What do you think?
De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul
De ce „Dracul“? Sa fi fost el poreclit astfel, de rau ce a fost, dupa numele popular al Diavolului, al Necuratului? Nicidecum. Iata povestea, chiar extraordinara, a acestei porecle pe care o va purta si fiul lui Vlad Dracul, preavestitul Vlad Tepes.
Asa ca, sa vedeti lucru nemaiauzit pana atunci la noi, in catedrala marelui oras german Nurnberg, regele Sigismund il proclama pe Vlad voievod al tarii Romanesti – el, care n-a apucat inca domnia – si-l numeste si Cavaler al Ordinului Dragonului. Era o cinste mare sa faci parte din acel Ordin. De aceea, cand va ajunge efectiv domn al Tarii Romanesti in 1437, Vlad, mandru de apartenenta la Ordinul Dragonului, va pune sa se bata moneda cu emblema Ordinului: un dragon si o cruce. Si, intrucat in latineste dragonului i se spune draco, i-a iesit lui Vlad Voda porecla „Dracul“ sau „Draculea“. Iar cum apartenenta la Ordinul Dragonului se si mostenea, la fel vor fi chemati, ba in tara, ba de straini, si fiii lui Vlad Dracul, Vlad Tepes si Radu cel Frumos. Asa a ajuns, mai tarziu, sa fie cunoscut Vlad Tepes in toata Europa cu numele de Dracula Voievod. Nu-i asa ca e ciudata povestea?
Asa ca, sa vedeti lucru nemaiauzit pana atunci la noi, in catedrala marelui oras german Nurnberg, regele Sigismund il proclama pe Vlad voievod al tarii Romanesti – el, care n-a apucat inca domnia – si-l numeste si Cavaler al Ordinului Dragonului. Era o cinste mare sa faci parte din acel Ordin. De aceea, cand va ajunge efectiv domn al Tarii Romanesti in 1437, Vlad, mandru de apartenenta la Ordinul Dragonului, va pune sa se bata moneda cu emblema Ordinului: un dragon si o cruce. Si, intrucat in latineste dragonului i se spune draco, i-a iesit lui Vlad Voda porecla „Dracul“ sau „Draculea“. Iar cum apartenenta la Ordinul Dragonului se si mostenea, la fel vor fi chemati, ba in tara, ba de straini, si fiii lui Vlad Dracul, Vlad Tepes si Radu cel Frumos. Asa a ajuns, mai tarziu, sa fie cunoscut Vlad Tepes in toata Europa cu numele de Dracula Voievod. Nu-i asa ca e ciudata povestea?
100 pages, Paperback
First published January 1, 2002
About the author
Neagu Djuvara
56 books249 followersNEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
December 10, 2022
Must read pentru orice curios legat de Vlad Țepeș. Cartea îi dă un expose fin lui Bram Stoker și aflați cum a apărut Vlad Dracula.
November 16, 2014
I bought this for the illustrations. Don't get me wrong: this is a good translation of Neagu Djuvara's book, which in turn is a good book. It present the history of how Vlad became known as the Impaler and it's an enjoyable read as long as you like facts and critical analysts of history. If you are a newbie to Eastern European history, this would be a good book for you. But what keeps me coming back to this book are the illustrations. Their style is very similar to that of one of my favorite childhood books. I just can't get over those pleasant colors that were a staple of my childhood, being used here to show a man with a stick up his ass. Literally.
December 29, 2017
Tonul îți lasă într-adevăr senzația că te afli în fața unui bunic care spune povești despre cavaleri medievali, inserând pe ici-colo câte o observație personală. O istorie spusă puțin altfel față de abordarea cu care suntem obișnuiți din manualele școlare. Autorul face clar diferența între personajul istoric și Dracula care ne-a făcut atât de celebri în toată lumea și nu pare foarte încântat de exploatarea "draculomaniei" pentru a atrage turiști. N-am observat că făcea parte din colecția Humanitas Junior și probabil dacă aș fi observat tot aș fi cumpărat-o, iar ilustrațiile sunt reușite și binevenite și ele, indiferent de vârstă.
October 30, 2014
Una din cartile mele preferate de istorie. Expune evenimentele in asa maniera incat capteaza atentia; se citeste foarte usor.
