Îl cheamă Brian Spencer și se numără printre ultimii romantici ai Europei. În biografia lui apar războiul, Churchill, Stalin, Tito, Balcanii, împărțirea Europei, Bosnia, Ucraina. Destinul lui e să dea un sens întâmplărilor și năpastelor, plecând în ultima misiune a vieții. Bazat pe povestea reală a unui fost pilot britanic, acest roman e o pledoarie pentru libertate, curaj și speranță, în vremuri politice tulburi și periculoase.
Tatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Am sentimente mixte în privința acestei cărți. Pe de o parte, nu am înțeles de ce a ales autoarea să scrie o carte despre un necunoscut, nu-mi dau seama exact cum i-a marcat existența așa încât a ajuns la concluzia că ar trebui să existe un fel de sumar al vieții lui Brian Spencer. Coperta m-a indus total în eroare, m-a dus cu gândul la o poveste de dragoste, dar tema a fost cu totul alta. Pe de altă parte, pasajele istorice mi-au plăcut la nebunie și am admirat modul în care au fost puse in context, dorindu-mi ca întreaga istorie să fie repovestită prin prisma autoarei. Oare Brian Spencer este un personaj cu un spirit civic și o empatie ieșite din comun ori încă nu s-a împăcat cu gândul morții tatălui său, iar singurul lucru care l-ar mai putea aduce aproape de el ar fi o moarte eroică pe front? Nu știm, nu putem decât să ne imaginăm.
Am fost intrigată de coperta acestei cărți și recunosc că de aceea am început să o citesc. Nu cred că dau spoilers dacă spun că nu are nicio legătură coperta cu conținutul - nu este nicio poveste de dragoste (reală sau fictivă) care să fie subiectul principal al cărții.
De asemenea, faptul că autoarea menționează că este "după o poveste adevărată" reprezintă o nouă inducere în eroare. Acest englez din Gara de Nord se dezvăluie treptat, la un moment dat intuiești cine este, după aceea, din cauza faptului că sunt atâtea elemente inutile în această poveste, te întrebi dacă sigur l-ai ghicit bine.
Subiectul este interesant, dar putea fi o nuvelă, cel mult, un reportaj în cel mai bun caz. Autoarea scrie foarte bine și te ține aproape, dar cartea nu se justifică. Personajul este clar motivat interior de povestea sa personala ca să ajungă la acțiunea de la final. Împletirea de planuri este destul de fragilă, de aceea ghicești repede cine e englezul și ce vrea să facă. Motivația sa însă e foarte complicat analizată...
Conferința Tolstoi - absolut irelevantă în economia cărții. Ucraina era deja parte din URSS la acel moment, Europa de Est este împărțită în procente între marile puteri, cine a inițiat, cine a stat la masă, cine a băut, cine a văzut baletul - astea sunt detalii inutile aici, mai ales că multe sunt și prezentate sub formă de speculație. Pentru o carte de ficțiune istorică, prezentarea detaliilor sub formă clinică, pretins de istoric, duce demersul pe un teritoriu pseudo-științific unde eșuează lamentabil. Personajul nu are credibilitate că a descoperit el nu știu ce chestii - ok, s-a documentat, toți facem asta și emitem ipoteze, dar modul în care sunt prezentate în carte aceste ipoteze te duce cu gândul la o carte de istorie și nu o ficțiune. De aceea pare că autoarea a avut mai multe fișe informative pe care nu a avut unde să le folosească, așa că le-a îndesat aici. Dacă chiar vrei să aflii lucruri despre conferința Tolstoi, nu mai bine citești sursele invocate chiar și de autoare?
Nu în ultimul rând - limbajul folosit pe alocuri te face să te întrebi dacă nu cumva se putea strădui și mai tare să fie și mai anacronic. O carte scrisă de o româncă despre un englez conține expresii precum "pârdalnic înscris, pidosnică istorie", "ca un om trecut prin sită și dârmon ce era", "era năprui sau ce?"... Deși au fost rare (slavă Cerului ca nu a căutat sinonime regionalisme și arhaisme la toate cuvintele), expresiile astea au rupt foarte tare firul narativ. Nu poți spune că un englez ar gândi așa. Nici un român nu gândește/vorbește așa. Nimeni nu mai vorbește ca în secolul 15. Cum să mă faci pe mine să cred și să văd personajul dacă îi pui în minte cuvinte din astea? Devine de carton, după ce că oricum nu a adus nimic semnificativ care să justifice cele 200 de pagini.
După această experiență nu sunt foarte convinsă că voi mai citi ceva de Tatiana Niculescu.
