What do you think?
Rate this book
Red Horizons: The True Story of Nicolae and Elena Ceausescus' Crimes, Lifestyle, and Corruption
In 1987, Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa, the highest ranking defector ever from the Eastern bloc, published RED HORIZONS, his expose of the unchecked power and corruption of Nicolae Ceausecu, then the Romanian President and Romanian Communist Party General Secretary, and his wife, Elena. Pacepa’s intention was to bring down the Ceausescu regime and liberate his daughter, whom he had to leave behind in Romania.
When Ceausescu was told of Pacepa’s defection, he suffered a nervous breakdown and ordered Pacepa killed. Ceausescu’s murder squads never succeeded in tracking down Pacepa, who remained in hiding in the U.S.
Not long after the publication of RED HORIZONS, Radio Free Europe and Radio Liberty began their campaigns to broadcast the book into Romania.
On Christmas Day, 1989, Nicolae and Elena Ceausescu were executed by military forces who had joined the Romanian people in a spontaneous revolt against one of the most oppressive regimes in the world, bringing an abrupt end to 24 years of Communist tyranny.
On December 26, 1989, Truth , the Romanian daily newspaper which had declared itself free, began printing excerpts from RED HORIZONS. The editors’ preface to these excerpts
“What can be read in the pages of this book appears to be the fruit of a sick fantasy and yet, every word is true. The publication of this book played an uncontested role in revealing in all its hideousness the true face of a dictatorship, which with diabolical cunningness had managed to outfox a part of the world. "
When Ceausescu was told of Pacepa’s defection, he suffered a nervous breakdown and ordered Pacepa killed. Ceausescu’s murder squads never succeeded in tracking down Pacepa, who remained in hiding in the U.S.
Not long after the publication of RED HORIZONS, Radio Free Europe and Radio Liberty began their campaigns to broadcast the book into Romania.
On Christmas Day, 1989, Nicolae and Elena Ceausescu were executed by military forces who had joined the Romanian people in a spontaneous revolt against one of the most oppressive regimes in the world, bringing an abrupt end to 24 years of Communist tyranny.
On December 26, 1989, Truth , the Romanian daily newspaper which had declared itself free, began printing excerpts from RED HORIZONS. The editors’ preface to these excerpts
“What can be read in the pages of this book appears to be the fruit of a sick fantasy and yet, every word is true. The publication of this book played an uncontested role in revealing in all its hideousness the true face of a dictatorship, which with diabolical cunningness had managed to outfox a part of the world. "
456 pages, Paperback
First published January 1, 1987
91 people are currently reading
1859 people want to read
About the author
Ion Mihai Pacepa
11 books61 followersIon Mihai Pacepa (born 28 October 1928 in Bucharest, Romania, died 14 February 2021 in the United States) was the highest-ranking intelligence official ever to have defected from the former Eastern Bloc. He then became a United States citizen where he activated as a writer and a columnist.
In July 1978, Pacepa was a two-star Romanian Securitate general who simultaneously held the rank of advisor to President Nicolae Ceauşescu, acting chief of his foreign intelligence service and state secretary in Romania’s Ministry of Interior. He defected to the United States following President Jimmy Carter's approval of his request for political asylum.
Subsequently, he worked with American intelligence in various operations against the former Eastern Bloc. The Central Intelligence Agency (CIA) described his cooperation as "an important and unique contribution to the United States".
In July 1978, Pacepa was a two-star Romanian Securitate general who simultaneously held the rank of advisor to President Nicolae Ceauşescu, acting chief of his foreign intelligence service and state secretary in Romania’s Ministry of Interior. He defected to the United States following President Jimmy Carter's approval of his request for political asylum.
Subsequently, he worked with American intelligence in various operations against the former Eastern Bloc. The Central Intelligence Agency (CIA) described his cooperation as "an important and unique contribution to the United States".
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 84 reviews
December 19, 2024
Cu greu îţi dai seama ce e real şi ce e ficţiune în această carte. Fiind scrisă pentru un public american, care gustă poveştile senzaţionale cu spioni din ţări considerate exotice prin inaccesibilitatea lor (cum era România comunistă) şi cu lideri care fac obiectul batjocurii la late night show-uri, este clar că autorul a exagerat şi hiperbolizat anumite evenimente şi trăsături de caracter. Problema este că lumea lui Ceauşescu a fost la fel de inaccesibilă şi pentru românii de rând, aşa că nu ştii exact unde e graniţa dintre realitate şi ficţiune. Oricare eveniment luat spre analiză poate la fel de bine să intre în oricare dintre aceste două categorii.
Problema mea este însă mai mult cu autorul. Acesta este prezentat şi se prezintă drept un luptător împotriva lui Ceauşescu şi a comunismului românesc. Nu neg rolul lui şi al cărţii date pentru că nu există modalitate de cuantificare în acest caz şi sunt prea tânăr ca să ştiu ce efect a avut serializarea acestei cărţi la REL. Dar mi se pare suspectă reticenţa cu care autorul îşi descrie trecutul şi întreaga carieră în aparatul politic şi de securitate comunist. O carieră de 27 de ani nu poate fi ştearsă cu buretele doar pentru că acesta a ales să dezerteze. Motivul pe care îl invocă pentru dezertare şi care a fost picătura care i-a umplut paharul este ordinul de asasinare a lui Noël Bernard de la REL. Mi se pare praf în ochi. În timpul petrecut la şefia DIE şi în rol de consilier personal al Ceauşeştilor acesta a fost martor, şi implicit complice, la lucruri mai grave de atât (inclusiv alte asasinate). Chiar dacă era doar un birocrat care executa ordine şi avem un alt caz de banality of evil, este oare asta o scuză? Autorul pare să raţionalizeze anumite chestii în favoarea propriei conştiinţe şi dă dovadă de o moralitate îndoielnică. La toate acestea se adaugă rolul de observator neimplicat pe care îl deduci din modul său de relatare a evenimentelor. Pentru mine lucrurile rele trebuie puse în balanţă cu cele bune, nu ignorate sau uitate.
Portretul pe care îl schiţează lui Ceauşescu pare a fi prea măgulitor: foarte inteligent, prevăzător şi viclean, chiar dacă paranoic şi complexat. Tovarăşa era într-adevăr proastă şi inconştientă de propria prostie, mofturoasă, vicleană şi manipulatoare, dar episoadele relatate par mai degrabă anecdote menite să stârnească râsul fără o altă valoare, istorică sau de altă natură.
Am aflat totuşi multe lucruri interesante despre serviciile de informaţii din acea perioadă, despre modul de organizare, moduri de operare, despre relaţia lui Ceauşescu cu alţi lideri şi despre ambiţiile sale, despre viaţa nomenclaturiştilor şi privilegiile de care se bucurau. Şi evident despre spionajul tehnologic, despre care îţi este greu să crezi că a reprezentat o pondere atât de mare din activitatea DIE.
Mă întrebase cineva odată dacă personajele care îl înconjurau pe Ceauşescu îi cântau osanale din credinţă şi admiraţie sinceră sau pentru că era unica modalitate de a-şi păstra funcţiile şi privilegiile. Personal cred, mai ales după ce am citit şi cartea asta, că o minciună, indiferent de câte ori o repeţi şi ţi-o repeţi, rămâne minciună, şi mereu eşti conştient de adevăr chiar dacă încerci să-l ignori. În cazul de faţă, elogiile pentru „fiul cel mai iubit” al României erau pur şi simplu parte din fişa postului şi se făceau mecanic fără alte considerente. Iar când venea vorba de toast-uri laudative în contexte particulare, chiar dacă nu era prezent Ceauşescu, se făceau pentru consolidarea/păstrarea scaunului. Într-o cultură a turnătoriei şi a pereţilor cu urechi better be safe than sorry.
Îmi pare rău că autorul este atât de ironic când menţionează telemeaua, ceapa şi roşiile. Gustarea asta era probabil unicul lucru pe care îl avea Ceauşescu în comun cu cetăţenii de rând. Mai este şi o oglindă spre adevărata personalitate a „călăuzei supreme” care având origini modeste nu şi le-a putut depăşi, indiferent de cât a încercat şi de câte slugi şi cât lux avea în jurul său.
„Când am plecat, Elena, cu halatul deschis neglijent, răsfoia dosarul cu amănunte despre vizita în curs.
- Uite aici, Nicule, a spus ea, punând degetul bont pe o pagină cu date biografice ale lui Jimmy Carter. Spune că e fermier. Fermier înseamnă ţăran, nu-i aşa?”
„[...] Ceauşescu a observat:
- Fermier o fi, da’ nu-i ţăran. Nu-i aşa, Eleno?
