What do you think?
Rate this book
Alexandru Lăpușneanu
„Alexandru Lăpuşneanu, după cum s-a observat uneori, este propriu-zis o dramă în mai multe acte, în care un conflict primitiv se rezolvă printr-o catastrofă. Povestirea nu apare, în desfăşurarea acţiunii menţinută tot timpul sub ochii noştri, decât cu rolul şi aproape cu dimensiunile pe care le au într-o compoziţie dramatică. De aceea, atunci când revenim de la naraţiunile scriitorului la scenele dialogate avem impresia de a trece de la auxiliar la esenţial, de la articulaţiile cu valoare artistică redusă pe planul viu al creaţiei.“ (Tudor Vianu)
Paperback
First published January 1, 1840
26 people are currently reading
556 people want to read
About the author
Constantin Negruzzi
13 books13 followersConstantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, judeţul Iaşi – d. 24 august 1868) a fost un om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă.
Născut în Trifeştii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iaşi, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzăşească, ajuns boiernaş în rang de paharnic, şi al Sofiei Hermeziu. Şi-a început învăţătura în greaca cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iaşi, iar româneşte învăţă singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuşi mărturiseşte într-un articol intitulat Cum am învăţat româneşte, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuinţate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluţia din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chişinău face cunoştinţă cu poetul rus Puşkin, care-i deşteaptă gustul pentru literatură şi cu un emigrant francez de la care ia lecţii de limba şi literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viaţa politică, cum făceau toţi fiii de boieri pe atunci.
În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), şi câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioţilor de peste munţi, studie istoria şi dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului şi boierilor din timpul său.
Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca obişnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca funcţionar superior, şi ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale şi doritor de progres. În 1840 este ales primar al oraşului Iaşi.
Negruzzi nu ia parte la mişcarea din 1848 şi mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) şi apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanţelor, deputat şi epitrop la Sf. Spiridon.
Se stinge din viaţă la 24 august 1868, şi este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeştii Vechi.
Născut în Trifeştii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iaşi, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzăşească, ajuns boiernaş în rang de paharnic, şi al Sofiei Hermeziu. Şi-a început învăţătura în greaca cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iaşi, iar româneşte învăţă singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuşi mărturiseşte într-un articol intitulat Cum am învăţat româneşte, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuinţate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluţia din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chişinău face cunoştinţă cu poetul rus Puşkin, care-i deşteaptă gustul pentru literatură şi cu un emigrant francez de la care ia lecţii de limba şi literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viaţa politică, cum făceau toţi fiii de boieri pe atunci.
În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), şi câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioţilor de peste munţi, studie istoria şi dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului şi boierilor din timpul său.
Ales, în 1837, deputat de Iaşi în Obşteasca obişnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca funcţionar superior, şi ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale şi doritor de progres. În 1840 este ales primar al oraşului Iaşi.
Negruzzi nu ia parte la mişcarea din 1848 şi mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) şi apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanţelor, deputat şi epitrop la Sf. Spiridon.
Se stinge din viaţă la 24 august 1868, şi este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeştii Vechi.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 253 reviews
January 7, 2016
O voce din lăuntrul meu îmi tot îngâna: "Ia -bă!- şi citeşte operele alea pentru bac, apoi toceşte nişte comentarii critice, că eşti în an terminal şi nota aia te va urmări toată viaţă!" Buuun! Zâmbesc tâmp, în derâdere. Mai zâmbesc odată! Dar, cu încetul, zâmbetul mi se metamorfozează într-o resemnare tacită, se face un acord între eul meu spiritual şi euul meu social. Şi uite-mă citind "Alexandru Lăpuşneanul". Îmi casc ochii pe prima pargina, apoi pe contrapagină şi tot aşa. Şi se termină.
Buuuuuon! Unde-i romantismul de expresie?! Iau o carte notorie de critică: "nuvela istorică, romantică, paşoptistă"!
