După absolvirea facultății de medicină, tânărul și ambițiosul Andrew Manson vine să lucreze în calitate de medic asistent într-o mică localitate minieră de la sudul țării galilor. Plin de neîncredere în forțele proprii, aici descoperă diferența dintre teorie și practică. Începe să lege prietenii durabile în timp (Denny - in chirurg extraordinar) și se îndrăgostește. Însă fiind nedreptățit, alege un viitor nesigur în altă parte, decât să lâncezească in același loc, alimentându-și nemulțumirea. Își schimbă adesea locul de trai și postul de lucru, fiind în continuă dezvoltare. Susține examene, avansează în titlu, devine bogat. Însă descoperă lacune în sistemul medical. Găsește medici pentru care banii sunt mai importanți decât pacienții. Întâlnește medici cu titlu și fără abilități practice, dar și oameni care profesează excelent medicina fără a deține titlu de medic.
Andrew constituie pesonajul complex (nici prea bun, nici prea rău; uneori blajin, alteori arogant); un medic în devenire, apoi unul care tinde spre perfecțiune, reforme, implicându-se în proiecte științifice, având curajul să declare nefolositoare medicamentele și metodele de diagnostic utilizate pe vremuri și aplicând în practică (destul de reușit) altele noi. În carte sunt descrise atât de bine sentimentele unui medic la fiecare etapă a procesului de avansare și declin!
Mi-a plăcut devotamentul lui Christine. O femeie spirituală, soția perfectă, dedicată în întregime soțului, scopul lui devenind și scopul ei.
E o carte despre medicină și căile ei deloc ușoare, despre deontologia medicală, despre colegialitate, grijă, devotament.
Deși publicată acum 83 de ani, cartea continuă să fie dureros de actuală.
🩺 "Dacă persistăm, încercând doar să dovedim că toate merg de minune în meseria noastră, și că, în afară de meseria noastră, nu mai există nimic bun - atunci, într-adevăr, aceasta înseamnă moartea progresului științific."
🩺 "La drept vorbind suntem statici. Nu ne gândim niciodată la progres, la faptul că facem unele lucruri, dar în realitate nu facem nimic. De ani de zile, ne văicărim, înfierând condițiile mizerabile în care lucrează infirmierele noastre, salariile de foame pe care le primesc. Și am făcut ceva? Ele continuă să fie exploatate, și sunt plătite și azi în același fel."
Recomand!