What do you think?
Rate this book
The Thirst of the Salt Mountain by Marin Sorescu (29-Mar-1996) Paperback
Iona. Paracliserul. Matca
Pluta Meduzei. Exista Nervi
Pluta Meduzei. Exista Nervi
Paperback
First published January 1, 1974
10 people are currently reading
224 people want to read
About the author
Marin Sorescu
146 books169 followersIn 1964 the Romanian Communist government relaxed its censorship policies, signaling a new openness to free expression. The nation's poets heeded that signal, and Romanian poetry experienced a striking revival. Poet and playwright Marin Sorescu is perhaps one of the most popular figures to emerge from Romanian literary culture in the years since.
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
source: Poetry Foundation
Sorescu writes in a plainspoken, down-to-earth style spiced with sly humor. He responds to the hardships of Romanian life not with grand rhetoric or fire-and-brimstone sermons, but with what translator Michael Hamburger describes as "ironic verse fables," as quoted by Dennis Deletant in the Times Literary Supplement. Virgil Nemoianu, also writing in the Times Literary Supplement, comments that "[Sorescu's] reactions to an increasingly absurd political regime were always cleverly balanced: he never engaged in the servile praise of leader and party usually required of Romanian poets, but nor did he venture into dissidence. He was content to let irony do its job."
His choice of irony over confrontation has made it possible for Sorescu to publish freely and frequently. The journal he edited for years, Revista Ramuri, managed like his poetry to stay within the bounds expected by the Romanian regime. Sorescu's plays, however, have not always fared as well. Both Iona and Exista nervi played to packed houses in Bucharest, the former in 1969 and the latter in 1982. But both plays were quickly withdrawn, their content deemed too controversial. Nonetheless, notes Deletant, the success of these pieces during their brief runs solidified "Sorescu's status as one of the leading writers of his generation."
Sorescu's plays and poetry have earned him, Deletant further states, "an unequaled audience" at home in Romania. And translations of his work into English have helped him build a secure international reputation. The qualities that have allowed his writings to flourish on Romania's state-controlled literary scene may contribute to his popularity abroad as well. There is a universality to Sorescu's conversational tone and ironic perspective, what Nemoianu calls "his rueful jocularity and the good-natured cynicism." George Szirtes, writing in Times Literary Supplement, finds in Sorescu's voice "the wry wisdom that sees through everything and yet continues to hope and despair."
source: Poetry Foundation
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
January 18, 2025
O trilogie de excepție a celui mai fascinant (evident, părere personală) poet al generației sale, mai uman și mai puțin abstract decât Nichita Stănescu, mai hâtru și mai puțin partinic decât Adrian Păunescu.
Read
June 23, 2022“Un sfert de viata pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fără sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata.”
“o să inot pe burta o zi, doua, un an pana obosesc bine, apoi pe spate, apoi intr-o dunga. Apoi intr-un deget, apoi intr-un fir de par, apoi intr-un fir de suflet, apoi intr-o suflare, apoi intr-un geamat..Ies eu la liman.”
“ca noi, oamenii, numai atat vrem: un exemplu de inviere. Apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre, sa murim bine, omeneste, pe la casele noastre.”
“o să inot pe burta o zi, doua, un an pana obosesc bine, apoi pe spate, apoi intr-o dunga. Apoi intr-un deget, apoi intr-un fir de par, apoi intr-un fir de suflet, apoi intr-o suflare, apoi intr-un geamat..Ies eu la liman.”
“ca noi, oamenii, numai atat vrem: un exemplu de inviere. Apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre, sa murim bine, omeneste, pe la casele noastre.”
October 10, 2019
“N-a făcut nimic bun în viața lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea. Ar fi ca un lăcaș de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.”
