What do you think?
Rate this book
Polemici cordiale
De fapt, ce-am venit să caut aici? Sfinxul care-l aştepta pe Oedip la intrarea cetăţii? Doamne, iartă-mă, când o să mă conving că nu trăim în mituri? Şi că, umblând cu ochii închişi, risc oricând să fiu apostrofat: "Hei, tu, acela care mergi cu capul în nori, unde te crezi? Şi în ce vreme? Dacă ai chef să mergi cu ochii închişi, dă-te la o parte. Nu-i încurca pe ceilalţi."
Primum vivere, deinde philosophari...
Primum vivere, deinde philosophari...
416 pages, Hardcover
First published January 1, 1983
6 people are currently reading
81 people want to read
About the author
Octavian Paler
32 books281 followersOctavian Paler was born on July 2, 1926 in a small village called Lisa in Brasov, Romania. He is a writer, journalist and editor and he comments the political and cultural events in Romania.
He attended classes at the primary school in his birth village and after went to the Spiru Haret High School in Bucharest. He went to the Law College and Literature and Philosophy College at the same time.
Between 1974 and 1979 he was a substitute member of the PCR (Romanian Communist Party) and between 1980 and 1985 he was a MAN deputy of Vaslui.
In 1976 he was chosen President of Journalists' Council and for 13 years, since 1970 chief editor of the central newspaper "Romania Libera".
He was vice president of TVR (Romanian Television) and because the Securi ty condemned his pro-occidental visions they settled him a forced home and forbid his access to different activities in the artistic world.
After December 1989 he founded together with other writers the Group of Social Dialog which is known for its anti-communist position.
He was editor of newspapers like "Romania Libera", "Ziua" and "Cotidianul".
Many people criticized him because they say he called the communist era "The Gold Era" but he said it's not true and didn't want to comment very much about this.
He attended classes at the primary school in his birth village and after went to the Spiru Haret High School in Bucharest. He went to the Law College and Literature and Philosophy College at the same time.
Between 1974 and 1979 he was a substitute member of the PCR (Romanian Communist Party) and between 1980 and 1985 he was a MAN deputy of Vaslui.
In 1976 he was chosen President of Journalists' Council and for 13 years, since 1970 chief editor of the central newspaper "Romania Libera".
He was vice president of TVR (Romanian Television) and because the Securi ty condemned his pro-occidental visions they settled him a forced home and forbid his access to different activities in the artistic world.
After December 1989 he founded together with other writers the Group of Social Dialog which is known for its anti-communist position.
He was editor of newspapers like "Romania Libera", "Ziua" and "Cotidianul".
Many people criticized him because they say he called the communist era "The Gold Era" but he said it's not true and didn't want to comment very much about this.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
December 20, 2017
În Polemici Cordiale, Octavian Paler face o dovada incontestabilă a talentului său eseistic. Este un volum erudit care te pune la încercare, unde Paler prezintă într-un mod fascinant viziunea sa despre multe aspecte ale vieții raportându-se adesea la parabole și referințe din mitologia greacă.
Nu mă mai miră faptul că fiecare lectură a unei lucrări scrise de Paler, îmi întărește exactitatea unei afirmații făcute de demult... Dar orice aș spune e incomplet. Și restul e iubire, iar iubirea nu se teme de obiecții.
Caut mereu un drum între naivitatea de a iubi totul și nenorocirea de a nu iubi nimic
Și ca să tac, mi-ar trebui o forță pe care n-o am, ori o indiferență pe care sper sa n-o capăt niciodată.
Știu, de altfel, ca tăcerea, dacă nu sporește răul, nu face nimic pentru a-l micșora.
Căci dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă. Și nu sunt puțini cei care se mulțumesc cu orice.
Eu am aflat, din păcate, că nu poți fi singur cu adevărat, decât în mijlocul oamenilor.
Mai ales că, eu așa cred, domnule, avem nevoie de cei pe care-i admirăm, chiar când ei n-au nevoie de noi.
Se știe, un bisturiu, nu numai o secure dublă, încăpând pe mâna unui nebun poate deveni arma unui ucigaș. De aceea mi se pare obligatoriu să distingem între "ocazie" și "cauză". Pădurile pot fi "ocazia" de a se face bâte, nu "cauza" lor.
O, dacă aș fi putut pune filosofia in locul norocului, ar fi fost simplu. Mă apucam și citeam tot ce-mi cădea în mână și până la urmă rezolvam cât de cât problema. Ori plesneam de erudiție, ori mă împăcam cu viața. Dar așa ce sa fac? Că norocul nu poți să-l cerșești, nici să-l cauți. Nu poți decât să te plângi că nu l-ai întâlnit.