Paşoptistă e pentru că... altfel n-are cum să fie, dat fiind că a fost publicată în 1840.
Istorică?! Tratează, într-adevăr, un subiect istoric, romanţat, sumar, în câteva pagini, inspirat din cronicile aşa-zişilor umanişti moldoveni ( N-am avut nici pe dracu umanism!!! Miron Costin? Ureche?! Da, vorbeau ei despre românitatea românilor, dar ăştia-l pupau în fund pe Dumnezeu şi pe mitropolit, pe când umanismul european ce presupune?! Nu mai este Dumnezeu în centrul universului, ci omul, uomo universale, adică ceva de genu' lui da Vinci ori Boccaccio, domnul meu!).
Romantică?! "Io" n-am văzut niciun element romantic afară de "orientarea spre istoria naţională" amintită mai sus. Nu tu interiorizare, nu tu antiteză, nu tu apologie a sentimentelor. Nimic!
În fapt, scrierea asta nu poate rămâne decât istorică şi paşoptistă! Atât! Ca să vorbim de o proză de factură romantică în spaţiul românesc, trebuie să sărim peste câteva decenii, până la Eminescu. Şi n-are nici măcar elemente iluministe, căci şi Negruzzi asta se avea bine cu Dumnezeu, însă e bine să se puncteze replica lui Lăpuşneanul din capitolul I, atunci când se adresează boierilor ce i-au ieşit în întâmpinare: "Voi mulgeti laptele ţării, dar a venit vremea să va mulg şi eu pre voi!"
"Alexandru Lăpuşneanul" rămâne, deci, doar o povestioară romanţată despre un gagiu din istoria noastră naţională care decapita în prostie (dacă Negruzzi ar fi descris această dorinţă de a ucide într-o manieră de orientare interioară, atunci scrierea s-ar putea încadra în romantism, dar să încadrăm noi istorisirea asta în romantism doar pentru că, în 1840, acesta era la apogeu în Europa... nu!).
I-am dat trei steluţe pentru că mi-a plăcut la nebunie replica lui Stroici din final, când se afla la căpătâiul despotului: "învaţă a muri, tu care ştiai numai a omorî!"
Andrei Tamaş,
6 ianuarie 2016
Buuuuuon! Unde-i romantismul de expresie?! Iau o carte notorie de critică: "nuvela istorică, romantică, paşoptistă"!
Paşoptistă e pentru că... altfel n-are cum să fie, dat fiind că a fost publicată în 1840.
Istorică?! Tratează, într-adevăr, un subiect istoric, romanţat, sumar, în câteva pagini, inspirat din cronicile aşa-zişilor umanişti moldoveni ( N-am avut nici pe dracu umanism!!! Miron Costin? Ureche?! Da, vorbeau ei despre românitatea românilor, dar ăştia-l pupau în fund pe Dumnezeu şi pe mitropolit, pe când umanismul european ce presupune?! Nu mai este Dumnezeu în centrul universului, ci omul, uomo universale, adică ceva de genu' lui da Vinci ori Boccaccio, domnul meu!).
Romantică?! "Io" n-am văzut niciun element romantic afară de "orientarea spre istoria naţională" amintită mai sus. Nu tu interiorizare, nu tu antiteză, nu tu apologie a sentimentelor. Nimic!
În fapt, scrierea asta nu poate rămâne decât istorică şi paşoptistă! Atât! Ca să vorbim de o proză de factură romantică în spaţiul românesc, trebuie să sărim peste câteva decenii, până la Eminescu. Şi n-are nici măcar elemente iluministe, căci şi Negruzzi asta se avea bine cu Dumnezeu, însă e bine să se puncteze replica lui Lăpuşneanul din capitolul I, atunci când se adresează boierilor ce i-au ieşit în întâmpinare: "Voi mulgeti laptele ţării, dar a venit vremea să va mulg şi eu pre voi!"