May 10, 2022
From Vlad the Impaler to Dracula, quite a road. Even if it might be for kids, still a very good recap of the life and heroic battles of Drac.. sorry, Vlad the Impaler. Also, the illustrations made by Radu Olteanu are totally amazing so I highly recommend this little book to anyone who wants to know a little more about a dark page of Romanian and Eastern European history from the XV century and how The Impaler became and survived in the last centuries as a bloody vampire.
May 6, 2020
Sometimes reallity is scarier than myth. This book dives into the life of one of the most controversial figures of history, Vlad Tepes, alongside with some Eastern Europe historical events of that specific era. If only i could find more history books with ilustrations like these.. Excelent work! I'm not regreting buying this from my trip to Bucharest/Bran.
June 11, 2019
I have a huge respect for Neagu Djuvara. His book, Civilizations and Historical Patterns (Civilizatii si tipare istorice) has greatly influenced the way I think about history. I consider myself lucky to have had the opportunity to chat with the great man a few times.
In have huge respect for Radu Oltean as well who, in his field - historical illustration, is hailed as one of the best in the world, and for good reason. I am lucky once more to witness Radu's work as it's being made, on his Facebook page.
And, credit goes where credit is due, Alistair Ian Blyth is the most active translator of Romanian into English at the moment, and his services to Romanian culture should not be underestimated.
For these reasons alone, this is a book I highly recommend to all ages, even though it's marketed as a children's book. And perhaps herein lies the problem. Because yes, there is a problem, despite the meeting of the three aforementioned great minds. As previous readers noticed already, as a literary achievement the book doesn't quite hit the mark. On the one hand, the tone of the writing tends to be very condescending, as if kids need a watering down of the information to understand it. And yes, it is written in Djuvara's old age, but it looks like the historian fell into a relatively common trap: underestimating your audience. I feel the historical rigor and objectivity could have been preserved without any loss of understanding from the audience, however young.
The second issue is the over-apologetic tone in regards to Vlad's bloody deeds. This is, again, a miscalculation: owning the fact that Vlad was a very bloody leader even for the standards of his time would not, in my opinion, damage his reputation as much as trying to present a sanitized version of history does. And I'm surprised Radu signed off on the book (though I presume words belong entirely to Mr Djuvara), as he is famously a fierce enemy of sanitizing history.
However, once we get over these two shortcomings, what we have on our hands is a wonderfully documented gallop through the saga of the Draculesti dynasty and its place in the politics of the time, with a long digression about Iancu and the House of Hunyadi, important as it gave two of the most famous historical figures for both Romanian and Hungarian history. There is plenty to learn even for the reader that has passed through the Romanian education system and is relatively familiar with the reign and times of Vlad the Impaler, there is loads to learn for the reader unfamiliar with the historical figure, but that has maybe heard of the Dracula myth.
And,as it's also been mentioned before in the online reviews, the book is worth its price for the illustrations alone. While I'm trying to not be too reverent to Radu, largely because we often clash in online conversations, his work is indeed magnificent. Largely respecting the canonical imagery and often inspired by period depictions, his touch blows life into the characters making them relatable in a way in which text is unable to.
I am glad I read this and I can only imagine what one of my historical fiction writing friends might do should they feel inspired by it. Romania has had its share of historical fiction writers, though the work I came in contact with was largely dogmatic, with a clear nationalist agenda. A reckoning between my country and its own history is yet to take place, an honest acceptance and conciliation with our past is yet to be made. And fictionalizing history so that it becomes accessible to the general public, retelling the Dracula myth as it happened, is part of that reckoning.
In have huge respect for Radu Oltean as well who, in his field - historical illustration, is hailed as one of the best in the world, and for good reason. I am lucky once more to witness Radu's work as it's being made, on his Facebook page.
And, credit goes where credit is due, Alistair Ian Blyth is the most active translator of Romanian into English at the moment, and his services to Romanian culture should not be underestimated.
For these reasons alone, this is a book I highly recommend to all ages, even though it's marketed as a children's book. And perhaps herein lies the problem. Because yes, there is a problem, despite the meeting of the three aforementioned great minds. As previous readers noticed already, as a literary achievement the book doesn't quite hit the mark. On the one hand, the tone of the writing tends to be very condescending, as if kids need a watering down of the information to understand it. And yes, it is written in Djuvara's old age, but it looks like the historian fell into a relatively common trap: underestimating your audience. I feel the historical rigor and objectivity could have been preserved without any loss of understanding from the audience, however young.
