*Roman selectat pentru adaptare în scenariu de film, alături de alte 9 texte literare, în cadrul laboratorului de dramaturgie cinematografică „LitFilm” (2023), inițiat de Asociația Cineaștilor Independenți din Republica Moldova „Alternative Cinema”. *Nominalizare la Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova la categoria „Cartea de proză” pe anul editorial 2023 * Nominalizare la Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
După „Montana”, Alexandru Popescu revine în forță cu un nou roman, intitulat metaforic „Adâncuri incolore”. Proza e inspirată de realitățile basarabene de azi, societatea moldovenească ezitând la o răscruce a istoriei, urmând să aleagă între Est și Vest. Subiectul e axat pe un sat cu o denumire profund simbolică – Molda. În centrul comunei veghează bustul viteazului voievod Dragoș descălecătorul, iar administrația locală se agită febril pentru a marca 600 de ani de la fondarea așezării. Atât doar că, după șase secole de existență, satul nu pare a avea viitor: tinerii îl părăsesc spre a-și căuta norocul în altă parte. Iar cei care rămân sunt înghițiți de mocirla unui trecut fără identitate descifrabilă. Energia istorică, lansată spre viitor sub egida emblemei voievodale, e sabotată de alcoolism, violență, hoție, corupție și alte racile sociale. Așa că adolescentul Dragoș, un copil încă (și acest prenume vădește un paralelism istorico-simbolic!), dispare absorbit de mâlul letal. Protagonistul romanului este Tudor Roibu, polițist, deci om al puterii. Pare un sectorist vigilent, un tată iubitor și un familist grijuliu, întreținând o casă plină de belșug. Este însă un dur cu sine, dar și cu toți ceilalți din preajma sa, inclusiv cu fiica și soția. Violent, arbitrar, samavolnic, crud până la crimă, el dictează climatul psihologic în familie și în comunitate. Legea locală e articulată după bunul său plac. Își atinge scopurile fentând, fie prin mită, fie prin intimidare. Sătenii nu îndrăznesc să-i înfrunte hatârurile. Acest plan al cotidianului imediat, brutal, plat și lipsit de viitor are o suprastructură aerată bine gândită și ingenios imaginată artistic: Iazul cel Vechi (un hidronim cu vetuste dar sinistre conotații!...), care pare un monstru fantastic ce înghite făpturi omenești tinere (fază narativă ce ne amintește prin ceva de mitul Andromedei), șoimul e pasărea predestinării, nunta e un spectacol gălăgios și dezinhibat, dar cu final mioritic ș.a.m.d. Foarte subtil e jocul metaforico-simbolic derivat din acromatopsia de care suferă unul dintre eroii centrali ai prozei. Neculai Nepotu, supranumit generic Țăranul, vede totul în cenușiu, lumea sa fiind una ternă și neatractivă ca existență umană (de aici și titlul cărții). Un terifiant șoc psihologic îl vindecă însă de daltonismul său, săteanul ajuns ulterior în Olanda vede pentru prima dată cât de frumoasă și multicoloră poate fi viața. Prin „Adâncuri incolore”, Alexandru Popescu ne propune un roman de o stringentă actualitate și cu o certă miză proeuropeană.
Născut în anul 1987 în oraşul Bender (Tighina), Republica Moldova. Licențiat în ştiințe ale comunicării al Universității Libere Internaționale din Moldova. Am lucrat mai mulți ani în calitate de reporter pentru agenții de ştiri şi posturi TV din Chişinău. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2023), membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 2025). Actualmente, stabilit în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Te ține în suspans pe tot parcursul lecturii. După "Montana" credeam că va fi dificil sau chiar imposibil de întrecut aşteptările față de următoarea lucrare, dar iată că s-a întâmplat inversul. Recomand.
„Adîncuri incolore” este un roman pe care nu l-am lecturat ușor. Subiectul complicat abordat în carte e de vină, probabil. Am avut nevoie de acele pauze absolut necesare pentru a „digera” cele citite, dar și pentru a intui ce ar putea urma. Vreau să felicit sciitorul pentru curajul de a face o radiografie a societății moldovenești (cu bune, cu rele), pentru prezentarea și descrierea echilibrată, fără divagații plictisitoare a personajelor romanului, a spațiilor și timpului. Soarta protagonistului romanului, a polițistului Tudor Roibu, indiscutabil este una cutremurătoare, iar cititorii avizați vor putea desprinde din istoria de viață a acestui om, cred eu, mai multe mesaje! Felicit scriitorul pentru echilibristica beletristică de care a dat dovadă în scrierea acestui roman și anume prin crearea personajelor Neculai Nepotu și Sidor Băieșu. „Adîncuri incolore” este un roman în care metaforele și simbolurile coabitează foarte frumos! Focul poate mistui și distruge, dar ploaia este cea care curăță și purifică totul în jur, întotdeauna! Iar pentru a vedea „culori” în jurul nostru este nevoie atît de foc, cît și de ploaie! Întotdeauna!
O poveste tulburătoare, tragică dar plină de farmec. Personaje pline de viață, care te urmăresc mult timp si un final surprinzător de frumos. O lectură pe care o recomand !
“Victor gândi pentru o clipă că nimic în viață nu era doar alb și negru. Nuanțele dictau totul. Gândea ca niciun rău nu era absolut, ca din tot calvarul verii trecute, ieșise și ceva luminos.”
O carte minunată, un thriller moldovenesc demn de apreciere. Suspansul de pe tot parcursul narațiunii, autenticitatea personajelor, umorul negru dau note de „acel special” pe care îl cauți când devorezi o carte. Singurul personaj, care ne colorează imaginea satului Molda, este Neculai Nepotu. Deși vede totul în nuanțe de gri, are un suflet plin de culori. Inocent, naiv pe alocuri, sincer prin existență, este o fire bună la suflet și iubitor (în felul lui). M-am regăsit în unele momente în personajul Veronica, fiica polițistului Tudor Roibu. Destinul tragic al fetei parcă curmă orice speranță că totul se va termina cu bine. Finalul este neașteptat și, totodată, „luminos”, plin de nuanțe :)
Montana, primul roman al autorului, nascut din amintiri si experiente proprii, dadea sperante mai mari. Concluzia: e un autor cu potential, dar trebuie sa faca pauze in drum. Satul Molda mi s-a parut o gaselnita hilara. Apropo, Molda nu s-a inecat prin Bugeac, unde Dragos nu a ajuns niciodata, ci in raul Moldova, care curge in sudul Bucovinei.
Very nice novel! It touches on the main theme between people, family relationships against the backdrop of a tragedy, memories, thoughts, solutions.....