"Alexandru Lăpuşneanul" rămâne, deci, doar o povestioară romanţată despre un gagiu din istoria noastră naţională care decapita în prostie (dacă Negruzzi ar fi descris această dorinţă de a ucide într-o manieră de orientare interioară, atunci scrierea s-ar putea încadra în romantism, dar să încadrăm noi istorisirea asta în romantism doar pentru că, în 1840, acesta era la apogeu în Europa... nu!).
I-am dat trei steluţe pentru că mi-a plăcut la nebunie replica lui Stroici din final, când se afla la căpătâiul despotului: "învaţă a muri, tu care ştiai numai a omorî!"
Andrei Tamaş,
6 ianuarie 2016
April 27, 2016
faceți un film horror după cartea asta, please!
September 26, 2022
Game of Thrones dupa o luna in Vaslui...Nu am idee de ce trebuie sa studiem asta pentru ca mi se pare o pierdere de timp.Noroc ca e scurta,dar chiar daca e scurta tot dureaza mult sa o citesti pentru ca trebuie sa stai pe o fraza 2 minute pana intelegi ce se intampla.
December 7, 2022
fereasca dumnezeu
December 1, 2016
Sadism de calitate
December 13, 2022
I would've poisoned him too, if he were my husband
February 20, 2017
Bacul..:|
February 9, 2021
Destul de bipolar Alexandru Lăpușneanul la final.
September 17, 2023
Lăpușneanul e dovada nevie că dacă ești prost, ești prost și atât.
March 27, 2012
"personalitatea lui se degradeaza asimptotic" - un mare critic literar in viata.
November 5, 2022
opinie personala: ma bucur ca i-a bagat ruxi otrava pe gat
December 8, 2021
contrary to most romanian novels i have to study for school, the woman doesn't get killed by her husband in this one
This entire review has been hidden because of spoilers.
Read
February 9, 2021so medieval romania red wedding
July 18, 2022
literally traumatizing
December 22, 2022
Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau
Sunt două linii în care pot porni cu acest review - fie vă zic de ce-i, de fapt, o carte bună, în ciuda părerii populare, fie de ce îmi place mie, amândouă sperând să-i aducă justiție lui Alexandru Lăpușneanul.
Acum, să începem cu prima opțiune, căci e adresată mulțimii, și-s mulți, dacă prindeți referința.
Argumente pro:
- cineva spunea ca opera asta ar putea sta pe aceeasi scena cu cele europene, un fel de shakespeare sau ceva de genul. și chiar se potrivește. are o intensitate în punctul culminant și un dramatism autentic.
- un personaj principal cu o istorie în spate, cu un compartament specific vremurilor în care trăia și o redare direct la punct a unor acțiuni semnificative pentru personalitatea lui.
- Ruxanda, care devine mai mult decât un personaj feminim tipic lit ro și tratat cu bestialitate, care intervine în schimbarea destinului când e vorba de a-i fi omorât copilul. ea rezistă într-o lume a vărsării de sânge și barbarității, ia propriile decizii.
Arugmente contra care pot fi transformate în pro:
- regionalismele. doar pentru ca o carte are cuvinte pe care nu le înțelegi nu înseamnă ca e cartea proastă sau de vină sau că nu ar mai trebui studiată la școală să ne facă nouă viața mai ușoară. rolul literaturii poate fi acela de a te dezvolta, și când ai multe cuvinte pe care nu le înțelegi te duci și le cauți. așa înveți. tot ele, aici, îți setează contextul spațial și temporal, deci sunt necasare.
- bestialitatea. vorbim de un domnitor de prin secolul 16, clar că nu o să încadreze în standardele noastre de om civilizat.
- nu-i prea morbidă, ci doar exactă.
