Harul este ultimul mare cuvânt nerăstălmăcit al creştinismului, ultimul cuvânt dintre cele care spun totul, cea mai blândă şi nesângeroasă armă cu care Atotputernicul doreşte să ne răpună pentru a rămâne pe veci ai Săi. Suntem contaminaţi de imaginea deformată a unui Dumnezeu riguros şi neîndurător care ne contabilizează veşnic păcatele, clasificându-le după criterii precise. Părintele Nicolae Steinhardt ne reaminteşte că doar diavolul e contabil, pe când Domnul se poartă ca un boier generos. La fel, harul nu are nimic de-a face cu dreapta împărţeală, iar matematica sa este una a gratuităţii şi gratitudinii, e altfel spus, boierie curată. În miezul Evangheliei se află un Dumnezeu care se lasă cu de la Sine putere prins în vârtejul neînfrânt al iertării şi dragostei, un Tată bolnav de iubire alergând mereu să-şi întâmpine fiii risipitori. Autorul acestei cărţi afirmă răspicat că premisa harului e tocmai imperfecţiunea noastră, nu degeaba Biserica a fost întemeiată de un trădător bun de gură şi un fost terorist – Petru şi Pavel. La dreapta lor, în Împărăţia cerurilor se înşiră criminali, prostituate, farisei, leproşi, îndrăciţi şi cine ştie ce alţi bolnavi care au însetat după iertare şi vindecare. Peste toţi, inclusiv peste noi, sofisticaţii păcătoşi moderni, harul coboară ca întotdeauna – gratis, necondiţionat, din partea casei.
A native of Atlanta, Georgia, Philip Yancey earned graduate degrees in Communications and English from Wheaton College Graduate School and the University of Chicago. He joined the staff of Campus Life Magazine in 1971, and worked there as Editor and then Publisher. He looks on those years with gratitude, because teenagers are demanding readers, and writing for them taught him a lasting principle: The reader is in control!
In 1978 Philip Yancey became a full-time writer, initially working as a journalist for such varied publications as Reader’s Digest, Publisher’s Weekly, National Wildlife, Christian Century and The Reformed Journal. For several years he contributed a monthly column to Christianity Today magazine, where he also served as Editor at Large.
In 2021 Philip released two new books: A Companion in Crisis and his long-awaited memoir, Where the Light Fell. Other favorites included in his more than twenty-five titles are: Where Is God When It Hurts, The Student Bible, and Disappointment with God. Philip's books have won thirteen Gold Medallion Awards from the Evangelical Christian Publishers Association, have sold more than seventeen million copies, and have been published in over 50 languages. Christian bookstore managers selected The Jesus I Never Knew as the 1996 Book of the Year, and in 1998 What’s So Amazing About Grace? won the same award. His other recent books are Fearfully and Wonderfully: The Marvel of Bearing God’s Image; Vanishing Grace: Bringing Good News to a Deeply Divided World; The Question that Never Goes Away; What Good Is God?; Prayer: Does It Make Any Difference?; Soul Survivor; and Reaching for the Invisible God. In 2009 a daily reader was published, compiled from excerpts of his work: Grace Notes.
The Yanceys lived in downtown Chicago for many years before moving to a very different environment in Colorado. Together they enjoy mountain climbing, skiing, hiking, and all the other delights of the Rocky Mountains.
Nu stiu ce sa spun. Obisnuiam sa am un respect aproape de veneratie fata de lucrarile domnului Yancey, insa cartea aceasta m-a lasat suspendata intre nedumerire (tinzand spre indignare) si un sentiment inaltator al tanjirii dupa har. Ma intreb daca sentimentul de nedumerire mi se trage de la faptul ca am alunecat fara sa imi dau seama spre fundamentalism si fariseism, sau pentru ca am uitat ce inseamna sa gusti harul. Ramane sa ma analizez si sa aprofundez Scriptura pentru a ajunge la un raspuns.
Probabil lentilele critice prin care am citit cartea se datoreaza unei carti teologice citita recent. Aceasta nu lasa semne de intrebare subiectelor analizate ci traseaza linii clare pe care ar trebui sa le urmezi. Insa aceasta carte nu este teologica, desi trateaza subiectul harului. Vorbeste despre multe lucruri, dar in toate lasa sa se inteleaga cat de putin noi, crestinii, raspandim in jurul nostru mireasma placuta a harului, singurul lucru prin care putem sa ne deosebim de ceilalti. Prezinta situatii istorice in care harul a jucat un rol covarsitor, dar si opusul acestora, cand biserica si-a luat rolul de judecator al societatii, devenind evident care este calea cea buna.
Totusi, in cateva pasaje ale cartii am ramas cu impresia ca autorul este prea indulgent si evaziv in a condamna pacatul. Desi explica intr-un pasaj cum harul poate fi primit doar daca ai "mainile goale" ca sa poti sa il apuci, mi s-a parut ca putea fi mai incisiv. Pana la urma, exiata pericolul foarte real pe care il vedem in bisericile din Occident, de a relativiza pacatul si de a abuza de har.