Ceauşescu era, evident, cucerit de elogiile lui Carter.
- Dar nici „gentălmen” nu e, Nicule. N-a avut nici ansamblu de muzică populară, nici balet şi nici muzică simfonică în programul lui. N-a avut decât doi handicapaţi, unu’ negru şi unu’ orb.”
3.75/5
Problema mea este însă mai mult cu autorul. Acesta este prezentat şi se prezintă drept un luptător împotriva lui Ceauşescu şi a comunismului românesc. Nu neg rolul lui şi al cărţii date pentru că nu există modalitate de cuantificare în acest caz şi sunt prea tânăr ca să ştiu ce efect a avut serializarea acestei cărţi la REL. Dar mi se pare suspectă reticenţa cu care autorul îşi descrie trecutul şi întreaga carieră în aparatul politic şi de securitate comunist. O carieră de 27 de ani nu poate fi ştearsă cu buretele doar pentru că acesta a ales să dezerteze. Motivul pe care îl invocă pentru dezertare şi care a fost picătura care i-a umplut paharul este ordinul de asasinare a lui Noël Bernard de la REL. Mi se pare praf în ochi. În timpul petrecut la şefia DIE şi în rol de consilier personal al Ceauşeştilor acesta a fost martor, şi implicit complice, la lucruri mai grave de atât (inclusiv alte asasinate). Chiar dacă era doar un birocrat care executa ordine şi avem un alt caz de banality of evil, este oare asta o scuză? Autorul pare să raţionalizeze anumite chestii în favoarea propriei conştiinţe şi dă dovadă de o moralitate îndoielnică. La toate acestea se adaugă rolul de observator neimplicat pe care îl deduci din modul său de relatare a evenimentelor. Pentru mine lucrurile rele trebuie puse în balanţă cu cele bune, nu ignorate sau uitate.
Portretul pe care îl schiţează lui Ceauşescu pare a fi prea măgulitor: foarte inteligent, prevăzător şi viclean, chiar dacă paranoic şi complexat. Tovarăşa era într-adevăr proastă şi inconştientă de propria prostie, mofturoasă, vicleană şi manipulatoare, dar episoadele relatate par mai degrabă anecdote menite să stârnească râsul fără o altă valoare, istorică sau de altă natură.
Am aflat totuşi multe lucruri interesante despre serviciile de informaţii din acea perioadă, despre modul de organizare, moduri de operare, despre relaţia lui Ceauşescu cu alţi lideri şi despre ambiţiile sale, despre viaţa nomenclaturiştilor şi privilegiile de care se bucurau. Şi evident despre spionajul tehnologic, despre care îţi este greu să crezi că a reprezentat o pondere atât de mare din activitatea DIE.
Mă întrebase cineva odată dacă personajele care îl înconjurau pe Ceauşescu îi cântau osanale din credinţă şi admiraţie sinceră sau pentru că era unica modalitate de a-şi păstra funcţiile şi privilegiile. Personal cred, mai ales după ce am citit şi cartea asta, că o minciună, indiferent de câte ori o repeţi şi ţi-o repeţi, rămâne minciună, şi mereu eşti conştient de adevăr chiar dacă încerci să-l ignori. În cazul de faţă, elogiile pentru „fiul cel mai iubit” al României erau pur şi simplu parte din fişa postului şi se făceau mecanic fără alte considerente. Iar când venea vorba de toast-uri laudative în contexte particulare, chiar dacă nu era prezent Ceauşescu, se făceau pentru consolidarea/păstrarea scaunului. Într-o cultură a turnătoriei şi a pereţilor cu urechi better be safe than sorry.
Îmi pare rău că autorul este atât de ironic când menţionează telemeaua, ceapa şi roşiile. Gustarea asta era probabil unicul lucru pe care îl avea Ceauşescu în comun cu cetăţenii de rând. Mai este şi o oglindă spre adevărata personalitate a „călăuzei supreme” care având origini modeste nu şi le-a putut depăşi, indiferent de cât a încercat şi de câte slugi şi cât lux avea în jurul său.
„Când am plecat, Elena, cu halatul deschis neglijent, răsfoia dosarul cu amănunte despre vizita în curs.
- Uite aici, Nicule, a spus ea, punând degetul bont pe o pagină cu date biografice ale lui Jimmy Carter. Spune că e fermier. Fermier înseamnă ţăran, nu-i aşa?”
„[...] Ceauşescu a observat:
- Fermier o fi, da’ nu-i ţăran. Nu-i aşa, Eleno?
Ceauşescu era, evident, cucerit de elogiile lui Carter.
- Dar nici „gentălmen” nu e, Nicule. N-a avut nici ansamblu de muzică populară, nici balet şi nici muzică simfonică în programul lui. N-a avut decât doi handicapaţi, unu’ negru şi unu’ orb.”
3.75/5
August 27, 2010
Every Romanian should read this book in order to find out more about the crimes that Nicolae Ceausescu committed and the great fortune that he gathered while the Romanians where queuing to buy a slice of bread..
June 24, 2018
This book is painful read for numerous reasons. Romania under Communism was no less tragic than Romania under Fascism. One ventures into such subject matter knowing ahead of time that the information is going to be unpleasant. But the book doesn’t delve deeply into the real miseries caused. Instead, the Ceauşescu s are paraded out on nearly every page like grotesque marionettes, Pacepa the simple and nearly silent recorder of their excesses and venality. That they were vain and megalomaniacal, I have no doubt. But Nicolae Ceauşescu rose to power and kept it for numerous years. He couldn't have done so without a measure of intelligence and political savvy or without being propped up by collaborators.
In holding the positions he purports to have had, Pacepa must have done his share of the type of fawning he describes his colleagues doing. As head of the DIE, his hands had to have gotten dirty accomplishing the deeds Ceausescu demanded. I expected deeper revelations of the actual oppression (prison conditions, numbers executed, etc.) more than the embarrassing antics of Elena and her son Nicu.
Lastly, though there are numerous references to Jews, Germans, and Hungarians in Romania and Ceausescu's dislike and exploitation of them, I find it telling that there is only one passing reference to Gypsies, and that in the form of an adjective where a government official is describes as "a Gypsy looking fellow." For a country housing the largest Gypsy populations in the world, this is startling.
In holding the positions he purports to have had, Pacepa must have done his share of the type of fawning he describes his colleagues doing. As head of the DIE, his hands had to have gotten dirty accomplishing the deeds Ceausescu demanded. I expected deeper revelations of the actual oppression (prison conditions, numbers executed, etc.) more than the embarrassing antics of Elena and her son Nicu.
Lastly, though there are numerous references to Jews, Germans, and Hungarians in Romania and Ceausescu's dislike and exploitation of them, I find it telling that there is only one passing reference to Gypsies, and that in the form of an adjective where a government official is describes as "a Gypsy looking fellow." For a country housing the largest Gypsy populations in the world, this is startling.
April 20, 2013
"Cînd a plecat, Ceausescu s-a aşezat ca de obicei pe scaunul din faţă al Mercedesului său, forţîndu-ne pe Avram si pe mine să ne înghesuim pe scaunele din spate cu Elena. Era euforic.
— Ce cîntăreste mai mult, Avrame, un kilogram de aur sau un kilogram de mostre ? a întrebat Ceausescu.
— Un kilogram din creierul dumneavoastră, tovarăşe Ceausescu, a replicat cu promtitudine Avram.
— Nu eşti atît de prost pe cît pari, Avrame, a ciripit Elena. De ce nu eşti mai înalt şi mai slab ?
— Dacă as putea scrie legi, a răspuns Avram întorcîndu-se către ea, aş face una ca nimeni să nu fie mai înalt decît Tovarăşul. Punct."
"- Nicaieri in Pactul de la Varsovia populatia nu este mai bine strunita decit in Romania. Care dintre celelalte tari din pact are cite un lucrator de securitate la cincisprezece locuitori ? Ia spune, Pacepa.
- Nici una dintre ele"
Probabil una dintra cele mai bune carti pe care le-am citit.
Imposibil de spus care este proportia fictiune-realitate. Insa cred ca asta este si farmecul cartii.
— Ce cîntăreste mai mult, Avrame, un kilogram de aur sau un kilogram de mostre ? a întrebat Ceausescu.
— Un kilogram din creierul dumneavoastră, tovarăşe Ceausescu, a replicat cu promtitudine Avram.
— Nu eşti atît de prost pe cît pari, Avrame, a ciripit Elena. De ce nu eşti mai înalt şi mai slab ?