învață a muri, tu care știai numai a omorî
Îmi place mult cum gândește Lăpușneanul. Pentru că nu-i prost, dar poate nici deștept, poate-i și strateg și orb. Căsătorit cu Ruxanda, ca să atragă și el poporul care deja o iubea pe ea. Îl dă și pe Moțoc pe mâna oamenilor, care-l consideră vinovat pentru că-i primul care le vine în minte. Ce face Lăpușneanu, face pentru iubire. Iubire de popor, iubirea pe care o aveau cei de dinaintea lui, doar că obținută prin alte mijloace. Lăpușneanu nu-i făcut pentru acel tip de iubire; domnește cu sabia, cu inima.
Cum se întoarce totul împotriva lui. Cum îl trădează Ruxanda. Un Julius Caesar românesc. Cum vrea să își omoare copilul - și în câte moduri poate fi interpretată asta.
Ar fi făcut orice să rămână domnitor, dar cel ce omoară ajunge bântuit.
Sunt două linii în care pot porni cu acest review - fie vă zic de ce-i, de fapt, o carte bună, în ciuda părerii populare, fie de ce îmi place mie, amândouă sperând să-i aducă justiție lui Alexandru Lăpușneanul.
Acum, să începem cu prima opțiune, căci e adresată mulțimii, și-s mulți, dacă prindeți referința.
Argumente pro:
- cineva spunea ca opera asta ar putea sta pe aceeasi scena cu cele europene, un fel de shakespeare sau ceva de genul. și chiar se potrivește. are o intensitate în punctul culminant și un dramatism autentic.
- un personaj principal cu o istorie în spate, cu un compartament specific vremurilor în care trăia și o redare direct la punct a unor acțiuni semnificative pentru personalitatea lui.
- Ruxanda, care devine mai mult decât un personaj feminim tipic lit ro și tratat cu bestialitate, care intervine în schimbarea destinului când e vorba de a-i fi omorât copilul. ea rezistă într-o lume a vărsării de sânge și barbarității, ia propriile decizii.
Arugmente contra care pot fi transformate în pro:
- regionalismele. doar pentru ca o carte are cuvinte pe care nu le înțelegi nu înseamnă ca e cartea proastă sau de vină sau că nu ar mai trebui studiată la școală să ne facă nouă viața mai ușoară. rolul literaturii poate fi acela de a te dezvolta, și când ai multe cuvinte pe care nu le înțelegi te duci și le cauți. așa înveți. tot ele, aici, îți setează contextul spațial și temporal, deci sunt necasare.
- bestialitatea. vorbim de un domnitor de prin secolul 16, clar că nu o să încadreze în standardele noastre de om civilizat.
- nu-i prea morbidă, ci doar exactă.
învață a muri, tu care știai numai a omorî
Îmi place mult cum gândește Lăpușneanul. Pentru că nu-i prost, dar poate nici deștept, poate-i și strateg și orb. Căsătorit cu Ruxanda, ca să atragă și el poporul care deja o iubea pe ea. Îl dă și pe Moțoc pe mâna oamenilor, care-l consideră vinovat pentru că-i primul care le vine în minte. Ce face Lăpușneanu, face pentru iubire. Iubire de popor, iubirea pe care o aveau cei de dinaintea lui, doar că obținută prin alte mijloace. Lăpușneanu nu-i făcut pentru acel tip de iubire; domnește cu sabia, cu inima.
Cum se întoarce totul împotriva lui. Cum îl trădează Ruxanda. Un Julius Caesar românesc. Cum vrea să își omoare copilul - și în câte moduri poate fi interpretată asta.
Ar fi făcut orice să rămână domnitor, dar cel ce omoară ajunge bântuit.
September 21, 2024
Din fericire, pasiunea mea pentru literatură clasică a făcut ca cititul cărților din programa de bac să nu fie o corvoadă, asta pentru că oricum aveam de gând să le citesc pe majoritatea. Problema mea nu este să citesc cărțile pentru bac (indiferent dacă vorbim de proză scurtă sau romane), problema mea este că se întâmplă destul de des să fiu nevoit să recitesc o carte pentru școală, în loc să citesc o carte nouă. Mi s-a întâmplat cu ,,Povestea lui Harap-Alb" (citită în copilărie), ,,Moara cu noroc", ,,Hanul Ancuței", ,,Maitreyi", iar acum cu ,,Alexandru Lăpușneanul". Abia când am ajuns la liceu m-am hotărât să nu mai citesc nicio carte românească care are vreo șansă, oricât de mică, să intre în programa pentru bac, până nu termin clasa a-XII-a.
