Saint Francis of Assisi

by Jacques Le Goff, Sean L. Field (Foreword)

Known for speaking with the birds, for professing poverty, receiving the stigmata and for initiating the Franciscan order, Francis of Assisi is one of the most radical and inspiring figures in Christianity. In this outstanding and celebrated biography, the distinguished medievalist Jacques Le Goff paints a fascinating picture of the life of Francis of Assisi. Locating Francis in the feudal world of the twelfth and thirteenth centuries and exploring the social and political changes taking place at the time, Le Goff assess the dramatic influence of the saint on the medieval church and celebrates his role in the spiritual revival of the Catholic Church. This Routledge Classics edition includes a new Foreword by Sean L. Field.

Genres: History, Biography, Religion, Medieval, Nonfiction

208 pages, Paperback

First published January 1, 1997

About the author

A prolific medievalist of international renown, Le Goff is sometimes considered the principal heir and continuator of the movement known as Annales School (École des Annales), founded by his intellectual mentor Marc Bloch. Le Goff succeeded Fernand Braudel in 1972 at the head of the École des hautes études en sciences sociales (EHESS) and was succeeded by François Furet in 1977. Along with Pierre Nora, he was one of the leading figure of New History (Nouvelle histoire) in the 1970s.

Since then, he has dedicated himself to studies on the historical anthropology of Western Europe during medieval times. He is well-known for contesting the very name of "Middle Ages" and its chronology, highlighting achievements of this period and variations inside it, in particular by attracting attention to the Renaissance of the 12th century.

Reviews

[Dr_Hales · Rating 4 out of 5]

Very fascinating look at the psychological and imaginative realities of Francis and the mediaeval world he was a product of. The highlight of the book in my opinion was the analysis of how Franciscan theology was moulded by the gradual rise of capitalism and subsequent cultural revolution in Perugia during the thirteenth century.

[Rodrigo Mares · Rating 4 out of 5]

Leí este estudio biográfico sobre San Francisco de Asís por el gran medievalista francés Jacques Le Goff (Toulon, 1924 - Paris, 2014), donde se recopilan cuatro ensayos previamente publicados en otros medios. Contrario a lo que podría pensarse, únicamente uno de los ensayos se dedica al relato sobre la vida del santo, y se da de una manera que no abunda en detalles, contrario a lo encontrado las más "tradicionales" hagiografías.

La mayor parte del trabajo se enfoca en analizar textos de la época, tanto los del propio Francisco como los de sus biógrafos más cercanos (Tomás de Celano y San Bonaventura, entre otros). Una parte importante del análisis se da en los campos de la semántica y la simbología, por expresarlo de una forma, especialmente en lo que concierne al vocabulario utilizado para describir o designar categorías sociales, jerarquías, y conceptos clave tales como: pobreza, pecado, humildad, etc. Todo ello en conjunto presenta un panorama amplio e ilustrativo de la sociedad centro itálica de los siglos XII y XIII, así como una aproximación a sus mentalidades. Resulta muy interesante, por ejemplo, el hecho de que Le Goff considere al santo sí como un innovador, pero no uno extraordinario ni revolucionario a pesar de su época, sino casi lo contrario: sugiere que el contexto geo-socio-político-económico-religioso hizo posible el surgimiento de una personalidad que ideara las propuestas hechas en última instancia por Francisco.

La obra también presenta de manera clara las influencias del franciscanismo en la vida social, especialmente al considerar que el movimiento no fue estático, sino que cambió incluso en su estructura ideológica durante la vida de Francisco (por intromisión papal, principalmente) y posterior a su muerte. Un detalle significativo, por ejemplo, es el del desprecio del santo por el conocimiento y su oposición a la posesión de libros, que años después se dejará de lado al punto de encontrarse franciscanos en la esfera intelectual europea. Le Goff concluye, entre otras cosas, que la lección del franciscanismo, a pesar de sus fallas, sigue siendo vigente.

A pesar de mi predilección por este personaje, y por la maestría inigualable de Le Goff, debo admitir que encontré la lectura un poco tediosa por momentos, e incluso debí regresar unas cuantas veces, pues ya había perdido el hilo. Habiendo tenido la expectativa de leer la obra durante varios años, es probable que parte de mi problema con ella haya sido justamente que esperaba una biografía un poco más convencional, pues no estaba preparado para los detalles sobre los análisis discursivos en que abunda. Con todo, no puedo dejar de recomendar la obra a sabiendas de su estructura y contenido.

[Carlos Filipe Bernardino · Rating 4 out of 5]

Ensemble de quatre textes de l'historien Jacques Le Goff, réunis dans un livre qui nous aident à comprendre la personnalité de saint François, la révolution amorcée dans l'Église et dans sa relation avec les laïcs.
Plus qu'un livre religieux, c'est un livre d'historien, qui nous aide à situer le saint, son œuvre et l'Ordre franciscain au XIIIe siècle et son importance dans la nouvelle façon de voir le monde et d'être avec les autres.
Ces textes soulignent la grande qualité de l'œuvre de Jacques Le Goff

[Rodolphe Gintz · Rating 2 out of 5]

Petit détour par l'histoire, pure et dure, et arrêt sur un personnage en réalité peu connu, au-delà de la prédication aux oiseaux. La description de Jacques Le Goff est assez trapue mais vaut d'être lue.
La description de la frénésie des fidèles pour s'assurer la possession d'une relique de réputés saints, pas tout à fait morts, est saisissante...