— Dacă as putea scrie legi, a răspuns Avram întorcîndu-se către ea, aş face una ca nimeni să nu fie mai înalt decît Tovarăşul. Punct."
"- Nicaieri in Pactul de la Varsovia populatia nu este mai bine strunita decit in Romania. Care dintre celelalte tari din pact are cite un lucrator de securitate la cincisprezece locuitori ? Ia spune, Pacepa.
- Nici una dintre ele"
Probabil una dintra cele mai bune carti pe care le-am citit.
Imposibil de spus care este proportia fictiune-realitate. Insa cred ca asta este si farmecul cartii.
April 22, 2013
All his books are written as articles for tabloids - everything has to be shocking, and bombastic.
No detailed and sincere data like in the books of Mitrokhin or Gordievski.
There is so much inexactness in the data that is available for anyone, that I cannot trust his "secrets" .
He presents himself very detached from Ceausescu and the others. I wonder how he could work for such a detestable regime for so long until he decided to switch sides.
He does not say, and his motivations for deserting the regime do not ring true. He did worse things before being asked by Ceausescu to attack Radio Free Europe journalists.
Nevertheless his desertion crippled Ceausescu's foreign image and he have to thank him for doing it.
No detailed and sincere data like in the books of Mitrokhin or Gordievski.
There is so much inexactness in the data that is available for anyone, that I cannot trust his "secrets" .
He presents himself very detached from Ceausescu and the others. I wonder how he could work for such a detestable regime for so long until he decided to switch sides.
He does not say, and his motivations for deserting the regime do not ring true. He did worse things before being asked by Ceausescu to attack Radio Free Europe journalists.
Nevertheless his desertion crippled Ceausescu's foreign image and he have to thank him for doing it.
January 4, 2015
This book was loaned to me by an exile from Romania, he said I would be shocked and I was. Reading this book made me feel so naive about the world political scene. Once again faced with man's brutality and inhumanity toward man and how absolute power corrupts absolutely. An eye opener about the whole spy network going on in the world makes me feel very sad and cynical about the prospects for out future.
March 21, 2020
La vremea ei, sunt convinsă că a impresionat, n-a fost puțin lucru să publici așa ceva în anul 1987, fie chiar și peste Ocean..
Azi, în schimb, e mult prea evidentă partea ficțională, iar cei care se așteaptă la memorialistică veritabilă ori la dezvăluiri senzaționale vor fi destul de dezamăgiți.
Azi, în schimb, e mult prea evidentă partea ficțională, iar cei care se așteaptă la memorialistică veritabilă ori la dezvăluiri senzaționale vor fi destul de dezamăgiți.
October 11, 2022
Dacă această carte nu ar fi fost citită în episoade la Europa Liberă și dacă nu ar fi contribuit în mod direct la căderea comunismului, i-aș fi acordat, cu maximă indulgență, două stele. Dar cum nu a fost scrisă ca să ne placă nouă pe Goodreads, ci cu un scop precis, pe care Pacepa și SUA și l-au asumat, își păstrează statutul de lectură (semi)obligatorie pentru cei interesați de subiect.
Pacepa nu a fost nici erou, nici trădător și, aparent, nici cu scrisul nu s-a împăcat foarte bine. „Orizonturi roșii” seamănă mult mai repede a roman, decât a memorialistică. Un roman foarte prost, dar cu meritul de a da, în linii mari, din casa și viața soților Ceaușescu. Are caracter documentar, dar numai la nivel global, macro, dat fiind că detaliile, picanteriile și scenele scandaloase sunt mult prea groase pentru a putea fi crezute. Câteva exemple:
- Imaginea cu Nicu Ceaușescu care izbea sticlele de whisky de pereți, în joacă, în timp ce taică-su și Pacepa puneau la cale, la o plimbare prin grădina casei, operațiunea ultrasecretă „Orizont”;
- Cum stătea Leana tolănită în fotoliul cinematografului personal, pe jumătate despuiată;
- Felul cum Nicolae Ceaușescu mușca din roșii ca din măr „împroșcând suc și semințe” și „îndesându-și ceapă și brânză în gură" la întâlnirile cu Arafat, care, și el, mânca mierea direct din borcan;
- Comportamentul lui Nicu, care, la petrecerile de partid, spărgea farfuriile de colțul mesei pentru a chema ospătarii și se urca cu picioarele pe masă urinând pe stridii pentru „a le condimenta".
Nu pierdeți mare lucru dacă nu o citiți. De asemenea, nu câștigați mare lucru nici dacă o faceți. Dar, indiferent de cum ni se pare nouă astăzi, este și va rămâne o carte care a făcut istorie.
Pacepa nu a fost nici erou, nici trădător și, aparent, nici cu scrisul nu s-a împăcat foarte bine. „Orizonturi roșii” seamănă mult mai repede a roman, decât a memorialistică. Un roman foarte prost, dar cu meritul de a da, în linii mari, din casa și viața soților Ceaușescu. Are caracter documentar, dar numai la nivel global, macro, dat fiind că detaliile, picanteriile și scenele scandaloase sunt mult prea groase pentru a putea fi crezute. Câteva exemple:
- Imaginea cu Nicu Ceaușescu care izbea sticlele de whisky de pereți, în joacă, în timp ce taică-su și Pacepa puneau la cale, la o plimbare prin grădina casei, operațiunea ultrasecretă „Orizont”;
- Cum stătea Leana tolănită în fotoliul cinematografului personal, pe jumătate despuiată;
- Felul cum Nicolae Ceaușescu mușca din roșii ca din măr „împroșcând suc și semințe” și „îndesându-și ceapă și brânză în gură" la întâlnirile cu Arafat, care, și el, mânca mierea direct din borcan;
- Comportamentul lui Nicu, care, la petrecerile de partid, spărgea farfuriile de colțul mesei pentru a chema ospătarii și se urca cu picioarele pe masă urinând pe stridii pentru „a le condimenta".
Nu pierdeți mare lucru dacă nu o citiți. De asemenea, nu câștigați mare lucru nici dacă o faceți. Dar, indiferent de cum ni se pare nouă astăzi, este și va rămâne o carte care a făcut istorie.
March 25, 2021
I was 11 when communism felt in Romania and I still have plenty of memories about how was life back then.
One of those memories is of my father listening to Free Europe radio in a cold winter’s night. Electricity was cut as every day in the evening. From the old radio, stories from and about this book were coming out. Volume was low and my father had his ears glued to the radio’s speaker, you never knew which neighbour was from Securitatea and could overhear. Author’s name was coming out almost all the time. I could feel the importance of what he did by deflecting and later publishing this book.
A few days ago, Pacepa died and made the news. Flooded by those memories I picked up his book and read it in a few sittings.
My image of Ceausescus was of some individuals with a very low level of intelligence but surprisingly the first half of the book I realised they could come up with convoluted plans, obviously for their own personal benefits.
Maybe some of the stories aren’t real but it made an impact on everyone listening while being read on Free Europe.
One of those memories is of my father listening to Free Europe radio in a cold winter’s night. Electricity was cut as every day in the evening. From the old radio, stories from and about this book were coming out. Volume was low and my father had his ears glued to the radio’s speaker, you never knew which neighbour was from Securitatea and could overhear. Author’s name was coming out almost all the time. I could feel the importance of what he did by deflecting and later publishing this book.
A few days ago, Pacepa died and made the news. Flooded by those memories I picked up his book and read it in a few sittings.
My image of Ceausescus was of some individuals with a very low level of intelligence but surprisingly the first half of the book I realised they could come up with convoluted plans, obviously for their own personal benefits.
Maybe some of the stories aren’t real but it made an impact on everyone listening while being read on Free Europe.
April 22, 2020
A very interesting account of the inner workings of Ceausescu's regime. The book is a mixture of discussions on international relations, descriptions of the espionage tactics employed by the USSR and other communist countries, and accounts of what Ceausescu and the people closest to him were like. From the point of view of someone who did not experience the communist regime first-hand, but has seen the aftermath of it, this book allows a glimpse into the way in which everything was orchestrated, with the interest of only very few in mind. If one wants to have a better understanding of the people behind the image created by the propaganda machine, I think that this book provides an interesting perspective.
Although it might have made it less 'accurate' I would have liked it better if the author did not adhere to an objective storytelling style at all times, because I would have been curious to know his feelings towards the people who appear in the book. At times the book goes into what I felt was too much detail when discussing certain events, but that might be because I started reading this book due to being more interested in what Ceausescu and his wife were like as people, and less in
the external affairs of that time. Overall I really enjoyed it.
