foarte mult potențial în a-și îndărătcina creațiile în epoca contemporană a cărțiilor românești, cu un nume care să aibă ecou în sufletele adolescențiilor care sunt în căutarea sinelui.
neapărat trebuie să-mi cumpăr propriul meu exemplar.
efectiv cele mai mari vibe uri de “cine-i janghina?” (the girls who get it get it) type of stories, zici ca e o colecție povești “submitted” la emisiunea lui rux
neapărat trebuie să-mi cumpăr propriul meu exemplar.
efectiv cele mai mari vibe uri de “cine-i janghina?” (the girls who get it get it) type of stories, zici ca e o colecție povești “submitted” la emisiunea lui rux
June 3, 2023
Mi-au plăcut aproape toate povestirile; mi-au dat cumva o nostalgie pt o viața pe care nu am trăit-o.
March 29, 2023
Fete, femei, relații, dragoste, feminitate și energie feminină.
Eu aș numi cartea asta „coming of age” feminin; este despre drumul de la „fată” la „femeie” pe care l-am parcurs toate, prin tot hățișul de relații, iubiri, tristețe, confuzie, sexualitate, dorințe ascunse și inocență.
Raluca, Cristina, Ria, Dora, Thea, Irina sunt eroinele cărții, dar puteau să se numească la fel de bine Oana, Alina, Andreea etc. Toate am trăit ce trăiesc ele, toate am iubit, am sperat și am fost dezamăgite în același fel, toate am fost acolo; cartea asta a fost pentru mine un fel de walk on the memory lane, am trăit încă o dată, dar altfel, niște ani frumoși, cu o aură aparte.
O precizare subiectivă, dar absolut necesară: imaginativă și complet neașteptată, „Cealaltă Cristina” este una dintre cele mai frumoase povestiri despre fiorii primei iubiri pe care le-am citit vreodată.
Și, pentru că se întâmplă să cunosc această carte de când era manuscris, îmi permit să vă ofer un spoiler din povestirea care face titlul cărții (și, pe care, să fim serioși, nu prea ai cum să nu-l observi în librărie): „[…] Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor. Nu pentru că ea n-ar fi vrut. […]”. Stay tuned.
5 stele de la mine, trăiască!
Eu aș numi cartea asta „coming of age” feminin; este despre drumul de la „fată” la „femeie” pe care l-am parcurs toate, prin tot hățișul de relații, iubiri, tristețe, confuzie, sexualitate, dorințe ascunse și inocență.
Raluca, Cristina, Ria, Dora, Thea, Irina sunt eroinele cărții, dar puteau să se numească la fel de bine Oana, Alina, Andreea etc. Toate am trăit ce trăiesc ele, toate am iubit, am sperat și am fost dezamăgite în același fel, toate am fost acolo; cartea asta a fost pentru mine un fel de walk on the memory lane, am trăit încă o dată, dar altfel, niște ani frumoși, cu o aură aparte.
O precizare subiectivă, dar absolut necesară: imaginativă și complet neașteptată, „Cealaltă Cristina” este una dintre cele mai frumoase povestiri despre fiorii primei iubiri pe care le-am citit vreodată.
Și, pentru că se întâmplă să cunosc această carte de când era manuscris, îmi permit să vă ofer un spoiler din povestirea care face titlul cărții (și, pe care, să fim serioși, nu prea ai cum să nu-l observi în librărie): „[…] Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor. Nu pentru că ea n-ar fi vrut. […]”. Stay tuned.
5 stele de la mine, trăiască!
April 8, 2023
Volumul de debut al Cristinei Chira nu pare un volum de debut. Autoarea are o siguranță admirabilă în scriitură și dovedește un simț al identificării detaliului semnificativ. Arată o mare precizie, fără să dea o proză rece. Textele sale sunt uneori amuzante, dar nu exagerate, triste, dar fără să cadă în patetic ori în nostalgii siropoase. Personajele au carne, sunt bine conturate, sunt identificabile în întreaga masă de nume, porecle și situații. Te atașezi de ele și le ții pumnii chiar dacă, așa cum remarca și Florin Iaru, intuiești că mereu va sta ceva în calea fericirii și împlinirii lor. E aici maturizarea unei întregi generații: serile pe mIRC, teancurile de reviste „Bravo”, nopțile în Club Expirat, escapadele în Vama Veche, festivalurile de rock autohtone; căutarea libertății, nevoia de revoltă, mirajul paradisurilor chimice, dorința de a pleca din țară. Sunt micile drame care protagoniștilor le par adevărate apocalipse. E vârsta aparent fără griji și totuși sufocată de griji. E ruptura între visuri și lucrurile pe care suntem nevoiți să le facem. Sunt felii de viață autentică.
October 21, 2024
„Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor” – sau cum să iei o premisă minimalistă și să o transformi într-un elogiu adus… banalității. Da, recunosc, mi-a plăcut acea lejeritate narativă, atât de „refreshing” încât îți dă impresia că personajele abia se mai obosesc să respire. Autoarea a optat pentru lipsa oricărei pretenții intelectuale, însă nu m-am așteptat ca "lipsa" să fie ingredientul principal al întregii cărți.
Sunt convinsă că există o profunzime de care n-am reușit să mă apropii, ascunsă probabil printre paginile în care se fac referințe la Saramago și Camus. Dar cine are timp de astfel de subtilități când povestirile alunecă între scene de „afterparty” și discuții despre „fluturași” care aparent se repetă ca un ecou exasperant?