The second issue is the over-apologetic tone in regards to Vlad's bloody deeds. This is, again, a miscalculation: owning the fact that Vlad was a very bloody leader even for the standards of his time would not, in my opinion, damage his reputation as much as trying to present a sanitized version of history does. And I'm surprised Radu signed off on the book (though I presume words belong entirely to Mr Djuvara), as he is famously a fierce enemy of sanitizing history.
However, once we get over these two shortcomings, what we have on our hands is a wonderfully documented gallop through the saga of the Draculesti dynasty and its place in the politics of the time, with a long digression about Iancu and the House of Hunyadi, important as it gave two of the most famous historical figures for both Romanian and Hungarian history. There is plenty to learn even for the reader that has passed through the Romanian education system and is relatively familiar with the reign and times of Vlad the Impaler, there is loads to learn for the reader unfamiliar with the historical figure, but that has maybe heard of the Dracula myth.
And,as it's also been mentioned before in the online reviews, the book is worth its price for the illustrations alone. While I'm trying to not be too reverent to Radu, largely because we often clash in online conversations, his work is indeed magnificent. Largely respecting the canonical imagery and often inspired by period depictions, his touch blows life into the characters making them relatable in a way in which text is unable to.
I am glad I read this and I can only imagine what one of my historical fiction writing friends might do should they feel inspired by it. Romania has had its share of historical fiction writers, though the work I came in contact with was largely dogmatic, with a clear nationalist agenda. A reckoning between my country and its own history is yet to take place, an honest acceptance and conciliation with our past is yet to be made. And fictionalizing history so that it becomes accessible to the general public, retelling the Dracula myth as it happened, is part of that reckoning.
March 15, 2026
Figura istorică a lui Vlad Țepeș este prezentată ca fiind una complexă. Deși a fost un conducător dur, obsedat de disciplină și de autoritatea statului, de a-și
„face ordine în propria curte”
, a făcut-o nu pentru că era crud, ci pentru că gândea ca un strateg, care știa că punctele vulnerabile precum oamenii bolnavi, tâlharii sau boierii trădători, sunt dușmanul nevăzut sau factorii care îi puneau în pericol domnia, fără ca măcar să fie atacat din afara granițelor.
Situația politică în care se afla era extrem de dificilă. Țara Românească era prinsă între două mari puteri: Imperiul Otoman la sud și Regatul Ungariei la nord. Pentru a supraviețui, Vlad avea nevoie de oameni loiali, și nu de oameni bolnavi sau de hoți. Lipsa de încredere față de boieri se explică prin exemplele din familie: tatăl său Vlad Dracul, cât și fratele lui Mircea, au fost trădați de boieri, și chiar Vlad ajunge să resimtă acest joc al puterii.
Neavând o armată mare, el și-a consolidat tronul. Ulterior, a folosit frica ca instrument psihologic în război. Celebrul episod al „pădurii de țepe” a fost o formă de intimidare menită să oprească sau măcar să încetinească înaintarea armatei conduse de Mehmed al II-lea. Numeric nu avea cum să-l învingă, dar cu această metodă a stârnit frică, câștigând timp, în speranța că va primi ajutor din partea regelui maghiar, Matei Corvin.
Problema cu această „dreptate autoritară” a lui Vlad, reprezenta că oamenii fie îi sunt utili și loiali, fie îi sunt dușmani ce trebuie eliminați. Această viziune rigidă a contribuit la izolarea lui politică. Matei Corvin a ales să protejeze interesele economice ale regatului său, implicit și cele ale negustorilor sași din orașe precum Brașov, Codlea sau Sibiu, preferând stabilitatea comerțului, în locul sprijinirii lui Vlad. Astfel, domnitorul valah a ajuns captiv timp de doisprezece ani în Ungaria.
În capturarea de 12 ani, Drăculea nu pare să fii stat în vreo temniță, căci își întemeiază familia și totodată figura aceasta de temut, răspândită și de negustorii sași. Se spune chiar că, în negocierile cu otomanii, prezența lui Vlad era uneori folosită de Corvin ca o formă de intimidare simbolică.