Although it might have made it less 'accurate' I would have liked it better if the author did not adhere to an objective storytelling style at all times, because I would have been curious to know his feelings towards the people who appear in the book. At times the book goes into what I felt was too much detail when discussing certain events, but that might be because I started reading this book due to being more interested in what Ceausescu and his wife were like as people, and less in
the external affairs of that time. Overall I really enjoyed it.
July 26, 2014
10% speculations and 90% aberrations. This book represents Dictator Ceausescu like a genius who was thinking big, but in reality he was a just a simple stupid peasant. Let's do not forget who the author was, how much damage he made and how many people suffered from his actions in communist Romania.
July 19, 2022
O lectură fascinantă, în care generalul Pacepa, fugit în SUA, dezvăluie ceea ce devenise principala pasiune a lui Ceaușescu: spionajul industrial, prin intermediul DIE (SIE de astăzi).
Pe decursul paginilor descoperim legăturile României cu țări din lumea a treia, dar și relațiile lui Ceaușescu cu personaje precum Yasser Arafat, liderul OEP-ului de atunci, Josip Tito, dictatorul Iugoslaviei, sau Muammar Gaddafi, dictatorul Libiei.
Dacă e să-l credem pe Pacepa, așa-zisa deschidere către Occident a lui Ceaușescu nu era decât un joc bine pus la punct pentru a lua bani de la Occident și SUA, pe motiv de a-și păstra independența de Moscova.
Europa Liberă, dizidenții români din străinătate, acrimea Elenei Ceaușescu, viața Zoiei Ceaușescu, speranțele lui Nicolae Ceaușescu la un premiu Nobel pentru Pace și multe-multe alte chestii interesante.
O carte ce trebuie neapărat citită pentru o mai bună înțelegere a unei perioade din istoria României.
https://silviureut.ro/2019/01/29/oriz...
Pe decursul paginilor descoperim legăturile României cu țări din lumea a treia, dar și relațiile lui Ceaușescu cu personaje precum Yasser Arafat, liderul OEP-ului de atunci, Josip Tito, dictatorul Iugoslaviei, sau Muammar Gaddafi, dictatorul Libiei.
Dacă e să-l credem pe Pacepa, așa-zisa deschidere către Occident a lui Ceaușescu nu era decât un joc bine pus la punct pentru a lua bani de la Occident și SUA, pe motiv de a-și păstra independența de Moscova.
Europa Liberă, dizidenții români din străinătate, acrimea Elenei Ceaușescu, viața Zoiei Ceaușescu, speranțele lui Nicolae Ceaușescu la un premiu Nobel pentru Pace și multe-multe alte chestii interesante.
O carte ce trebuie neapărat citită pentru o mai bună înțelegere a unei perioade din istoria României.
https://silviureut.ro/2019/01/29/oriz...
September 27, 2025
Fascinating! As a Canadian, I found the section on Romanian espionage in Canada to be particularly interesting.
The Romanian Revolution is, to me, one of the most underappreciated revolutions in history. Ceausescu is one of the least discussed tyrants, and I've never fully understood that. I have also learned, in trying to find books to read about the revolution, that it is also one of the least documented and written-about.
Would recommend to history buffs.
Onward!
The Romanian Revolution is, to me, one of the most underappreciated revolutions in history. Ceausescu is one of the least discussed tyrants, and I've never fully understood that. I have also learned, in trying to find books to read about the revolution, that it is also one of the least documented and written-about.
Would recommend to history buffs.
Onward!
December 2, 2023
Puțin mai multa ficțiune.
December 6, 2023
The book is written in a form nearer to that of a spy/informant note, with short chapters, very direct, with little introduction of the characters, but that is to be expected from the writer. Surely, there are people left out of the stories, there is a better picture of himself when compared to the background.
But all in all, is a very visceral writing of a world that existed half a century ago, at the same time with people in space, original mobile phones and first internet... where the whole state of Romania, as a sample of the Eastern block, was transformed in a caged society, with informants pervading any structure, with control of almost everything, where the R&D was replaced with industrial spying, and reality was corrupted to the highest level in its history, maybe with the exception of North Korea.
The book is a must for any Romanian, and should be read by Russians/Belorussians today as well as Eastern European alive, all communist lovers, any "strong leader" lovers, and is a perfect example of what China is doing internationally in terms of copying, copycatting and price dumping the world.
But all in all, is a very visceral writing of a world that existed half a century ago, at the same time with people in space, original mobile phones and first internet... where the whole state of Romania, as a sample of the Eastern block, was transformed in a caged society, with informants pervading any structure, with control of almost everything, where the R&D was replaced with industrial spying, and reality was corrupted to the highest level in its history, maybe with the exception of North Korea.
The book is a must for any Romanian, and should be read by Russians/Belorussians today as well as Eastern European alive, all communist lovers, any "strong leader" lovers, and is a perfect example of what China is doing internationally in terms of copying, copycatting and price dumping the world.
April 25, 2007
This is a memoir of Romania's top spy for Stalinism's oddest creations - Nicolai and Elena Ceausescu of Romania. It stays by my bed, as important as my pillow. Anyone drawn to the concept of personality cults as a source of great comedy will find nirvana here. The Ceausescu's were appalling, banal, deluded. They watched old Kojac re-runs night after night in one of 27 palaces; they wiretaped everybody, preferably having sex. They built the second largest building on earth, and one of the ugliest. Elena had stubby yellow teeth, but they did her no good when she was gunned down in 1989. No one could have been more astonished than her at the moment of her execution. Read why.
November 8, 2022
Aceasta carte spune multe despre perioada comunista. Pentru cei născuți după '89, e o sursa importanta de informații. Ce mi s-a părut însă ciudat este rolul d-lui Pacepa... Din perspectiva lui, pare ca era foarte important pt soții Ceaușescu, totuși, nu se incrimineaza. Deși știa despre destul de multe crime, el nu participa la nici una dintre ele... Sunt și chestii ciudate în ce privește conținutul cărții, dar asta nu ar trebui sa ne mire, de îndată ce a fost scrisa de un fost General DIE :)
May 30, 2023
Nu stiu la ce ma asteptam sincer... as putea la fel de bine sa dau cu zarul in orice capitol cand vine vorba de adevar. Adeseori ma gandeam ca asta e scenariu de film la cum vorbesc si se comporta oamenii (si bineinteles ca domnul Pacepa este un ingeras care doar se uita la restu cum fac prostii... serios?).
January 11, 2010
Learned absolutely NOTHING! Except, of course, that anyone can publish a book! One of only a few books that I will not finish. I CANNOT find anything on Roumania.
Pitched it!
Pitched it!
March 28, 2012
A story not well-known in America, but fascinating to discover. This book shines a light on the history of Communist Romania in a shocking way.
August 15, 2022
Review and rating to come (along with Siren Queen, Men Who Hate Women, and Children of the Night).
September 4, 2023
I read this book with the hope of understanding WHY. Why one of the most powerful agents in the communist era defected in a country where all his previous life would be taken away from him. Wanted to understand how a man makes that decision, knowing what implies.
I can’t say after I read it that I can understand the reasons. It’s hard to say if the stories presented are indeed real or fiction, in order to keep the reader entertained.
The aftertaste of the book is the desire to read more about the communist regime. Even though the idea of the Ceausescu family hasn’t been changed much by the stories presented, there are some personality traits that I found out from the “main man” of Ceausescu.
There is a certain curiosity that this book generates. You are somewhat transported back in time to be a witness to some of the most secret external affairs discussions that Romania had and Ceausescu was part of.
Maybe, as the Latin saying in the opening page says, the author was indeed cracked by the communist regime being the continuos water droplet acting on him.
“Gutta cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo” - A water drop hollows a stone [not by force, but by falling often]
I can’t say after I read it that I can understand the reasons. It’s hard to say if the stories presented are indeed real or fiction, in order to keep the reader entertained.
The aftertaste of the book is the desire to read more about the communist regime. Even though the idea of the Ceausescu family hasn’t been changed much by the stories presented, there are some personality traits that I found out from the “main man” of Ceausescu.
There is a certain curiosity that this book generates. You are somewhat transported back in time to be a witness to some of the most secret external affairs discussions that Romania had and Ceausescu was part of.
Maybe, as the Latin saying in the opening page says, the author was indeed cracked by the communist regime being the continuos water droplet acting on him.
“Gutta cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo” - A water drop hollows a stone [not by force, but by falling often]
May 29, 2022
Neverosimila pe alocuri, il prezinta pe Nicu drept un evil mastermind, foarte diferit de imaginea "clasica". Probabil n-o sa stim niciodata cat e realitate si cat e fantezie (sau exagerare), dar in ansamblu cartea merita citita mai ales de cei care au avut contact cu vremurile pre-'90.
