Dupa romanul Stapanul castelului, Teodora Matei demonstreaza din nou ca impleteste cu mare usurinta elemente apartinand diferitelor genuri literare. Dincolo de intriga politista descoperim povesti de dragoste, drame cotidiene, ori pasim pe terenul straniu al paranormalului. Sau mergem chiar mai departe, dezlegand enigme de nivel cosmic. Si toate astea cu acelasi stil inconfundabil, plin de suflet, care te indeamna sa dai pagina dupa pagina. - Lucian Dragos Bogdan Teodora Matei scrie la granita dintre genuri. Oare nu cumva a inventat un gen nou? Dar nici nu are importanta unde ar trebui sa o incadram. Cartile ei se citesc pe nerasuflate. Cel-ce-simte este o confirmare. Nu o veti lasa din mana pana la ultimul rand.
Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu) s-a născut în Ploiești in 1971. Din 1990 lucrează într-un institut de proiectare, unde a fost pe rând: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller.
A publicat o nuvelă în foileton în revista Nautilus ("Stăpânul castelului", în perioada aprilie – noiembrie 2012) şi proză scurtă în revistele online Fantastica (SRSFF) ("Aripile mândriei" - august 2012, „Crăiasa îngheţatei de nucă” – octombrie 2014), Nautilus ("Leo și Foxy" – decembrie 2012, "Între vulturi și oameni" - ianuarie 2013, "Povestitorul" - aprilie 2013, "Raze de lună" - mai 2013, "Poveștile sunt nemuritoare" - august 2013), Gazeta SF ("Kowalski '67" - ianuarie 2013, 1) "O fugă" - martie 2013, 2) "Pe fugă" - aprilie 2013, 3) "Cel-ce-simte"- octombrie 2013, "Ghinion!" - mai 2013, „Greu de dezlegat” – martie 2014, „Rai nedorit” – septembrie 2014), fictiuni.ro ("Adelina" - noiembrie 2013, „Teddy” – aprilie 2014, „Pre-Invazie” – mai 2014, „Lună albă, lună stacojie” în colaborare cu Lucian Dragoş Bogdan – mai, iunie 2014). Povestirea "Kowalski '67" - antologia digitală a Gazetei SF 2014 "Bumerangul lui Zeeler". Povestirea „Ghinion!” - antologia „Cele mai bune proze ale anului 2013” coordonată de Alexandru Petria, editura Adenium. Poezia „9:noi” - Gazeta Cărţilor Ploieşti –Nr. 1-4, ianuarie 2015
A debutat în volum în noiembrie 2015, cu romanul „Omul fluture”, scris în colaborare cu Lucian Dragoș-Bogdan
Pur și simplu n-am ce-i reproșa acestei cărți: personaje, acțiune, idei (și nu doar una, mai multe), intrigă polițistă combinată cu elemente de supranatural, SF și Fantasy, ce mai vrei? Și toate sunt descrise cu ironie fină și cu un umor lucid, așa cum deja ne-a obișnuit Teodora Matei. Nu știu dacă a inventat un nou gen, dar a reușit să-mi mențină interesul treaz de la prima până la ultima pagină, iar rezolvările cazurilor sunt demne de cele mai reușite romane cu criminali în serie. Recomandată. Recenzia, în Revista de Suspans, numărul din decembrie: https://revistadesuspans.ro/despre-ca....
De ce doar patru stele și nu toate cinci? Pentru că, deși este o carte excelentă, pe alocuri mi s-a părut grăbită rezolvarea cazului. Dar, despre carte, pe larg, aici: http://www.nantanlupan.com/2016/11/ce...
Probabil cea mai bizară carte pe care am citit-o în ultimii ani (și citesc literatură suficient de..fringe). Asta poate desigur fi un lucru bun (cine a zis că bizarul e rău? :) ). În parte roman polițist, în parte SF, în parte fantasy, în parte basm, în parte proză scurtă, „Cel ce simte” e un fel de (foarte) multe feluri care, în mod bizar (din nou) funcționează. Ceea ce-i rar. Ah, iar scriitura e pe alocuri sublimă. Un minus pentru finalul destul de ușurel, raportat la întreaga construcție a cărții, și pentru ceea ce simt eu că a fost o oportunitate ratată de a ancora întregul proiect într-un „tot unitar” cu un twist mișto de rigoare. :)
Mi-a placut stilul scrierii, a fost o lectura fluida, presarata cu umor pe alocuri. E interesanta alegoria relatiei Andi-Laura, complementaritatea darurilor acestora. Mi-ar fi placut sa dezvolte mai mult unele personaje si istoria lor. A fost o carte interesanta, care m-a surprins placut. Astept cu interes sa citesc si restul operelor autoarei.