July 11, 2018
Dacă ar fi să fac un top dintre aceste trei piese, ar arăta așa:
1. Iona
2. Matca
3. Paracliserul
Toate trei reușesc în excelență să aducă la suprafață atmosfera tragică, gândurile existențiale ale omului de care deseori uităm legate de condiția noastră pe o suprafață temporară, legate de viață și de moarte. În toate trei piese, reiese speranța nemărginită, chiar și în ultima secundă de viață, lupta continuă de care oamenii se țin ca de o stâncă, tocmai ca să nu cadă în prăpastie, ultima licărire de lumină omenească ce mai există în sufletul unui om atunci când conștientizează tragismul condiției sale efemere și apropierea inevitabilă de moarte, care, până la urmă, nu poate fi decât o poartă de scăpare ce ar conduce către o nouă lume.
1. Iona
2. Matca
3. Paracliserul
Toate trei reușesc în excelență să aducă la suprafață atmosfera tragică, gândurile existențiale ale omului de care deseori uităm legate de condiția noastră pe o suprafață temporară, legate de viață și de moarte. În toate trei piese, reiese speranța nemărginită, chiar și în ultima secundă de viață, lupta continuă de care oamenii se țin ca de o stâncă, tocmai ca să nu cadă în prăpastie, ultima licărire de lumină omenească ce mai există în sufletul unui om atunci când conștientizează tragismul condiției sale efemere și apropierea inevitabilă de moarte, care, până la urmă, nu poate fi decât o poartă de scăpare ce ar conduce către o nouă lume.
April 24, 2022
E ok
Nu sunt eu deprins să citesc teatru
Nu sunt eu deprins să citesc teatru
October 10, 2018
"Buza-mi sărută-albastra mare
Cu setea muntelui de sare"
(Marin Sorescu - pod peste suflet)
Aș vrea să pun mâna pe tema principală, ideea ce leagă cele 3 piese ale trilogiei între ele, s-o scot la lumină și să strig: "asta-i!". Dar nu pot. Sau măcar pentru fiecare piesă în parte să zic ceva sigur, dar nici asta nu pot. Să fie omul în căutarea absolutului, așa cum titlul trilogiei sugerează și Paracliserul lui Sorescu o face aproape explicit? Ceva fantezie intrauterină(sugestii sunt și la Iona și mai ales la Matca destul de clare)? Ori poate este singurătatea, toate personajele principale din trilogie fiind singure de la un capăt la celălalt?(Puțin tras de păr, dar chiar și pentru Irina din Matca pare valabil; nu comunică veritabil decât cu un singur personaj (Cucul!), care lipsește fizic de pe scenă, restul (Moșul, Momâile) au doar tangențe sporadice cu lumea Irinăi, fiind prinși într-un plan diferit când par să comunice cu Irina.) Oricum le-aș lua, tema centrală (ori aparența ei în orice caz) a uneia, nu se potrivește și celeilalte, nu se leagă.
Dar poate tocmai problema legăturilor e centrală aici. Vreau să zic că anume efortul de a da coerență și a lega bucățile disparate este ceea ce iese imediat în evidență de la o piesă la alta, omogenitatea ce pare improbabil să reiasă din atâtea fragmente ce par rupte din cu totul alte narațiuni, ori care încearcă să ajungă în altele, dar fără să depună un efort serios, ori să fie considerată probabilă reușita — precum traiectoria generală a minții lui Ion, desenată de Profesor în piesa "Există Nervi"(dinafara trilogiei dar în cazul meu în aceeași carte), gândurile o iau în sus și în jos, succesiv, contradictorii între ele, dar legate de trunchiul orizontal și drept, care păstrează totuși o direcție: plată, motiv de nebunie, valabil și la alte personaje ale autorului.
"Matca", ultima piesă dintre cele trei, exprimă tematic cel mai limpede ideea legăturilor prin punerea în scenă a vechii credințe în transmigrație: un personaj se naște, simultan altul moare, iar pe tot parcursul piesei, personajele fac o stupefiantă confuzie între cel născut și cel mort. "Niciodată n-o să putem rupe viața de moarte", spune Irina, concludent, spre sfârșitul piesei.