May 6, 2025
Un "must!" pentru toți romanii din punctul meu de vedere. Nu cred ca tot ce ne descrie aici Pacepa ar fi real, dar cel puțin câteva idei generale despre cum a fost în acea perioadă (pt cei ce nu am trăit pe pielea noastra) tot ne putem face.
November 17, 2023
Greu de zis cat e real si cat e fictiune aici.
Probabil ca nu vom stii niciodata.
Probabil ca nu vom stii niciodata.
November 26, 2025
În ultima lună, am stat să citesc și propagandă anti-comunistă din perioada regimului ceaușist să văd, cu bune și cu rele o prezentare a regimului dintr-o perspectivă nefavorabilă (nu că ar fi favorabilă în vreo scriere).
Orizonturi Roșii, cartea scrisă de Pacepa după dezertarea sa în tabăra occidentală, trebuie citită înainte de orice ca un document al Războiului Rece, un document a cărui scop a fost să servească interesele propagandistice ale imperialismului american.
(faptul că autorul a fost felicitat personal de Ronald Reagan și că documentul a devenit instrument oficial al campaniilor anticomuniste spune încă de la început pentru cine este adresată și în slujba cui a fost creată)
Și în timp ce ni se servește propaganda occidentală anti-comunistă pe pâine, textul reușește - în ciuda intenției autorului - să lase să se vadă contradicțiile reale ale regimului ceaușist și chiar anumite aspecte ale construcției socialiste pe care Pacepa, fără să vrea, le confirmă prin modul disperat în care încearcă să le demonizeze.
Cartea nu poate fi privită ca un act de dezvăluire, dar nici ca un roman fantastic, cartea este produsă de poziția socială, ideologică și materială a lui Pacepa - un birocrat de vârf al statului socialist, care după ce a servit ascultător un regim deviat, își salvează prestigiul trecând în tabăra adversă… Acest lucru determină tonul, structura și conținutul memoriilor sale:
TOTUL este transformat în spectacol, în dramatizare morală, în demonstrație că socialismul este o monstruozitate, că liderii săi sunt caricaturi și inculti, iar instituțiile sunt criminale, diabolice și infiltrate în fiecare aspect al vieții de zi cu zi.
De asta, o mare parte a cărții prezintă detalii murdare, sexualizate, misogine sau pur și simplu comice, care nu sunt menite să informeze, ci să provoace reacții, de exemplu: Elena Ceaușescu este portretizată cu o vulgaritate obsesivă care stă și ascultă oameni cum fac sex în timpul liber, mă duce cu gândul la un personaj dintr-un tabloid de Dan Capatos decât la o figură politică, replicile lui Ceaușescu sunt primitive și îl fac să pară prost, scenele sunt construite pentru a produce șoc și dezgust, de asemenea întâmplări improbabile - de la urinarea pe stridii și apoi servite invitațiilor, până la episoade ridicole din viața personală - ce nu urmăresc o interpretare socială sau politică, ci demonizarea totală a ideii de socialism.
O tehnică obișnuită pentru literatura anticomunistă a anilor 80’ - precum o descrie și Michael Parenti - „literatura demonizării”: nu contează ce este adevărat, ci ce sună suficient de monstruos pentru a împiedica orice reevaluare critică a experienței socialiste.
Cu toate acestea, chiar încercarea lui Pacepa de a transforma totul în oroare și scandal scoate în evidență anumite elemente esențiale ale regimului ceaușist care - privite materialist - nu sunt argumente împotriva socialismului, ci împotriva deformării sale birocratice și naționalist-autoritariste. Cultul personalității, privilegiile nomenclaturii, decuplarea completă a conducerii de realitatea maselor de oameni, aparatul represiv al Securității… Toate acestea, deși tratate ca și caricaturi în carte, au o bază istorică reală și reflectă abandonarea marxism-leninismului.
Faptul că Pacepa surprinde servilitatea cadrelor, limbajul lingușitor, cultul deșănțat al lui Ceaușescu, privilegiile materiale ale elitei, conflictele interne și paranoia conducătorilor este util nu pentru că ar valida discursul anticomunist, ci pentru că arată efectele concrete ale îndepărtării regimului de principiile leniniste ale conducerii colective, rotației cadrelor și controlului real al muncitorilor asupra partidelor și instituțiilor statului. ☺️
Un exemplu este modul în care Pacepa descrie nomenclatura: vile, magazine speciale, acces la bunuri inaccesibile populației, călătorii, lux (toate prezentate cu intenția de a șoca Occidentul), dar prin această evidențiere, cartea confirmă existența unui strat birocratic privilegiat, un fenomen care apare în orice stat socialist atunci când conducerea devine ruptă de clasele muncitoare. Problema nu este „comunismul” în sine, ci degenerarea unui proiect care a abandonat treptat controlul democratic și colectiv.
Cartea devine revelatoare la discuția despre spionajul tehnologic, microelectronica, IPRS Băneasa și operațiunile DIE în Occident. Pacepa prezintă aceste acțiuni drept dovezi ale caracterului criminal al statului socialist, însă, privit în context istoric, este limpede că statele socialiste au fost supuse unor embargo-uri tehnologice masive impuse de Occident prin CoCom, menite să le mențină în subdezvoltare permanentă și dependență militară (poate sună similar cu ce se întâmplă astăzi în Sudul Global). În această situație, spionajul industrial devine o consecință logică a luptei dintre două sisteme ce se opun, nu o perversiune morală. Monopolizarea tehnologiei de către Occident este o formă de imperialism economic, iar încercările statelor socialiste de a accesa tehnologie modernă sunt o reacție la acest raport de forțe… Ba mai mult, modul în care Pacepa descrie rețelele de spionaj românești - eficiența lor, capacitatea de a obține informații din corporații occidentale, ingeniozitatea ofițerilor - nu poate fi negat! În ciuda efortului de a prezenta totul printr-o lentilă criminală, putem vedea clar că România socialistă avea o infrastructură a informațiilor avansată, folosită pentru a depăși barierele impuse de puterile imperialiste.
Un alt exemplu în care propaganda lui Pacepa ne prezintă elemente pozitive ale politicii externe românești, precum cel al relațiilor cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei și mișcările de eliberare națională din lumea arabă, deși autorul încearcă cu disperare să prezinte OEP drept organizație teroristă, ținând cont de discursul imperialist al perioadei anilor 70’, simpla recunoaștere a colaborării dintre România și OEP arată că statul socialist român a jucat un rol în sprijinirea luptei împotriva colonialismului și apartheidului israelian… Pacepa demonizând astfel ceea ce reprezintă un gest de solidaritate cu o națiune oprimată.
(Fun fact: faptul că regimul Ceaușescu sprijinea OEP îl irită profund pe Pacepa și îl își dedică pagini întregi împotriva palestinienilor până la al numi pe Yasser Arafat homosexual într-un mod peiorativ)
Cartea prezintă și relațiile internaționale ale României, vizita lui Ceaușescu în SUA, întâlnirile cu Carter, cu senatorii americani, cu figuri politice din Vest. Toate acestea sunt prezentate într-un mod caricatural, pentru a arăta cât de ridicol era liderul României în ochii „lumii civilizate”, dar chiar această tentativă de ridiculizare scoate la lumină un fapt istoric important: Ceaușescu a fost primit cu onoruri de președintele Americii, a semnat acorduri, a obținut credite masive, a fost considerat un „lider independent” într-un context geopolitic dominat de conflictul sovieto-american. Ceea ce Pacepa încearcă să distrugă este exact imaginea pe care Occidentul i-o construise cu ani înainte… Cartea prezentând astfel dovada ipocriziei occidentale: cât timp România era utilă, Occidentul îmbrățișa și cultiva imaginea lui Ceaușescu; doar când regimul nu a mai fost convenabil, același Occident a participat la demonizarea completă a liderului pe care îl lăudase anterior. (și aici vă las să vă gândiți ce lideri au mai fost iubiți sau sunt iubiți astăzi de Occident până când au hotărât că nu mai au nevoie de ei)
Ca să trec mai departe, Pacepa transformă aparatul de securitate într-o mașinărie omnipotentă, care poate asculta milioane de telefoane, poate înlocui într-o noapte televizoarele întregii populații și poate controla gândurile oamenilor, superb. Imaginea este evident exagerată, aproape SF și se înscrie în logica „totalitarismului” promovat de propaganda occidentală: comunismul este prezentat ca forma supremă de control, în care statul are putere absolută asupra fiecărei vieți - de parcă în capitalism nu ești supravegheat constant. Dincolo de exagerare, totuși, există un sâmbure de realitate: regimul ceaușist a folosit supravegherea politică, monitorizarea disidenților, infiltrarea în mediile sensibile. Problema este că aceste practici sunt prezentate fără context istoric, fără analiza presiunii imperialismului, fără a înțelege tensiunile interne care au determinat regimul să adopte măsurile represive. Pacepa minimalizează asta, el nu explică… doar condamnă, prezentând represiunea ca natură inerentă a socialismului.