Transformarea sa din domn medieval în vampir literar s-a produs mult mai târziu. Cruzimea pedepselor, numele încărcat de simbolism „Dracula”, adică „fiul Dragonului” și aura misterioasă a poveștilor despre el au oferit material perfect pentru imaginația occidentală, fiind considerat drept un demon. În epoca gotică, imaginea sângelui și a violenței a devenit un simbol literar puternic, iar autorul Bram Stoker a transformat această figură istorică în celebrul vampir din romanul Dracula.
Morala lecturii e că nu ai nevoie de mulți ani de domnie ca să devii legendar în istorie. În doar câțiva ani de putere, Vlad Țepeș a creat o imagine atât de puternică încât frica asociată numelui său a traversat secolele. Astăzi, această frică s-a transformat într-un mit literar și cultural, iar Dracula rămâne cel mai cunoscut vampir din lume.
Situația politică în care se afla era extrem de dificilă. Țara Românească era prinsă între două mari puteri: Imperiul Otoman la sud și Regatul Ungariei la nord. Pentru a supraviețui, Vlad avea nevoie de oameni loiali, și nu de oameni bolnavi sau de hoți. Lipsa de încredere față de boieri se explică prin exemplele din familie: tatăl său Vlad Dracul, cât și fratele lui Mircea, au fost trădați de boieri, și chiar Vlad ajunge să resimtă acest joc al puterii.
Neavând o armată mare, el și-a consolidat tronul. Ulterior, a folosit frica ca instrument psihologic în război. Celebrul episod al „pădurii de țepe” a fost o formă de intimidare menită să oprească sau măcar să încetinească înaintarea armatei conduse de Mehmed al II-lea. Numeric nu avea cum să-l învingă, dar cu această metodă a stârnit frică, câștigând timp, în speranța că va primi ajutor din partea regelui maghiar, Matei Corvin.
Problema cu această „dreptate autoritară” a lui Vlad, reprezenta că oamenii fie îi sunt utili și loiali, fie îi sunt dușmani ce trebuie eliminați. Această viziune rigidă a contribuit la izolarea lui politică. Matei Corvin a ales să protejeze interesele economice ale regatului său, implicit și cele ale negustorilor sași din orașe precum Brașov, Codlea sau Sibiu, preferând stabilitatea comerțului, în locul sprijinirii lui Vlad. Astfel, domnitorul valah a ajuns captiv timp de doisprezece ani în Ungaria.
În capturarea de 12 ani, Drăculea nu pare să fii stat în vreo temniță, căci își întemeiază familia și totodată figura aceasta de temut, răspândită și de negustorii sași. Se spune chiar că, în negocierile cu otomanii, prezența lui Vlad era uneori folosită de Corvin ca o formă de intimidare simbolică.
Transformarea sa din domn medieval în vampir literar s-a produs mult mai târziu. Cruzimea pedepselor, numele încărcat de simbolism „Dracula”, adică „fiul Dragonului” și aura misterioasă a poveștilor despre el au oferit material perfect pentru imaginația occidentală, fiind considerat drept un demon. În epoca gotică, imaginea sângelui și a violenței a devenit un simbol literar puternic, iar autorul Bram Stoker a transformat această figură istorică în celebrul vampir din romanul Dracula.
Morala lecturii e că nu ai nevoie de mulți ani de domnie ca să devii legendar în istorie. În doar câțiva ani de putere, Vlad Țepeș a creat o imagine atât de puternică încât frica asociată numelui său a traversat secolele. Astăzi, această frică s-a transformat într-un mit literar și cultural, iar Dracula rămâne cel mai cunoscut vampir din lume.
May 3, 2019
This book is written for kids which is worthy but it's still a bit heavy for most kids. I borrowed my son's copy as this is a topic I was interested in and found it a challenge. In some places the translation from Romanian proves a struggle.
February 12, 2021
O carte despre Vlad Tepes perfecta pentru copii
January 10, 2025
Djuvara is just the best romanian historian and you can’t change my mind.
October 3, 2013
I picked up this short book on Vlad Dracuul when I visited bran Castle. It is a brief overview of Vlad’s life and how Bram Stoker used him as the basis for his novel Dracula. A good brief overview of his life.
July 14, 2013
interesting quote:
"The moral of the story is that you cannot win love and steadfast loyalty through terror." (p. 62)
Read
August 24, 2015O istorie din alt punct de vedere
Displaying 1 - 16 of 16 reviews