În "Paracliserul", personajul caută unirea cu divinitatea/absolutul, să lege o lume de cealaltă, iar prin efortul lui neabătut reușește în final să deschidă un drum de legătură între ceruri și pământ, chiar în tavanul mănăstirii.
Iona în schimb, se caută pe sine. Pescar și pește totodată (remarcă pe la finalul primului act că toți oamenii sunt pești în mare), el pe Iona îl strigă cât așteaptă ca peștele să tragă. În fine, finalul piesei e cel mai concludent în acest sens, dar și alte fragmente și idei de pe parcursul ei susțin ideea că Iona caută de fapt să reînnoade într-un fel legătura cu sine. Din aceeași piesă avem următorul fragment, relevant pentru toată trilogia: "Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."
Legătura cu sinele, legătură dintre viață și moarte, cea dintre generații, și legătura cu divinitatea/absolutul, sunt, în ochii mei, nodurile ce compun "lanțul" tematic al trilogiei.
Cu setea muntelui de sare"
(Marin Sorescu - pod peste suflet)
Aș vrea să pun mâna pe tema principală, ideea ce leagă cele 3 piese ale trilogiei între ele, s-o scot la lumină și să strig: "asta-i!". Dar nu pot. Sau măcar pentru fiecare piesă în parte să zic ceva sigur, dar nici asta nu pot. Să fie omul în căutarea absolutului, așa cum titlul trilogiei sugerează și Paracliserul lui Sorescu o face aproape explicit? Ceva fantezie intrauterină(sugestii sunt și la Iona și mai ales la Matca destul de clare)? Ori poate este singurătatea, toate personajele principale din trilogie fiind singure de la un capăt la celălalt?(Puțin tras de păr, dar chiar și pentru Irina din Matca pare valabil; nu comunică veritabil decât cu un singur personaj (Cucul!), care lipsește fizic de pe scenă, restul (Moșul, Momâile) au doar tangențe sporadice cu lumea Irinăi, fiind prinși într-un plan diferit când par să comunice cu Irina.) Oricum le-aș lua, tema centrală (ori aparența ei în orice caz) a uneia, nu se potrivește și celeilalte, nu se leagă.
Dar poate tocmai problema legăturilor e centrală aici. Vreau să zic că anume efortul de a da coerență și a lega bucățile disparate este ceea ce iese imediat în evidență de la o piesă la alta, omogenitatea ce pare improbabil să reiasă din atâtea fragmente ce par rupte din cu totul alte narațiuni, ori care încearcă să ajungă în altele, dar fără să depună un efort serios, ori să fie considerată probabilă reușita — precum traiectoria generală a minții lui Ion, desenată de Profesor în piesa "Există Nervi"(dinafara trilogiei dar în cazul meu în aceeași carte), gândurile o iau în sus și în jos, succesiv, contradictorii între ele, dar legate de trunchiul orizontal și drept, care păstrează totuși o direcție: plată, motiv de nebunie, valabil și la alte personaje ale autorului.
"Matca", ultima piesă dintre cele trei, exprimă tematic cel mai limpede ideea legăturilor prin punerea în scenă a vechii credințe în transmigrație: un personaj se naște, simultan altul moare, iar pe tot parcursul piesei, personajele fac o stupefiantă confuzie între cel născut și cel mort. "Niciodată n-o să putem rupe viața de moarte", spune Irina, concludent, spre sfârșitul piesei.
În "Paracliserul", personajul caută unirea cu divinitatea/absolutul, să lege o lume de cealaltă, iar prin efortul lui neabătut reușește în final să deschidă un drum de legătură între ceruri și pământ, chiar în tavanul mănăstirii.