În final, cartea ajunge la dezertarea lui Pacepa, prezentată dramatic, cu violoncel, lacrimi, remușcări, scene de film, dragul de el… Pacepa se poziționează ca erou singuratic care trădează „dictatura” de dragul libertății occidentale, dar nu-și asumă niciun moment rolul pe care l-a avut în aparatul pe care îl denunță. Cartea devine astfel un mod de a-și rescrie biografia, de a se absolvi de responsabilitatea pentru deceniile în care a servit aparatul represiv și de a-și construi un statut în „lumea liberă” în care a intrat - o lume care îl primea nu pentru că era moral, ci pentru că era util.
Orizonturi Roșii este în același timp un document de propagandă, o ficțiune politică scrisă pentru interesele imperialismului, o încercare de a demoniza socialismul prin exagerare, dar și o mărturie involuntară despre realitățile, contradicțiile și deviațiile unui regim birocratic degenerat.
Cartea nu spune adevărul despre comunism, dar spune ceva despre degenerarea unei formațiuni sociale care s-a îndepărtat treptat de principiile marxist-leniniste și a permis formarea unei elite privilegiate, autoritare și desprinse de mase, iar, în același timp scoate în evidență realizări reale ale regimului: modernizarea tehnologică, dezvoltarea industriei, relațiile cu mișcările anti-imperialiste, autonomia diplomatică… tocmai prin efortul pe care autorul încearcă să îl prezinte ca act criminal.
Materialul este util doar dacă este analizat materialist, contextual, critic, și dacă este citit nu pentru ceea ce spune direct, ci pentru ceea ce dezvăluie indirect despre lupta de clasă, despre contradicțiile interne ale socialismului românesc și despre modul în care imperialismul produce narațiuni pentru a delegitima orice formă de emancipare a omului de rând.
Orizonturi Roșii, cartea scrisă de Pacepa după dezertarea sa în tabăra occidentală, trebuie citită înainte de orice ca un document al Războiului Rece, un document a cărui scop a fost să servească interesele propagandistice ale imperialismului american.
(faptul că autorul a fost felicitat personal de Ronald Reagan și că documentul a devenit instrument oficial al campaniilor anticomuniste spune încă de la început pentru cine este adresată și în slujba cui a fost creată)
Și în timp ce ni se servește propaganda occidentală anti-comunistă pe pâine, textul reușește - în ciuda intenției autorului - să lase să se vadă contradicțiile reale ale regimului ceaușist și chiar anumite aspecte ale construcției socialiste pe care Pacepa, fără să vrea, le confirmă prin modul disperat în care încearcă să le demonizeze.
Cartea nu poate fi privită ca un act de dezvăluire, dar nici ca un roman fantastic, cartea este produsă de poziția socială, ideologică și materială a lui Pacepa - un birocrat de vârf al statului socialist, care după ce a servit ascultător un regim deviat, își salvează prestigiul trecând în tabăra adversă… Acest lucru determină tonul, structura și conținutul memoriilor sale:
TOTUL este transformat în spectacol, în dramatizare morală, în demonstrație că socialismul este o monstruozitate, că liderii săi sunt caricaturi și inculti, iar instituțiile sunt criminale, diabolice și infiltrate în fiecare aspect al vieții de zi cu zi.
De asta, o mare parte a cărții prezintă detalii murdare, sexualizate, misogine sau pur și simplu comice, care nu sunt menite să informeze, ci să provoace reacții, de exemplu: Elena Ceaușescu este portretizată cu o vulgaritate obsesivă care stă și ascultă oameni cum fac sex în timpul liber, mă duce cu gândul la un personaj dintr-un tabloid de Dan Capatos decât la o figură politică, replicile lui Ceaușescu sunt primitive și îl fac să pară prost, scenele sunt construite pentru a produce șoc și dezgust, de asemenea întâmplări improbabile - de la urinarea pe stridii și apoi servite invitațiilor, până la episoade ridicole din viața personală - ce nu urmăresc o interpretare socială sau politică, ci demonizarea totală a ideii de socialism.
O tehnică obișnuită pentru literatura anticomunistă a anilor 80’ - precum o descrie și Michael Parenti - „literatura demonizării”: nu contează ce este adevărat, ci ce sună suficient de monstruos pentru a împiedica orice reevaluare critică a experienței socialiste.
Cu toate acestea, chiar încercarea lui Pacepa de a transforma totul în oroare și scandal scoate în evidență anumite elemente esențiale ale regimului ceaușist care - privite materialist - nu sunt argumente împotriva socialismului, ci împotriva deformării sale birocratice și naționalist-autoritariste. Cultul personalității, privilegiile nomenclaturii, decuplarea completă a conducerii de realitatea maselor de oameni, aparatul represiv al Securității… Toate acestea, deși tratate ca și caricaturi în carte, au o bază istorică reală și reflectă abandonarea marxism-leninismului.
Faptul că Pacepa surprinde servilitatea cadrelor, limbajul lingușitor, cultul deșănțat al lui Ceaușescu, privilegiile materiale ale elitei, conflictele interne și paranoia conducătorilor este util nu pentru că ar valida discursul anticomunist, ci pentru că arată efectele concrete ale îndepărtării regimului de principiile leniniste ale conducerii colective, rotației cadrelor și controlului real al muncitorilor asupra partidelor și instituțiilor statului. ☺️
Un exemplu este modul în care Pacepa descrie nomenclatura: vile, magazine speciale, acces la bunuri inaccesibile populației, călătorii, lux (toate prezentate cu intenția de a șoca Occidentul), dar prin această evidențiere, cartea confirmă existența unui strat birocratic privilegiat, un fenomen care apare în orice stat socialist atunci când conducerea devine ruptă de clasele muncitoare. Problema nu este „comunismul” în sine, ci degenerarea unui proiect care a abandonat treptat controlul democratic și colectiv.
Cartea devine revelatoare la discuția despre spionajul tehnologic, microelectronica, IPRS Băneasa și operațiunile DIE în Occident. Pacepa prezintă aceste acțiuni drept dovezi ale caracterului criminal al statului socialist, însă, privit în context istoric, este limpede că statele socialiste au fost supuse unor embargo-uri tehnologice masive impuse de Occident prin CoCom, menite să le mențină în subdezvoltare permanentă și dependență militară (poate sună similar cu ce se întâmplă astăzi în Sudul Global). În această situație, spionajul industrial devine o consecință logică a luptei dintre două sisteme ce se opun, nu o perversiune morală. Monopolizarea tehnologiei de către Occident este o formă de imperialism economic, iar încercările statelor socialiste de a accesa tehnologie modernă sunt o reacție la acest raport de forțe… Ba mai mult, modul în care Pacepa descrie rețelele de spionaj românești - eficiența lor, capacitatea de a obține informații din corporații occidentale, ingeniozitatea ofițerilor - nu poate fi negat! În ciuda efortului de a prezenta totul printr-o lentilă criminală, putem vedea clar că România socialistă avea o infrastructură a informațiilor avansată, folosită pentru a depăși barierele impuse de puterile imperialiste.
Un alt exemplu în care propaganda lui Pacepa ne prezintă elemente pozitive ale politicii externe românești, precum cel al relațiilor cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei și mișcările de eliberare națională din lumea arabă, deși autorul încearcă cu disperare să prezinte OEP drept organizație teroristă, ținând cont de discursul imperialist al perioadei anilor 70’, simpla recunoaștere a colaborării dintre România și OEP arată că statul socialist român a jucat un rol în sprijinirea luptei împotriva colonialismului și apartheidului israelian… Pacepa demonizând astfel ceea ce reprezintă un gest de solidaritate cu o națiune oprimată.