,,Alexandru Lăpușneanul" a fost o lectură scurtă, destul de plăcută, dar care nu m-a impresionat prin nimic în mod deosebit. Dacă ar fi fost mai lungă și dacă autorul ar fi realizat o analiză psihologică a acestui domnitor însetat de sânge, cu siguranță ar fi rezultat o nuvelă mult mai fascinantă. Am simțit puțin o atmosferă ,,medievală", dar, după cum am spus, nuvela este mult prea scurtă pentru a se contura o atmosferă adevărată.
Cu anumite schimbări și ceva mai multă complexitate a personajelor și a acțiunii, ar fi fost o carte istorică foarte interesantă, și așa noi românii nu avem suficient de multe cărți de genul historical fiction.
Istoria noastră ar putea fi o sursă de inspirație pentru numeroase cărți captivante, dar, din păcate, nu știm să o valorificăm.
Citate: ,,-Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a căruia ochi scîntieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?"
,,- Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreţi şi ce ceriţi? și pentru ce aţi venit aşa cu zurba?
Prostimea rămasă cu gura căscată. Ea nu se aştepta la asemenea întrebare. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea. Începu a se strînge în cete, cete, şi a se întreba unii pe alţii ce să ceară."
,,Pune să deie cu tunurile într-înşii. Să moară toţi! Eu sînt boier mare; ei sînt nişte proşti!
-Proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanul cu sînge rece; să omor o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur."
August 19, 2021
dupa finalizarea lecturii am rămas cu aceste cuvinte întipărite in minte:
"daca voi nu ma vreți, eu va vreau si daca voi nu ma iubiți, eu va iubesc si pre voi si voi merge cu voia, ori fara voia voastră"
și
"învață a muri, tu care știai numai a omorî"
"daca voi nu ma vreți, eu va vreau si daca voi nu ma iubiți, eu va iubesc si pre voi si voi merge cu voia, ori fara voia voastră"
și
"învață a muri, tu care știai numai a omorî"
November 5, 2022
Lapsuneanul imi da vibe de jeffrey dahmer
November 7, 2021
O operă groaznică, din punctul meu de vedere. Mi se pare absurd să fim obligați să studiem și să dăm examen din asemenea analfabetism. Bine, înțeleg că este un text vechi și pe atunci oamenii nu erau evoluați și educați îndeajuns, dar nu trebuie sa fim obligați sa învățăm o operă atât de învechită care nu are nicio logica și cursivitate. Citești o propoziție de 2-3 ori ca să înțelegi ceva. Da, este frumos sa vezi cum se scria atunci, cum era lumea, nivelul intelectual, cum gândea lumea, cum se vorbea si multe altele, dar ar trebui citită de plăcere,după părerea mea, nu inclusă în programa de bac. Acțiunea este cât de cât interesantă și mi a stârnit interesul, din acest motiv am citit textul pana la capăt. Știu că este important să cunoaștem istoria țării, cum se scria atunci și cum era atunci, dar nu in felul ăsta... Nu are ce căuta la bac!!! Spun asta din perspectiva unei eleve care se chinuie sa învețe aceste opere pe care s a așezat praful cu foarte mult timp în urmă.
January 30, 2013
..."Ba, se cade spre osinda ta sa ne privesti; invata a muri, tu care stiai numai a omori."
December 1, 2022
Hilar. O fi fost lapusneanu cu câteva țigle sărite de pe casa dar măcar era amuzant.