În cea mai adâncă înfrângere a omului există ceva care nu depinde de cel care l-a înfrânt. Consimțământul victimei. Și câtă vreme acest consimțământ lipsește, învingătorul cel mai vanitos se simte limitat și frustrat; destinul cel mai implacabil încetează de a mai fi atotputernic; un "da" suspinat care nu vine lasă opera lui imperfectă. Ei bine, orice s-ar întâmpla, ne rămâne măcar asta: să nu ne dăm consimțământul.
Nu mă mai miră faptul că fiecare lectură a unei lucrări scrise de Paler, îmi întărește exactitatea unei afirmații făcute de demult... Dar orice aș spune e incomplet. Și restul e iubire, iar iubirea nu se teme de obiecții.
Caut mereu un drum între naivitatea de a iubi totul și nenorocirea de a nu iubi nimic
Și ca să tac, mi-ar trebui o forță pe care n-o am, ori o indiferență pe care sper sa n-o capăt niciodată.
Știu, de altfel, ca tăcerea, dacă nu sporește răul, nu face nimic pentru a-l micșora.
Căci dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă. Și nu sunt puțini cei care se mulțumesc cu orice.
Eu am aflat, din păcate, că nu poți fi singur cu adevărat, decât în mijlocul oamenilor.
Mai ales că, eu așa cred, domnule, avem nevoie de cei pe care-i admirăm, chiar când ei n-au nevoie de noi.
Se știe, un bisturiu, nu numai o secure dublă, încăpând pe mâna unui nebun poate deveni arma unui ucigaș. De aceea mi se pare obligatoriu să distingem între "ocazie" și "cauză". Pădurile pot fi "ocazia" de a se face bâte, nu "cauza" lor.
O, dacă aș fi putut pune filosofia in locul norocului, ar fi fost simplu. Mă apucam și citeam tot ce-mi cădea în mână și până la urmă rezolvam cât de cât problema. Ori plesneam de erudiție, ori mă împăcam cu viața. Dar așa ce sa fac? Că norocul nu poți să-l cerșești, nici să-l cauți. Nu poți decât să te plângi că nu l-ai întâlnit.
În cea mai adâncă înfrângere a omului există ceva care nu depinde de cel care l-a înfrânt. Consimțământul victimei. Și câtă vreme acest consimțământ lipsește, învingătorul cel mai vanitos se simte limitat și frustrat; destinul cel mai implacabil încetează de a mai fi atotputernic; un "da" suspinat care nu vine lasă opera lui imperfectă. Ei bine, orice s-ar întâmpla, ne rămâne măcar asta: să nu ne dăm consimțământul.
February 6, 2019
Nimic nu pare a fi mai puternic decât cuvântul. Fie el rostit sau scris, cuvântul are
putere de a sădi suferința, în suflet sau de a o curma, de a deschide inimile sau de a le îngropa și mai mult în adâncul ființei. Octavian Paler este autorul unei opere ce ascunde în spatele ei un scriitor profund, rafinat, de o rară sensibilitate și care șochează uneori prin sinceritatea pe care o degajă. Cuvântul său a reușit să fascineze atât pe cititorul rafinat, cât și pe cititorul obișnuit.
"Cândva am fost și eu în marginea unui deșert. Am înțeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. Toate păcatele pe care nu le-am săvârșit sunt elanuri ratate, și dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă destule prejudecăți, m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să mușc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. Și ce virtute e aceea de a spune " nu " ? Ce înțelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă ? "
putere de a sădi suferința, în suflet sau de a o curma, de a deschide inimile sau de a le îngropa și mai mult în adâncul ființei. Octavian Paler este autorul unei opere ce ascunde în spatele ei un scriitor profund, rafinat, de o rară sensibilitate și care șochează uneori prin sinceritatea pe care o degajă. Cuvântul său a reușit să fascineze atât pe cititorul rafinat, cât și pe cititorul obișnuit.
"Cândva am fost și eu în marginea unui deșert. Am înțeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. Toate păcatele pe care nu le-am săvârșit sunt elanuri ratate, și dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă destule prejudecăți, m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să mușc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. Și ce virtute e aceea de a spune " nu " ? Ce înțelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă ? "
March 12, 2021
Octavian Paler a avut un rol enorm în facilitarea accesului nostru la cultura mare, cu mijloacele timpului.
September 20, 2023
Biblie ♥️Toate cārtile lui Paler ..
January 30, 2013
Un specialist, glumeste cineva, e un om care stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin. Intr-o zi, el va sti totul despre nimic. Dar invers? A sti din ce in ce mai putin despre din ce in ce mai mult? Iar la capat a nu mai sti nimic despre totul?
October 24, 2012
"... iluziile sint ca un antinevralgic. Nu vindeca,dar amortesc durerea...
Si nu e oare adevarat ca exista iluzii care ne inalta, prin simplul fapt ca ne-am dovedit capabili sa credem in ele?"
Si nu e oare adevarat ca exista iluzii care ne inalta, prin simplul fapt ca ne-am dovedit capabili sa credem in ele?"
Displaying 1 - 6 of 6 reviews