(Fun fact: faptul că regimul Ceaușescu sprijinea OEP îl irită profund pe Pacepa și îl își dedică pagini întregi împotriva palestinienilor până la al numi pe Yasser Arafat homosexual într-un mod peiorativ)
Cartea prezintă și relațiile internaționale ale României, vizita lui Ceaușescu în SUA, întâlnirile cu Carter, cu senatorii americani, cu figuri politice din Vest. Toate acestea sunt prezentate într-un mod caricatural, pentru a arăta cât de ridicol era liderul României în ochii „lumii civilizate”, dar chiar această tentativă de ridiculizare scoate la lumină un fapt istoric important: Ceaușescu a fost primit cu onoruri de președintele Americii, a semnat acorduri, a obținut credite masive, a fost considerat un „lider independent” într-un context geopolitic dominat de conflictul sovieto-american. Ceea ce Pacepa încearcă să distrugă este exact imaginea pe care Occidentul i-o construise cu ani înainte… Cartea prezentând astfel dovada ipocriziei occidentale: cât timp România era utilă, Occidentul îmbrățișa și cultiva imaginea lui Ceaușescu; doar când regimul nu a mai fost convenabil, același Occident a participat la demonizarea completă a liderului pe care îl lăudase anterior. (și aici vă las să vă gândiți ce lideri au mai fost iubiți sau sunt iubiți astăzi de Occident până când au hotărât că nu mai au nevoie de ei)
Ca să trec mai departe, Pacepa transformă aparatul de securitate într-o mașinărie omnipotentă, care poate asculta milioane de telefoane, poate înlocui într-o noapte televizoarele întregii populații și poate controla gândurile oamenilor, superb. Imaginea este evident exagerată, aproape SF și se înscrie în logica „totalitarismului” promovat de propaganda occidentală: comunismul este prezentat ca forma supremă de control, în care statul are putere absolută asupra fiecărei vieți - de parcă în capitalism nu ești supravegheat constant. Dincolo de exagerare, totuși, există un sâmbure de realitate: regimul ceaușist a folosit supravegherea politică, monitorizarea disidenților, infiltrarea în mediile sensibile. Problema este că aceste practici sunt prezentate fără context istoric, fără analiza presiunii imperialismului, fără a înțelege tensiunile interne care au determinat regimul să adopte măsurile represive. Pacepa minimalizează asta, el nu explică… doar condamnă, prezentând represiunea ca natură inerentă a socialismului.
În final, cartea ajunge la dezertarea lui Pacepa, prezentată dramatic, cu violoncel, lacrimi, remușcări, scene de film, dragul de el… Pacepa se poziționează ca erou singuratic care trădează „dictatura” de dragul libertății occidentale, dar nu-și asumă niciun moment rolul pe care l-a avut în aparatul pe care îl denunță. Cartea devine astfel un mod de a-și rescrie biografia, de a se absolvi de responsabilitatea pentru deceniile în care a servit aparatul represiv și de a-și construi un statut în „lumea liberă” în care a intrat - o lume care îl primea nu pentru că era moral, ci pentru că era util.
Orizonturi Roșii este în același timp un document de propagandă, o ficțiune politică scrisă pentru interesele imperialismului, o încercare de a demoniza socialismul prin exagerare, dar și o mărturie involuntară despre realitățile, contradicțiile și deviațiile unui regim birocratic degenerat.
Cartea nu spune adevărul despre comunism, dar spune ceva despre degenerarea unei formațiuni sociale care s-a îndepărtat treptat de principiile marxist-leniniste și a permis formarea unei elite privilegiate, autoritare și desprinse de mase, iar, în același timp scoate în evidență realizări reale ale regimului: modernizarea tehnologică, dezvoltarea industriei, relațiile cu mișcările anti-imperialiste, autonomia diplomatică… tocmai prin efortul pe care autorul încearcă să îl prezinte ca act criminal.
Materialul este util doar dacă este analizat materialist, contextual, critic, și dacă este citit nu pentru ceea ce spune direct, ci pentru ceea ce dezvăluie indirect despre lupta de clasă, despre contradicțiile interne ale socialismului românesc și despre modul în care imperialismul produce narațiuni pentru a delegitima orice formă de emancipare a omului de rând.
December 19, 2025
An inside look at what dictatorship, suppression, communism, etc., look like. A very interesting and informative book.
March 23, 2023
I was just chatting away to Ionutz a security nurse in the local mental hospital and he’s Romanian. I passed through Bucharest a few years ago en route to Istanbul on a train journey traversing Eastern Europe. Romania seemed quite rural, poor and quite different to the Europe with which I am more acquainted. Curiosity and a quick Amazon search later and I’ve got this rare gem of a book in my hands documenting the life of former Communist Dictator of Romania, Nicolae Ceausescu and his wife Elena.
General Pacepa was the most high-ranking Eastern Bloc Communist official ever to defect during the Cold War so is an enigma in himself. From his final destination, in hiding in the USA, he delivered this brutal revelatory biographic diary of his life serving Romanian Communist Dictator, Nicolae Ceaucescu. Ceausescu, with his equally flamboyant wife, Elena, had succeeded in setting up a hereditary Communist dictatorship in the Soviet satellite start of Romania. As a geographic outlier on the borders of the Iron Curtain with the democratic West, Ceausescu used his country’s position to ‘bridge the gap’ between East and West. He resisted domination from the Kremlin, while parading Romania as a model Communist economy that was open to doing business with the West, thus gaining favoured status as an economic trade partner with powerful Western technological superpowers such as the USA. His regime though, was very brutal and oppressive. Propaganda allowed for a portrayal of high living standards and decent human rights, but this was just a falsified portrait for Western consumption. The reality was that to the extent of comparability with the GDR East German Stasi, Ceausescu succeeded in implementing a secret police directorate-driven paranoid surveillance state where every form of monitoring of almost the entire population in the form of bugged phone calls, informant networks, sexual blackmail, really left the Romanian people in a state of absolute totalitarianism. As head of the DIE, Romanian Foreign Intelligence, General Pacepa was an integral core potentate within the inner circle of the regime, acting pretty much as Ceausescu’s personal valet and being asked to do some pretty extreme and very weird things on behalf of the tyrannical, quite frankly insane, dictator despot and his even more eccentric excessive, out-of-control wife. I wonder about the actual bias inherent in such a task as this project due to the obvious political ramifications of such a scandalous publication. On the one hand the whistle-blower Pacepa is bound to have his own personal political agenda and let’s face it, his professional role made him very suitable for the dissemination of propaganda. Yet, on the other hand, the frank and ludicrous absurdity of the revelations about Ceausescu’s life within the text make sense as truth. Fact is often more deranged than fiction and some of these stories just lie outside the realm of the most fantasy-orientated author of fiction. Therefore I find most of what is written to be true, with a lack of other readily available information to counter the claims that have been made.
Ceausescu’s politics are pretty odd. Content with absolute power within his own communist party he is extremely ignorant and rude with regard to the advice of his ministers and even Pacepa. Power is totally concentrated at his own whim and he is left to explore his own paranoid idiosyncrasies with zero resistance. He loves getting stuck into foreign affairs and has a tendency of association with some pretty odd bedfellows: Yasser Arafat, Colonel Gadaffi, Carlos the Jackal are a few characters that appear in the book. He sees himself as a potential saviour of the Middle East and whereas he tries his best to avoid all oversight from Moscow centre, he is most capable in representing the Soviet Bloc in dealings with the West, providing a lot of really useful intelligence for the Warsaw Pact bloc. Indeed technical intelligence is a particular focus of the DIE, with a lot of Romanian espionage efforts focussed on the procuring of industrial and military technology secrets from the West that can be emulated in cheap Romanian manufactures. A lot of success is achieved in military equipment stolen from NATO such as tanks and also state of the art surveillance equipment. Ceaucescu travels a lot and his adventures in Washington on a state visit to Jimmy Carter is perhaps the highlight of the book. Ceausescu is so paranoid he will only eat his own food, prepared by his own chef with vast amounts of money spent on importing all his own food and expensive wine on any excursion at home or abroad. He is totally shocked by democratic protests in New York City against his regime and cannot seem to grasp how on earth these protests can take place. He really isn’t used to hearing dissident voices against his tyranny and it deeply traumatises him. Indeed one of his personal bugbears that runs throughout the book are the attacks made upon his rule by Radio Free Europe and he devotes a lot of time in attempting to eradicate this voice of democracy, an irritant to many Communist regimes. He is not afraid to order assassinations and the very fact he doles out work to the most notorious terrorist assassin, Carlos the Jackal, says it all. Elena’s story is one unto itself and whole book could really be devoted to her peccadillos which when it comes to diamonds and expensive Paris fashion would make even Marie-Antoinette seem normal. Pacepa is tasked with funnelling large amounts of Romanian foreign reserve into the hands of expensive boutique to stock up Elena’s extensive wardrobes. She also has a rather unhealthy fetish for watching pornographic movies, made by the security services, of illicit affairs of important Romanian government ministers, in order to create blackmail dossiers to either purge or totally control their loyalty to the dictator. The Ceausescu’s family are odd in the extreme. Preferred son, Nicu, really just an out and out drunken yob who, secure in his future inheritance is already planning ahead and Pacepa is often the mediator who has to dig him out of some pretty horrendous violent scrapes.
