Mi-a plăcut mult.
René Toledano este un hipnotizator care-și ajută pacienții să călătorească în trecut sau în viitor, întâlnindu-și „sufletele din alte timpuri”. El descoperă că viitorul omenirii stă sub amenințarea dispariției albinelor, ceea ce va duce la foamete și la o nouă conflagrație mondială. Singura speranță stă în profețiile cuprinse într-un text scris după asediul Ierusalimului petrecut în anul 1099.
Mi-a plăcut trilogia Furnicilor. După primele pagini din această carte mi-am dat seama că mi-a fost dor de stilul autorului, de ideile lui interesante, de atmosfera plăcută, care mă încarcă, precum și de tratarea cu destulă lejeritate a rigurozității științifice.
Inițial, am crezut că voi avea parte de o aventură similară celei din trilogia sus-amintită, de data aceasta cu albinele în rol principal. N-am avut parte de asta decât preț de câteva pagini. În rest, a fost despre albine și rolul lor. Plus Templieri. Plus Teutoni. Plus istoria evreilor. Toate ambalate într-o poveste drăguță, așa cum știe să scrie Werber, cu o intrigă ce m-a ținut în priză peste șase sute de pagini. Personajele nu sunt memorabile, fiind creionate atât cât să servească povestea - lucru datorat și deselor incursiuni în viețile „sufletelor din trecut”. Cam cum s-a întâmplat în „The Years of Rice and Salt” a lui Robinson.
Deși întreaga atenție este îndreptată spre găsirea „Profeției albinelor” și pe paradoxul temporal al creării unei profeții auto-împlinite, ideea din spatele ei (cum pot fi salvate albinele) este una care mi s-a părut foarte reușită. La fel și finalul, în pofida aspectului său socialist (deși a-l reduce la asta ar fi o reprezentare simplistă, câtă vreme vine în completarea unei simbolistici prezente pe întreaga durată a cărții, pornind de la organizarea stupului, continuând cu viața într-un kibuț, ori egalitatea din rândul ordinului cavaleresc).
O carte care mi-a plăcut și mă face să mă gândesc că e cazul să mai caut și alte cărți ale lui Werber, că-mi fu dor de el.