[Massimo Penazzi · Rating 3 out of 5]

Finalmente un saggio storico sulla figura del Poverello d'Assisi. Molte spanne più in alto di tanti testi stupidamente agiografici che non portano a nulla. Grazie Le Goff.

[Valeriu Gherghel · Rating 3 out of 5]

În secolul al XIII-lea, sfîntul Francisc din Assisi propune un nou model de sfințenie. Minoriții (cei mici, cei umili) nu mai stau închiși în mănăstiri și încep să rătăcească prin micile state ale Italiei și să viziteze orașele. Predicile se cuvine să fie simple, fără exaltări retorice, fără subtilități dogmatice, pe înțelesul tuturor. E bine să se bazeze pe exempla, să pornească, așadar, de la o pildă, de la un amănunt revelator. Cuvîntul de ordine al sfîntului Francisc a fost: „paupertas cum laetitia” (p.157), sărăcia însoțită de bucurie. I-a îndemnat pe sărăcuți să prețuiască natura cu toate ale ei: de la fratele pește și surioarele păsări la fratele Soare. Imnul său, Il Cantico delle creature, este o capodoperă de iubire și bucurie:

„Lăudat fii Doamne, cu toate creațiile tale
și mai ales cu domnul frate Soare
prin care tu ne dai ziua și lumina.

Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Lună și pentru Stele,
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele Vînt, pentru aer și pentru nori,
pentru azurul liniștit...

Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora Apă,
prețioasă și castă.

Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru fratele Foc,
Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora mama noastră Pămîntul...

Lăudat fii tu, Doamne al meu, pentru sora noastră, Moartea” (pp.77-78).

Din păcate, viața sfîntului Francisc din Assisi rămîne imperfect cunoscută. Sigur, după moartea lui în 3 octombrie 1226, hagiografia a înflorit. Dar Consiliul canonic general din 1260 a cerut sfîntului Bonaventura să-i redacteze o biografie „oficială” (Legenda maior). În 1266, același Consiliu franciscan „ordonă fraților și credincioșilor să distrugă” biografiile alternative devenite apocrife. Ceea ce s-a și întîmplat. Căutarea unor manuscrise care să nu fi avut soarta focului s-a dovedit zadarnică. Cel mai blînd lucru care poate fi spus despre lucrarea lui Bonaventura este că în mare parte e fantezistă (pp.35-36).

S-a păstrat, totuși, biografia redactată de Tommaso da Celano (1244) în două versiuni, mult mai credibilă decît Legenda maior. Tommaso oferă (și) un portret fizic al sfîntului: Francisc era mic de statură, avea ochii „negri și naivi”, părul „foarte închis la culoare, dinții regulați și albi”, degete subțiri etc. (p.70).

După secole de dispute teologice sterile, franciscanismul a însemnat o întoarcere la evanghelie. Important e să urmezi faptele și spusele lui Iisus. Speculațiile pot fi neglijate. Sfîntul Francisc (care știa limba franceză, dar nu și latina, probabil) detesta știința. O considera o posesiune, iar ordinul era împotriva oricărui fel de avuție. Inclusiv a cărților (p.132). Nu e inutil să menționez că franciscanismul s-a dezvoltat într-o lume a universităților, în care se distinsese un Abelard și un Bernard de Clairvaux. Minoriții trebuiau să observe o sărăcie strictă. Își cerșeau hrana. În pofida acestor rigori, nu disprețuiau cîtuși de puțin buna dispoziție.

Jacques Le Goff analizează vocabularul folosit de sfîntul Francisc în puținele lui scrieri și deduce din el o viziune despre lume. Sfîntul preferă lexicul evanghelic. Rareori folosește cuvinte din Vechiul Testament (p.88). Femeia e în primul rînd mamă. Trebuie să ne ferim de femeia-ispită. E mai bine să știi foarte puțin și să rămîi idiota, neșcolit (p.115). Prin sfînta Clara, Francisc a influențat decisiv ordinul clariselor (pp.142-144)

[Edith Riegler · Rating 1 out of 5]

I don't think i will enjoy this book since it is for a school assignment :S
...
I didn't enjoy this book. It's meh.

[Duncan Mchale · Rating 2 out of 5]

Ce n'est pas vraiment un livre mais plutôt une collection d'articles. Peut-être intéressant pour un historien professionnel.

[Ephrem Arcement · Rating 4 out of 5]

The author is a notable medieval historian and approaches St. Francis and Franciscanism foremost as a historian. Yet, his interest in spirituality is never far removed.