Iona în schimb, se caută pe sine. Pescar și pește totodată (remarcă pe la finalul primului act că toți oamenii sunt pești în mare), el pe Iona îl strigă cât așteaptă ca peștele să tragă. În fine, finalul piesei e cel mai concludent în acest sens, dar și alte fragmente și idei de pe parcursul ei susțin ideea că Iona caută de fapt să reînnoade într-un fel legătura cu sine. Din aceeași piesă avem următorul fragment, relevant pentru toată trilogia: "Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. Trebuie să-i dăm drumul vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă."
Legătura cu sinele, legătură dintre viață și moarte, cea dintre generații, și legătura cu divinitatea/absolutul, sunt, în ochii mei, nodurile ce compun "lanțul" tematic al trilogiei.
April 30, 2020
Fragment-,,Iona" - Marin Sorescu :
(.....),,(Căutând în jur:) Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel,l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare.
- Mamă- aș scrie -, mi s-a-ntâmplat o mare nenorocire.
- (Rugător,exaltat:) Mai naște-mă o dată !!
- Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
- Și dacă nu a doua oară,poate a treia. Și dacă nici a treia,poate a patra. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâtea și naște-mă mereu. (Pauză)
-Ne scapă mereu câte ceva în viață, de aceea trebuie să ne naștem mereu." (...)
(.....),,(Căutând în jur:) Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici, aș scrie un bilețel,l-aș pune înăuntru și l-aș lansa pe mare.
- Mamă- aș scrie -, mi s-a-ntâmplat o mare nenorocire.
- (Rugător,exaltat:) Mai naște-mă o dată !!
- Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară...
- Și dacă nu a doua oară,poate a treia. Și dacă nici a treia,poate a patra. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâtea și naște-mă mereu. (Pauză)
-Ne scapă mereu câte ceva în viață, de aceea trebuie să ne naștem mereu." (...)
July 6, 2022
Prima "intalnire" cu Marin Sorescu, foarte placuta, de altfel. Toate cele trei piese mi-au placut, de asemenea stilul de scriere si profunzimea ideilor. Recunosc ca am avut nevoie de niste explicatii dupa ce am terminat "Iona", dar cand am inteles-o mi s-a parut cu atat mai frumoasa. "Paracliserul" si "Matca" sunt foarte asemanatoare, placute cititorului; tragicul este exprimat cu ajutorul comicului, iar intreaga trilogie mi se pare foarte reusita. Cu siguranta voi reveni la Sorescu. 😃
4,5⭐/5
4,5⭐/5
May 21, 2021
,, Apa noastră e plină de nade frumos colorate, iar noi, peștii, o cautam pe cea mai mare, dar observăm că ni s-a terminat apa."
August 23, 2025
3,5 ⭐️
Initial am vrut sa citesc Iona pentru ca ma pregăteam sa merg la piesa de teatru, iar apoi mi-am propus sa citesc si celelalte doua scriituri.
Clar asta nu prea e genul meu de lectura de zi cu zi: extrem de multe metafore, substraturi si nunante, nimic nu este clar iar temele abordare sunt foarte filozofice.
Cateva pasaje care mi-au placut:
“Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet. Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul” (Iona; clasicul citat ‘cool’ din liceu)
“Un sfert de viata pierdem facând legături. Tot felul de legături intre idei, fluturi, între lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legături între subiect si predicat. Trebuie să-i dăm drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercăm să facem legături care nu tin. De când spun cuvinte fară sir, simt că-mi recuperez ani frumosi din viată.” (Iona)
“(Scoate cutitul.) Gata, Iona? (Isi spintecã burta.)Răzbim noi cumva la lumină.”(Iona; la partea asta din carte ma tot gandesc din liceu incoace)
“(Aproape plângând:) Arborii cresc, le dau mugurii, le pica frunzele si se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorba si mor. O mai fi ceva?” (Paracliserul)
“Stelelor n-am ce le face. Am calculat ca as putea dormi normal peste un milion de vesnicii, când s-ar putea produce o eclipsã universala.” (Paracliserul)
“Există o voluptate si a epuizării. Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsa! „lată, sunt stoarsa de tot. M-am risipit în eter, am acrit toti astrii, ziua asta până-n străfunduri....”(Paracliserul)
“Există o solidaritate a lucrurilor incepute, care trebuie duse la capăt... Solidaritatea lucrurilor gravide...” (Matca)
Initial am vrut sa citesc Iona pentru ca ma pregăteam sa merg la piesa de teatru, iar apoi mi-am propus sa citesc si celelalte doua scriituri.