May 6, 2023
The og game of thrones
January 19, 2023
Ce pula mea
November 7, 2021
2.5
meh, sa zicem, a avut şi părți mai de doamne ajuta. de "femeia tot femeie" şi alte asemenea n-am ce să mai vorbesc, deja e laitmotiv în literatura românească pt bac.
meh, sa zicem, a avut şi părți mai de doamne ajuta. de "femeia tot femeie" şi alte asemenea n-am ce să mai vorbesc, deja e laitmotiv în literatura românească pt bac.
January 1, 2024
"învață a muri, tu care știai numai a omorî."
October 29, 2018
N-am citit cartea pentru bac, am citit-o pentru că m-a captat de la prima propoziție și până la ultima.
Singurul defect pe care i-l pot găsi sunt regionalismele care m-au făcut să stau lipită de DEX pe tot parcursul citirii nuvelei, dar nu pot spune că e un defect real pentru că fără ele cred că s-ar fi ştirbit foarte mult din atmosfera aceea a Moldovei medievale.
Singurul defect pe care i-l pot găsi sunt regionalismele care m-au făcut să stau lipită de DEX pe tot parcursul citirii nuvelei, dar nu pot spune că e un defect real pentru că fără ele cred că s-ar fi ştirbit foarte mult din atmosfera aceea a Moldovei medievale.
November 10, 2020
amuzant
October 31, 2022
nu ma asteptam sa.mi placa lmao dar a fost interesanta
November 24, 2022
a slay in my opinion. foarte cool piramida de capete.
February 15, 2023
tind să-i dau 3.5 stele, dar nu știu exact ce să fac, așa că o să las așa lucrurile.
sinceră să fiu, asta a fost printre operele de bac de care mi-era cel mai frică, cu toate regionalismele, și istoria României medievale pe care nu prea o diger, dar spre surprinderea mea, chiar n-a fost atât de rea pe cât credeam că o să fie. a fost interesantă, scurtă și destul de captivantă, lucru la care a contribuit și faptul că e ficțiune istorică, și așadar, se inspiră din realitate și se îmbină frumos și cu materia care trebuie învățată la istorie pentru bac (aparent Ruxanda e nepoata lui Ștefan cel Mare???!!!)
e cumva și un subiect actual, în ceea ce privește setea de putere și modul în care conducătorii tind să meargă pe modalitățile văzute ca fiind imorale sau chiar bolnave dintr-o dorință aparte de a conduce, de a-și creea imaginea unui om de temut, întru-un mod pe care ei îl văd ca fiind cel mai potrivit, indiferent de consecințele pe care poporul le poate suferi.
imaginea acelei piramide de capete pe care Lăpușneanul o înfăptuie, cred eu, va rămâne mereu intipărită în istoria literaturii române, ca o imagine morbidă, și totodată reprezentativă a maniei pentru putere.
sinceră să fiu, asta a fost printre operele de bac de care mi-era cel mai frică, cu toate regionalismele, și istoria României medievale pe care nu prea o diger, dar spre surprinderea mea, chiar n-a fost atât de rea pe cât credeam că o să fie. a fost interesantă, scurtă și destul de captivantă, lucru la care a contribuit și faptul că e ficțiune istorică, și așadar, se inspiră din realitate și se îmbină frumos și cu materia care trebuie învățată la istorie pentru bac (aparent Ruxanda e nepoata lui Ștefan cel Mare???!!!)
e cumva și un subiect actual, în ceea ce privește setea de putere și modul în care conducătorii tind să meargă pe modalitățile văzute ca fiind imorale sau chiar bolnave dintr-o dorință aparte de a conduce, de a-și creea imaginea unui om de temut, întru-un mod pe care ei îl văd ca fiind cel mai potrivit, indiferent de consecințele pe care poporul le poate suferi.
imaginea acelei piramide de capete pe care Lăpușneanul o înfăptuie, cred eu, va rămâne mereu intipărită în istoria literaturii române, ca o imagine morbidă, și totodată reprezentativă a maniei pentru putere.
Displaying 1 - 30 of 253 reviews