PS. Tocmai am citit undeva că autoarea zice că este o carte de non-ficțiune scrisă pornind de la interviul acordat Hotnews de domnul real Brian Spencer. Nonficțiune pornind de la un interviu de 5 minute? Totodată, pe grupurile pentru Burton upon Trent unde doamna îl căuta pe Spencer după ce a publicat cartea, sunt destul de mulți care spun că domnul avea niște probleme. Pentru o carte de nonficțiune să cauți detalii despre personaj după ce ai publicat cartea mi se pare foarte ciudat.
Nu este o carte de ficțiune istorică așa cum sugerează coperta. Eu zic că e mai mult un monolog al autoarei, care, prin intermediul unui englez, își expune părerile și cunoștințele despre conflagrații mondiale, pornind de la recentul conflict ruso-ucrainean.
Nu citesc des cărți în română și nu citesc aproape niciodată cărți de autori români. Despre non-fictiune nici nu mai vorbesc, o aleg atât se rar încât uneori uit ca exista, ca te prinde și ca poate fi citita de placere. În ciuda acestora, Englezul din Gara de Nord mi-a atras atenția în timpul unei vizite la Carturesti. Am citit-o în doua transe, prima jumătate în timpul zborului de dus și a doua jumătate în timpul zborului de întors, parcurgand epilogul în timp ce câțiva pasageri aplaudau entuziaști o aterizare reușită; asa de prinsa am fost de carte încât, pentru câteva secunde, am avut impresia ca îmi închipuiam aplauzele și ca acestea erau toate îndreptate către carte, către lecția de istorie și către micile dovezi de omenie descoperite de-a lungul ei. Nici n-as ști sa o încadrez. O biografie? Un roman istoric? Un portret al cruzimii umane? Sau o creionare a micilor gesturi de umanitate de care nu trebuie sa uitam chiar și în cele mai crunte momente? Oricum ar fi, a fost un roman emotionant, care mi-a oferit noi perspective asupra istoriei.
Nu pot înțelege, totuși, alegerea imaginii de pe coperta: m-as fi așteptat la un roman de ficțiune istorica ce are în centru o frumoasa și tragica poveste de dragoste. Ei bine, clar nu a fost asa. Totuși, mi-a plăcut mult și Brian Spencer m-a intrigat și mi-aș dori sa aflu ce s-a mai întâmplat cu el.
🚉Pot spune doar atât: nu a fost deloc ceea ce mă așteptam să fie. Recunosc, am fost la lansare, mi-a plăcut cum au vorbit invitații despre carte, coperta a fost (încă este) super drăguță, așa că am zis să îi dau o șansă. Mă simt puțin dezamăgită. Nu știu, voiam clar altceva. Am avut parte de o lecție de istorie bine construită, detaliată, numai bună pentru un curs. Doar că eu nu am vrut să mă simt ca la școală. Ei bine, am avut și câteva aspecte care m-au convins să dau acest punctaj, însă nu suficiente cât să-mi schimbe impresia generală.
🚉Puncte forte: - poveste inspirată din realitate; - capitole scurte, iar asta face ca lectura să meargă repede (recomand varianta audio); - s-a făcut referire la „Ferma animalelor”, o carte care mie mi-a plăcut; - partea de istorie a fost bine documentată (câteva aspecte și despre războiul de astăzi de la graniță, câteva aspecte din 1944).
🚉Puncte slabe: - nu am înțeles legătura dintre autoare și protagonist (dacă a existat vreuna, nu a fost menționată în carte - de ce Brian Spencer); - coperta și povestea sunt complet la poli opuși (nici măcar o idee nu leagă); - foarte, foarte, foarte multă istorie. Deloc pe gustul meu.
🚉Se mai întâmplă să dăm și peste cărți mai puțin bune. Totuși, dacă istoria a fost materia voastră preferată, atunci merită să-i dați o șansă. Altfel, nu o recomand. P.S. Și nu vă lăsați păcăliți de copertă.
“Englezul din gara de nord” este despre Brian Spencer, un pilot britanic. Pe lângă biografia acestuia, autoarea vorbește și despre război, Churchill, Stalin, Tito, Balcanii, împărțirea Europei, Bosnia, Ucraina.
De la Tatiana am citit prima dată “Spovedanie la Tanacu”, cronica unui caz real, apoi “Mistica rugăciunii și a revolverului” care vorbește despre viața lui Corneliu Zelea Codreanu. Încă de la prima lectură m-am îndrăgostit de stilul de scriere al autoarei.
Nu este vorba despre o poveste de dragoste, așa cum ne indică coperta, este o lecție de istorie bine construită și detaliată.