Dacă îți place să te plimbi pe coarda fină dintre ironie și platitudine, dacă apreciezi seri în Vama Veche și nostalgiile tinereții… s-ar putea să te distrezi. Pentru ceilalți, recomand poate un volum mai „intelectual”.
Sunt convinsă că există o profunzime de care n-am reușit să mă apropii, ascunsă probabil printre paginile în care se fac referințe la Saramago și Camus. Dar cine are timp de astfel de subtilități când povestirile alunecă între scene de „afterparty” și discuții despre „fluturași” care aparent se repetă ca un ecou exasperant?
Dacă îți place să te plimbi pe coarda fină dintre ironie și platitudine, dacă apreciezi seri în Vama Veche și nostalgiile tinereții… s-ar putea să te distrezi. Pentru ceilalți, recomand poate un volum mai „intelectual”.
May 19, 2024
Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor a fost o carte ușurică, plină de amuzament, care m-a purtat pe străzile nostalgice ale adolescenței, cu mirosul inconfundabil al Vămii. 🥰 Printre pagini, am călătorit prin mai multe povestiri interesante precum Porolissum, Intoxicare și Peștișorul rătăcitor. Ultima menționată, Peștișorul rătăcitor, mi-a adus aminte de broasca țestoasă 🐢 pe care am avut-o, Pioneză. Intoxicare și Apelul sunt alte două povestiri care mi-au atras atenția.
February 10, 2026
Cred că aș numi această carte un adevărat comfort book. M-a făcut să mă cufund în fiecare povestire, am rezonat cu fiecare dintre ele, n am simit ca m-as plictisi si, desi personajele au la dispozitie doar cateva pagini, mi s au parut surprinzător de bine conturate.
Toate povestirile m-au captivat si m-au facut sa simt nostalgie. Mi-a plăcut foarte mult tonul colocvial, dar care reușește totuși să transmită profunzime. 5/5
Toate povestirile m-au captivat si m-au facut sa simt nostalgie. Mi-a plăcut foarte mult tonul colocvial, dar care reușește totuși să transmită profunzime. 5/5
March 25, 2024
Raluca de față chiar nu s-a culcat niciodată cu eventualul echivalent de Tudor. "Flavia" i-a ținut partea lui "Mex". Casa bunicilor mei nu era în Apuseni, ci într-un sat de lângă Ploiești. Nu trupă, ci cenaclu literar. Nu Felsziget, ci Sigișoara. Nu Londra, ci Maastricht. Dar în rest, exact așa a fost, și Cristina le-a scris cum le scriam și eu în jurnal, doar că de 7 ori mai bine.
January 5, 2026
Note to self: Cristina Chira scrie minunat si chiar m-a surprins, fiind una din putinele carti pe care le citesc in romana. Din pacate, acest gen de carte in care se incorporeaza mai multe povesti care nu au legatura una cu alta nu ma atrage in mod special. Foarte multe povesti bune tho!!!
Fluturașii ( + Noi, fluturașii) - Afterparty - Porolissum
Fluturașii ( + Noi, fluturașii) - Afterparty - Porolissum
May 16, 2023
Este o carte pe care aveam nevoie sa o citesc dar nu stiam. Mi-a placut mult si m-am regasit in trairile si experientele personajelor. Fiecare poveste m-a captivat si mi-a parut rau cand am ajuns la ultima.
Astept cu nerabdare urmatoarea carte<3
Astept cu nerabdare urmatoarea carte<3
July 21, 2023
Cartea nu-i rău scrisă, dar perspectiva personajelor e tot timpul aceeași: tineri care vor să experimenteze viața fără s-o ia prea în serios. Dacă cititorul e interesat de perspectiva asta, va fi încântat de carte. Dacă nu, nu.
March 19, 2024
O carte cu mici povestiri, fără legătură între ele, în care sunt prezentați adolescenții ce se confrunta cu diverse probleme de vârsta lor. Stilul de scris este lejer, colocvial, lucru care a făcut o ușor de citit și de rezonat cu personajele.
Nu am mai citit pana acum o carte de acest fel, mi a fost greu la început să mă obișnuiesc cu faptul că poveștile sunt diferite în comparație cu cărțile pe care le citesc și au un fir narativ complex de la început la final.
Per total, este o carte lejer de citit pentru momentele in care vrei sa te relaxezi. Se simte ca și cum mai mulți prieteni îți povestesc chestii ce se intampla în viata lor. (3,5 💫)
Nu am mai citit pana acum o carte de acest fel, mi a fost greu la început să mă obișnuiesc cu faptul că poveștile sunt diferite în comparație cu cărțile pe care le citesc și au un fir narativ complex de la început la final.
Per total, este o carte lejer de citit pentru momentele in care vrei sa te relaxezi. Se simte ca și cum mai mulți prieteni îți povestesc chestii ce se intampla în viata lor. (3,5 💫)
April 20, 2024
O carte de povestiri scurte, unele mai bune, altele mai puțin.
Cristina Chira are subtilitate și finețe chiar și când scrie despre lucruri aproape banale, dar nu toate cele 14 povestiri duc undeva, ci unele par să plutească neterminate și neclarificate.
Cristina Chira are subtilitate și finețe chiar și când scrie despre lucruri aproape banale, dar nu toate cele 14 povestiri duc undeva, ci unele par să plutească neterminate și neclarificate.
February 21, 2024
a fost nice, mi-a placut, recomand
October 25, 2024
Puțin fad,formulă lejeră. Ultimele proze ale volumului au un plus
December 17, 2024
O lectură foarte plăcută, cu câteva povestiri foarte bune.
August 11, 2024
Promițător debut.
Displaying 1 - 30 of 33 reviews