Rolls Royce

by Chiril Tricolici

Genres: Romanian Literature

260 pages

Reviews

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Era o invazie lichidă, din nori de potop, prăbuşiţi parcă definitiv deasupra oraşului. Bahnhofstrasse, eleganta stradă a Gării, cu magazine scumpe şi restaurante care scot vara pe trotuar măsuţe cochete sub umbrele multicolore, părea strivită de ploaie, de cenuşiul opac, un cenuşiu apăsător, aproape dureros, ce mistuise totul în jur. Din când în când, rafale de vânt măturau strada, trimiţând trombe de apă în peretele de cristal din spatele căruia priveam şuvoiul nesfârşit de maşini şi, nu ştiu de ce, mă încerca sentimentul că apa mi se scurge pe faţă, spălând fardul pleoapelor. Stupidă senzaţie. Stupidă şi totuşi ea mă încerca mereu şi mereu, cu toate că eram perfect conştientă că nici măcar un glonte n-ar fi putut să străbată platoşa de sticlă. Demenţial sfârşit de octombrie! Sau poate eram eu obosită? E adevărat, repetasem întreaga dimineaţă pentru concertul cu Arthur Rubinstein… Doamne, repetiţia asta fusese ca o adiere de vânt faţă de cei doi ani infernali din America: Beethoven, Sibelius, Saint-Saëns, Brahms şi din nou Beethoven, Poemul de Chausson, Introducere şi Rondo capriccioso de Saint-Saëns, Wieniawski… trei zile la rând, trei zile la rând de recitaluri şi concerte în săli cu patru sau cinci mii de locuri, o zi pauză, în care zburam de la un capăt la altul al continentului, şi iarăşi două concerte şi trei recitaluri într-o singură săptămână. Aici nu mă mai culcam cu ticuri nervoase amintind mişcările degetelor pe gâtul viorii, nu mă mai sculam dimineaţa, după o noapte sau mai multe în care şi în somn îmi răsunau în cap, până la obsesie, motive din Concertul de Brahms sau din Sonata a IV-a din Ysaye… Cât de calmă, cât de tandră, cât de generoasă este această Elveţie! Timpul nu-mi mai era măsurat cu minutul sau chiar cu secunda, aveam ore întregi când eram numai a mea, nu mă mai strivea suprapunerea aceea umană, rece ca şi rafturile ei de beton, în care niciunul nu vrea să ştie de altul şi altul să ştie de el… Da, totul era la trecut, ceea ce rămăsese… Poate rămăsese acea oboseală… Ieşeam de la repetiţii ca şi când aş fi ieşit dintr-un tunel nesfârşit, iar afară, în loc de o lumină binefăcătoare şi blândă, m-ar fi aşteptat o zi fără culoare, opacă şi apăsătoare, o zi hâdă şi rea ca şi cea de acum.

La un moment dat, am avut impresia că Mercedes-ul alb care încetinise, ca pentru a căuta un loc de parcare, era al lui Albert, însă maşina s-a depărtat de parcă stăpânul ei s-ar fi răzgândit să mai oprească aici. Am cerut o cafea şi, aprinzând o ţigară, am continuat să privesc curgerea maşinilor, petrecând cu privirea câte un Mercedes alb. Să nu fi înţeles Albert că a fost vorba de Bristol Café?

Vântul încetase aproape şi nici nu mai ploua atât de puternic. M-am uitat din nou la ceas: se făcuse cinci şi un sfert, nu, nu mai avea rost să aştept, eram aici de aproape o oră. Cumpărasem la Geneva o carte a lui Sebastien Jeanpriso pe care aşteptam cu nerăbdare s-o termin… Da, nu mai avea sens să rămân, a intervenit, probabil ceva neprevăzut sau pur şi simplu Albert n-a putut să scape de obligaţiile sale.

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

Ca scriitor, poți excela în materie de romane polițiste (e și cazul autorului de față) , poți compune romane de dragoste interesante ( vezi Good bye, Egina! Good bye, Colette!), dar în momentul când încerci să realizezi un mix, Rolls Royce-ul derapează.
Evident, este doar o părere, dar partea romantică nu face decât să dilueze conținutul romanului, interesant ca temă. Doar trăiam în orânduirea socialistă, iar războiul rece cu capitaliștii era la ordinea zilei.

[Victoria Cristurean · Rating 1 out of 5]

Nu am înțeles prea bine ce se întâmplă în aceasta carte. M-a băgat în ceață și m-a lăsat acolo fără să-mi răspundă la întrebări

[Nicol Avram · Rating 5 out of 5]

My beginnings in the book is read and is a great book!