Nu judeca această carte după copertă, cum am procedat eu. Mi-a plăcut prezentarea momentului semnării Acordului de procentaje de la Moscova, din 9 octombrie 1944. Recunosc că m-am simțit de parcă eram acolo, la masa negocierilor și trăgeam din trabuc cu ei. Dar am crezut că e despre altceva, e mai mult povestea regăsirii și împăcării cu sine și cu tatăl care a murit pe frontul din Iugoslavia. Scriitura Tatianei Niculescu este ireproșabilă ca întotdeauna, o recomand.
O carte foarte ciudată. In primul rand, nu prea am înțeles de ce autoarea a dorit sa facă o biografie a vieții lui Brian Spencer, un englez necunoscut. În al doilea rand, cand vezi coperta te gandesti ca vei citi o poveste de dragoste, dar nu are nicio legătură. Nu este nici o poveste de dragoste și nu mi se pare nici o poveste adevărată. Mai degrabă mi se pare un monolog al autoarei în legătură cu politica internaționala și viata actuala, cu anumite elemente de ficțiune și realitate. Autoarea începe cartea cu povestea lui Brian Spencer. El locuiește în satucul Burton upon Trent, este vaduv și are copii. Tatăl lui a murit în Al Doilea Război Mondial și el pare sa fie un bărbat foarte citit și foarte investit în politica internațională. Este mai ales interesat de ultimele noutăți de pe frontul ucrainean.
La ce va duce cu gandul coperta acestei carti? Pe mine sincer m.a dus cu gandul la o frumoasa poveste de dragoste. Cand ma apuc de citit cartea dau peste presedintele Ucrainei, actorul devenit presedinte si peste Putin, evident cu razboiul in plina desfasurare. Am zis sa continui ca apare si povestea de dragoste....GRESIT....M.am intors la primul razboi mondial, si mai mult am dat peste un personaj Brian Spencer care practic readuce la viata alte intamplari din razboi evident prin ochii lui. Sincer? Am citit cartea pe sarite, m.am pierdut in nume, intamplari istorice, iar eu nu.s fan fictiune istorica.
Am pornit cu o alta idee în cap, inspirata de copertă , s-au dovedit a fi o lecție de istorie. Mi-a plăcut cartea,dar m-a dezamăgit povestea creata pe lângă ea, și uneori am șimtit pasaje întregi de umplutură.
Îmi place enorm scriitura Tatianei Niculescu și felul în care reușește în puține cuvinte să ne poarte într-o altă lume. E drept, totuși, ca această carte mi s-a părut captivantă, mai degrabă prin felul în care au fost expuse momentele istorice - magnific au fost construite unele dintre ele. Povestea englezului pare ca stă în umbra acestora și asta pe de o parte este intrigant dar fiind titlul și, poate, așteptările setate prin acesta. Pe de altă parte, căutările interioare ale lui la finalul vieții și felul în care acestea fac ancora în timp cu nevoia de a conecta cu trecutul mi se par foarte subtil și elegant scoate în evidență. Pe scurt, eu am o fixație pentru Tatiana Niculescu și mi-am luat toate cărțile pe care le-am găsit urmând să le intercalez cu altele ca să nu le termin prea repede 😊
This is a unique book that presents historical facts in a narrative flow. The book is about a British man whose life was impacted by events in the Balkans. It focuses on the decisions made during World War II that continue to impact various countries today. The story is captivating and easy to follow, with well-documented historical references that enhance the book's value. The description of the naughty note scene is particularly well-written and makes it worth reading the book even just for that.
Mi-a plăcut cartea, chiar dacă nu m-a răscolit. Cred că e a treia pe care o citesc de la Tatiana Niculescu și apreciez mult stilul ei: clar, documentat, direct, fără artificii inutile. Povestea are un ritm bun și e interesantă prin contextul real din spate, însă pe alocuri mi s-a părut mai rece și mai simplificată decât m-aș fi așteptat. Totuși, lectura are farmecul ei prin felul în care autoarea reușește să surprindă atmosfera epocii și dinamica relațiilor. Per total, o carte bună, echilibrată, potrivită pentru o după-amiază liniștită.
O carte geniala! Autoarea scrie minunat. Am plâns citind-o, e pur și simplu geniala! Minutiozitatea cu care e scrisa, documentarea, totul a fost bine structurat și m-am bucurat sa o citesc!
Coperta este, într-adevăr, înșelătoare, dar cartea merită citită pentru că dezvăluie o parte din istorie dureroasă pentru România și nu mulți știu ce s-a întâmplat în culise. Istoria povestită captivant.