Clar asta nu prea e genul meu de lectura de zi cu zi: extrem de multe metafore, substraturi si nunante, nimic nu este clar iar temele abordare sunt foarte filozofice.
Cateva pasaje care mi-au placut:
“Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet. Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul” (Iona; clasicul citat ‘cool’ din liceu)
“Un sfert de viata pierdem facând legături. Tot felul de legături intre idei, fluturi, între lucruri si praf. Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legături între subiect si predicat. Trebuie să-i dăm drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercăm să facem legături care nu tin. De când spun cuvinte fară sir, simt că-mi recuperez ani frumosi din viată.” (Iona)
“(Scoate cutitul.) Gata, Iona? (Isi spintecã burta.)Răzbim noi cumva la lumină.”(Iona; la partea asta din carte ma tot gandesc din liceu incoace)
“(Aproape plângând:) Arborii cresc, le dau mugurii, le pica frunzele si se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorba si mor. O mai fi ceva?” (Paracliserul)
“Stelelor n-am ce le face. Am calculat ca as putea dormi normal peste un milion de vesnicii, când s-ar putea produce o eclipsã universala.” (Paracliserul)
“Există o voluptate si a epuizării. Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsa! „lată, sunt stoarsa de tot. M-am risipit în eter, am acrit toti astrii, ziua asta până-n străfunduri....”(Paracliserul)
“Există o solidaritate a lucrurilor incepute, care trebuie duse la capăt... Solidaritatea lucrurilor gravide...” (Matca)
January 7, 2026
Matca > Paracliserul > Iona
Piesele de teatru ale lui Sorescu prezintă personaje „schizoide, autiste, în agonie” (cum spune Cosmin Borza în postfața acestui volum) căutând sensul vieții într-o realitate absurdă. Protagoniștii sorescieni, spre deosebire de personajele lui Beckett, de exemplu, găsesc, aș argumenta, acest sens în final .
Piesele de teatru ale lui Sorescu prezintă personaje „schizoide, autiste, în agonie” (cum spune Cosmin Borza în postfața acestui volum) căutând sensul vieții într-o realitate absurdă. Protagoniștii sorescieni, spre deosebire de personajele lui Beckett, de exemplu, găsesc, aș argumenta, acest sens în final .
August 19, 2024
atât de frumos. am început cartea mai mult ca să bifez ca am citit “iona”, pentru bac, dar în final nu mă pot bucura destul ca am pus mâna pe ea . toate cele 3 piese au rezonat mult cu mine, în special “iona”, care este una, dacă nu chiar cea mai frumoasă piesă pe care am citit-o momentan. de-abia aștept să citesc mai mult sorescu.
May 24, 2024
"Nici cosmosul nu a fost înțeles bine... darmite țâța asta! Nu e bine să le știi de pe acum pe toate.. Eu ar trebui să le știu de pe acum.. Vine și momentul când trebuie să știi tot ce se poate ști... pentru că pleci. Și să pleci... știut... știind... Doldora de cunoștințe și... Palid..."
July 3, 2023
1.Iona
2.Matca
3.Paracliserul
2.Matca
3.Paracliserul
August 6, 2023
Opere dramatice cu câte un singur personaj.
Magnific, original, demn de încercat!
Magnific, original, demn de încercat!
May 17, 2024
,,Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva?"
🩵
🩵
May 9, 2025
Genial, profund, captivant, magistral
Displaying 1 - 17 of 17 reviews