3.25 ⭐️
Un roman scurt, frumos, dar nu atat de inconfortabil ca altele de la Tanizaki pe care le-am citit (asta sau doar am devenit eu mai confortabila cu emotiile pe care lecturarea cartilor lui le trezeste in mine).
Avem in prim-plan relatia dintre Otsuya si Shinsuke si putem urmari pe parcursul romanului degradarea morala a acestora, a lui Shinsuke poate mai tragica.
Otsuya este prezentata la inceput ca o tanara dintr-o familie onorabila, o tanara inocenta si fragila care este dispusa sa sacrifice totul pentru iubire (ceea ce si face, fugand cu Shinsuke). Insa faptul ca este vanduta si este fortata sa devina curtezana declanseaza o rupere psihologica majora. Imbratiseaza chiar opusul puritatii, pentru ca isi da seama ca aceasta nu are vreo valoare intr-o lume corupta.
Asistam la transformarea lui Otsuya intr-o femeie care devine constienta de frumusetea ei si care decide sa o foloseasca in mod calculat. Ea nu mai iubeste, ea poseda si distruge. Si devine si sclava propriului orgoliu si a setei de putere asupra barbatilor. Inceteaza sa-l mai vada pe Shisuke ca iubit si il transforma in arma crimelor. Il domina psihic si ii hraneste dependenta, tocmai pentru a-l face sa comita atrocitati in numele ei. Iar pe masura ce se afunda in lumea crimelor, nu pare sa prezinte vreo remuscare, ci pare ca fix de aici isi ia puterea si siguranta de sine. Este interesant de precizat ca ea nu este rea din nastere (ca seniorul Musashi), ci devine rea ca mecanism de supravietuire. Devine o femeie fatala in sensul literal al expresiei pentru ca cine se apropie de ea (in special Shisuke care are intentii nobile), sfarseste prin a fi corupt si distrus.
Insa cred ca degradarea morala a lui Shinsuke este si mai tragica decat a lui Otsuya. El o iubeste sincer pe Otsuya si este dispus sa sacrifice totul pentru ea (statut, familie etc), ceea ce si face. Pentru el, fuga cu ea este un act de curaj si devotament pentru ca crede in puritatea sentimentelor sale si este dispus sa munceasca si sa sufere pentru femeia iubita.
Pe masura ce relatia evolueaza, el inceteaza sa mai fie egalul lui Otsuya si devine satelitul ei. Accepta sa faca asta pentru ca spera sa primeasca o farama de afectiune din partea ei, care insa nu mai vine. Ucide nu din placere sadica, ci din disperare.
Shinsuke este avertismentul viu că frumusețea poate fi toxică. El este personajul care demonstrează că un om bun poate fi transformat într-un monstru nu prin ură, ci prin o iubire care nu are limite și nici demnitate.
Mi-a placut, dar nu atat de mult ca alte romane ale lui Tanizaki. Totusi, pot sa spun ca autorul este descoperirea anului 2026 pentru mine (pana acum).