Am văzut că mulți cititori nu au fost prea încântați de carte, mai ales din cauza așteptărilor false create de copertă. Se pare că unii sperau la o poveste de dragoste și au fost dezamăgiți când nu au găsit-o între pagini. Nu știu dacă sunt printre puținii care cunosc zicala „Nu judeca o carte după copertă”, dar dacă scopul designerului a fost să creeze confuzie, atunci… misiune îndeplinită!
Lăsând coperta la o parte, mie mi s-a părut o lectură interesantă și bine structurată. Povestea englezului din Gara de Nord m-a ținut captivat, iar legătura dintre Churchill și al Doilea Război Mondial, până la Zelensky și conflictul din Ucraina, este cursivă și plină de detalii istorice savuroase. Pe scurt: recomand, dar nu dacă sunteți în căutarea unui roman de dragoste!
M-a atras foarte mult coperta noii cărții a Tatianei Niculescu. Am crezut că este vorba despre o poveste de dragoste în timp de război. Nu, coperta nu are nicio legătură cu povestea pe care o propune autoarea. Brian Spencer încearcă să afle cât mai multe informații despre tatăl lui, despre cum a murit și dacă este înmormântat acolo unde i s-a indicat. Și, pleacă pe firul istoriei, la întâlnirea celebră dintre Stalin și Churchill, la Tito, Bosnia și războiul din Ucraina. Cred că au fost cele mai frumoase pagini din carte, pline de informații știute deja. A fost o foarte frumoasă recapitulare a unor evenimente istorie importante. Povestea lui Brian nu mi s-a părut că ar fi avut un final. O poveste interesanta!
Este povestea lui Brian Spencer, un fost soldat care ia decizia ca ultima lui misiune să fie războiul din Ucraina. Și-a pierdut tatăl, fost pilot, și la rându-i s-a înrolat în Forțele Aeriene ale Marii Britanie. Aflăm că este pasionat de scrierile lui Churchill și că după ce raportele războiului s-au făcut publice, acesta nu a ratat niciunul în căutarea tatălui său și a liniștii sufletești.
Ce mi-a plăcut: - detaliile din rapoartele conducătorilor din timpul războiului - se vede că este făcută o documentare amănunțită - pasajele istorice au fost exact ce trebuie, perfecte pentru a-ți stârni interesul asupra acestei perspective a războiului
Ce nu mi-a plăcut: - povestea tatălui nu este una cursivă ci mai degrabă haotică, iar autoarea se întoarce într-un mod obsesiv la aceea noapte groaznică - coperta m-a indus în eroare și nu este vorba despre o poveste de dragoste, ci despre dragostea de patrie - pe alocuri au fost inserate arhaisme, regionalisme la care trebuia să cauți înțelesul
Am citit cartea cu fetele de la Bookclub-ul #descopărautoriromâni și dezbaterile de după au fost foarte intrigante. Chiar dacă am fost puțin dezamăgită că nu este o poveste de dragoste, asa cum sugera coperta, am devorat la propriu toate pasajele istorice, iar acum caut să mă informez și mai mult despre rapoartele de război și jurnalele lui Churchill. O recomand celor care vor să vadă o altă perspectivă a războiului sau cei care deja sunt familiarizați cu jurnalele sau rapoartele.
Să-mi explice și mie cineva de ce a fost nevoie de atâtea detalii pentru a scrie această carte. Ce a pus autoarea aici în 200 de pagini putea fi ușor cuprins în vreo 80. Multe evenimente, multă descriere, multe cuvinte, puțină informație reală și folositoare. Nu am înțeles care a fost legătura între englezul nostru (Brian Spencer) și toate evenimentele istorice menționate în carte. Dacă vrei să citești despre ele, poți să dai un click rapid pe Google și afli tot ce te interesează. Uneori, pe parcursul lecturii, asta am simțit și eu că citesc: informații de pe Google, nicidecum o poveste. Autoarea, în cartea asta, te ajută la un singur lucru: să te pierzi în atâtea evenimente istorice și politice și să îți pierzi concentrarea și răbdarea de a citi.
Un alt aspect pe care nu l-am înțeles: de ce această copertă? Nu are absolut nicio legătură cu subiectul cărții. Nu e vorba despre nicio poveste de dragoste, despre nicio fată, despre niciun sărut. La asta te-ai fi gândit că găsești în carte, dar nu. Să nu așteptați să apară acea poveste de iubire când dați următoarea pagină, pentru că nu va veni!
Tot ce am înțeles eu din carte este că Brian Spencer este fiul unui erou de război, pe care el nu l-a cunoscut niciodată, dar care a trăit în amintirile lui, din ce a citit, i-au povestit mama și bunicii. Trăiește toată viața pentru a-i cinsti memoria, pentru a afla unde și cum anume a murit, pentru a-i semăna. Motiv pentru care pleacă în Ucraina, la vârsta de 81 de ani, în momentul izbucnirii războiului dintre Rusia și Ucraina. Aaa, și să vă mai spun că în Gara de Nord poposește doar pentru câteva ore? La finalul cărții, da. Gara de Nord e doar punctul de legătură între Belgrad (unde a fost să depună o coroniță de maci pe mormântul tatălui) și Iași (unde îl va lăsa trenul de la București). Wow. Impresionantă poveste.
Nu mi-a plăcut nimic, prin urmare, nu recomand cartea.
„În loc să-i sprijine vârtos pe ucraineni, se lăsau purtați de șopârlele pe care le strecurau rușii pe internet. Ce scrânteală a minții, ce întorsătură a istoriei! Nu există nici o memorie istorică.”
Aviz, cartea nu este o poveste de dragoste, în ciuda a ceea ce indică imaginea de pe copertă. E un roman istoric, povestește viața lui Brian Spencer, un domn din Marea Britanie care la vârsta de 81 de ani decide să ajute cu efortul de război din Ucraina. De reținut că ESTE roman, nu carte de istorie. Deși actul procentajelor de la Moscova e foarte veritabil reprezentat, Tito nu a invitat niciodată orfani de război britanici în Yugoslavia. Cel puțin n-am găsit informații, și chiar am căutat, mi se părea frumoasă povestea. Recomand cartea cu încredere persoanelor interesate de istorie, dacă n-aveți astfel de preocupări probabil că o să vă piară cheful de citit pe parcurs.
Imi plac romanele care prezinta istoria prin prisma unei povesti de viata. Este irelevant daca este una reala sau doar cu elemente din realitate, atata timp cat cititorul are ocazia de a intelege istoria dincolo de adevarul faptelor. Atunci cand citesti istoria din manual intelegi faptele, dar e mai greu sa simti durerea din spatele lor. Cand cifrele se tranforma in povesti de viata, cu oameni care isi spun durerea si mizeriile traite direct sau indirect, creste sansa sa nu uitam si sa nu repetam trecutul. Un astfel de roman este si acesta. Iar coperta mi se pare geniala, mesajul eu l-am inteles asa: milioane de povesti de dragoste s-au frant, s-au incheiat brusc cu un sarut de ramas bun in vesnicie, povesti care meritau sa fie traite, dar razboiul nemilos nu le-a mai dat voie sa existe.
O meditație despre cursul implacabil al istoriei și iritanta sa repetare, prin ochii unui veteran de război. Harul de povestitoare al Tatianei Niculescu se dezvăluie în toată splendoarea sa. Recomand această carte tinerilor care vor să înțeleagă mai bine istoria secolului al XX-lea și de ce lucrurile sunt așa cum sunt. Și da, spre disperarea tuturor pipițelor care au cumpărat cartea pe baza copertei, sperând la nu știu ce poveste siropoasă de război (dacă nu a fost stupizenie, clar a fost o strategie strălucită de marketing înșelător), nu, nu este o poveste de dragoste, ci doar redarea unei funeste realități pe care am trăit-o, o trăim și o vom mai trăi
Pur si simplu, nu înțeleg legătura dintre coperta cărții si conținutul acesteia. Cum și de ce ai alege o astfel de copertă știind că nu are absolut nicio legătură cu ceea ce va urma? Totuși, am dus lectura până la capăt, sperând să găsesc o legătură şi povestea de dragoste pe care o transmitea imaginea acesteia. Am dat o steluță, lucru pe care nu l-am mai făcut niciodată, dar chiar m-a dezamăgit. PS. Plus, pe când am început să fiu curioasă într-adevăr de finalul și soarta lui Brian Spencer, în cele din urmă, nu există nicio informație clară.
Coperta îmi inspira cu totul altceva - cel puțin ficțiune și un fir narativ. Aș fi cumpărat cartea cu la fel de mult entuziasm dacă ar fi fost, pur și simplu, despre Conferințele tripartite. Altfel, am așteptat până la ultima pagină să intre în scenă personajele de pe copertă și englezul să ajungă în Gara de Nord :)
Este o carte in care istoria este frumos inserata in biografia personajului. Apreciez bogatia informatiilor si modul nefortat in care alunecam din fictiune in rezumatul istoric. Este o carte interesanta si usor de citit. Pentru mine, este prima carte a doamnei Tatiana Niculescu. Vor mai urma si altele. :) PS Sunt uimita de cati oameni s-au blocat in coperta. :)