Unfortunately the book stops after Pacepa defects and there are a good few years of the regime left until its bitter end in 1989. It would have been nice to have seen this period documented in full also. Pacepa has a dreadful personal sacrifice to make in leaving his home nation as he cannot take his daughter with him. Ultimately we know the story of Ceausescu and his wife’s end. They were rare victims of violence in an otherwise surprisingly peaceful transition to democracy as the Berlin Wall fell and the Soviet Union collapsed in the late 1980s. Ceausescu and Elena were captured by an angry mob and after a brief show trial, were summarily executed by firing squad at Christmas in 1989. I think that this book would have fuelled the anger of the Romanian people towards their dictator and would have certainly served as kindling for the fire that destroyed them. Nicolae and Elena were more extreme than the most despotic Royal families of history and it is no real surprise that their lives were so brutally exterminated.
General Pacepa was the most high-ranking Eastern Bloc Communist official ever to defect during the Cold War so is an enigma in himself. From his final destination, in hiding in the USA, he delivered this brutal revelatory biographic diary of his life serving Romanian Communist Dictator, Nicolae Ceaucescu. Ceausescu, with his equally flamboyant wife, Elena, had succeeded in setting up a hereditary Communist dictatorship in the Soviet satellite start of Romania. As a geographic outlier on the borders of the Iron Curtain with the democratic West, Ceausescu used his country’s position to ‘bridge the gap’ between East and West. He resisted domination from the Kremlin, while parading Romania as a model Communist economy that was open to doing business with the West, thus gaining favoured status as an economic trade partner with powerful Western technological superpowers such as the USA. His regime though, was very brutal and oppressive. Propaganda allowed for a portrayal of high living standards and decent human rights, but this was just a falsified portrait for Western consumption. The reality was that to the extent of comparability with the GDR East German Stasi, Ceausescu succeeded in implementing a secret police directorate-driven paranoid surveillance state where every form of monitoring of almost the entire population in the form of bugged phone calls, informant networks, sexual blackmail, really left the Romanian people in a state of absolute totalitarianism. As head of the DIE, Romanian Foreign Intelligence, General Pacepa was an integral core potentate within the inner circle of the regime, acting pretty much as Ceausescu’s personal valet and being asked to do some pretty extreme and very weird things on behalf of the tyrannical, quite frankly insane, dictator despot and his even more eccentric excessive, out-of-control wife. I wonder about the actual bias inherent in such a task as this project due to the obvious political ramifications of such a scandalous publication. On the one hand the whistle-blower Pacepa is bound to have his own personal political agenda and let’s face it, his professional role made him very suitable for the dissemination of propaganda. Yet, on the other hand, the frank and ludicrous absurdity of the revelations about Ceausescu’s life within the text make sense as truth. Fact is often more deranged than fiction and some of these stories just lie outside the realm of the most fantasy-orientated author of fiction. Therefore I find most of what is written to be true, with a lack of other readily available information to counter the claims that have been made.
Ceausescu’s politics are pretty odd. Content with absolute power within his own communist party he is extremely ignorant and rude with regard to the advice of his ministers and even Pacepa. Power is totally concentrated at his own whim and he is left to explore his own paranoid idiosyncrasies with zero resistance. He loves getting stuck into foreign affairs and has a tendency of association with some pretty odd bedfellows: Yasser Arafat, Colonel Gadaffi, Carlos the Jackal are a few characters that appear in the book. He sees himself as a potential saviour of the Middle East and whereas he tries his best to avoid all oversight from Moscow centre, he is most capable in representing the Soviet Bloc in dealings with the West, providing a lot of really useful intelligence for the Warsaw Pact bloc. Indeed technical intelligence is a particular focus of the DIE, with a lot of Romanian espionage efforts focussed on the procuring of industrial and military technology secrets from the West that can be emulated in cheap Romanian manufactures. A lot of success is achieved in military equipment stolen from NATO such as tanks and also state of the art surveillance equipment. Ceaucescu travels a lot and his adventures in Washington on a state visit to Jimmy Carter is perhaps the highlight of the book. Ceausescu is so paranoid he will only eat his own food, prepared by his own chef with vast amounts of money spent on importing all his own food and expensive wine on any excursion at home or abroad. He is totally shocked by democratic protests in New York City against his regime and cannot seem to grasp how on earth these protests can take place. He really isn’t used to hearing dissident voices against his tyranny and it deeply traumatises him. Indeed one of his personal bugbears that runs throughout the book are the attacks made upon his rule by Radio Free Europe and he devotes a lot of time in attempting to eradicate this voice of democracy, an irritant to many Communist regimes. He is not afraid to order assassinations and the very fact he doles out work to the most notorious terrorist assassin, Carlos the Jackal, says it all. Elena’s story is one unto itself and whole book could really be devoted to her peccadillos which when it comes to diamonds and expensive Paris fashion would make even Marie-Antoinette seem normal. Pacepa is tasked with funnelling large amounts of Romanian foreign reserve into the hands of expensive boutique to stock up Elena’s extensive wardrobes. She also has a rather unhealthy fetish for watching pornographic movies, made by the security services, of illicit affairs of important Romanian government ministers, in order to create blackmail dossiers to either purge or totally control their loyalty to the dictator. The Ceausescu’s family are odd in the extreme. Preferred son, Nicu, really just an out and out drunken yob who, secure in his future inheritance is already planning ahead and Pacepa is often the mediator who has to dig him out of some pretty horrendous violent scrapes.
Unfortunately the book stops after Pacepa defects and there are a good few years of the regime left until its bitter end in 1989. It would have been nice to have seen this period documented in full also. Pacepa has a dreadful personal sacrifice to make in leaving his home nation as he cannot take his daughter with him. Ultimately we know the story of Ceausescu and his wife’s end. They were rare victims of violence in an otherwise surprisingly peaceful transition to democracy as the Berlin Wall fell and the Soviet Union collapsed in the late 1980s. Ceausescu and Elena were captured by an angry mob and after a brief show trial, were summarily executed by firing squad at Christmas in 1989. I think that this book would have fuelled the anger of the Romanian people towards their dictator and would have certainly served as kindling for the fire that destroyed them. Nicolae and Elena were more extreme than the most despotic Royal families of history and it is no real surprise that their lives were so brutally exterminated.
September 4, 2019
Wow - 436 pages of vivid insight into the wacky world of the Ceaucescus. This is basically a collection of anecdotes of meetings involving the author, Head of Intelligence and subsequent defector to the US, Ion Mihail Pacepa and people in the Ceaucescu regime. It describes in a very easy to read and understand style, without sensationalism, what life was like in the inner circle. I frequently sat open-mouthed as he described the spluttering, intemperate duplicity and murdering ruthlessness of Nicolae and the literally batshit crazy high end materialism, intellectual stupidity and self-delusion of the volatile harpie-screeching Elena.
The style of Pacepa’s writing is methodical, measured in tone and easy to understand, quite a feat given the complex nature of Communist politics and Eastern bloc political institutions.
I was so enthused by it i found myself hooked on searching historical sources to learn more about the people and the era as I read it. And as a result of my new-found interest in Romanian life and politics of the 70s and 80s, I bought The Last 100 Days by Patrick McGuinness to further my knowledge and understanding.
The style of Pacepa’s writing is methodical, measured in tone and easy to understand, quite a feat given the complex nature of Communist politics and Eastern bloc political institutions.
I was so enthused by it i found myself hooked on searching historical sources to learn more about the people and the era as I read it. And as a result of my new-found interest in Romanian life and politics of the 70s and 80s, I bought The Last 100 Days by Patrick McGuinness to further my knowledge and understanding.
May 6, 2010
It is incredible how involved Ceausescu and the Romanian intelligence services were in the Middle East...
A salient detail that caught my attention was Ceausescu's astonishment during his "trial" upon hearing that "mercenaries" were shooting into the crowds demonstrating against him -- of course, his surprise was in fact justified given that those terrorists were most likely hired by the leaders of the coup.
Here is my favorite Ceausescu quote, regarding his plans to wiretap every home in Romania:
"In a very short time we will be the only country on earth able to know what every single one of its citizens is thinking. [...:] Why is American imperialism so unpopular? Because it does not know what its people think, because it is not scientific. What you are doing here, comrades, is the real science of government. It is a true public opinion survey. The Communist system we are creating together is the most scientific ever, I repeat, comrades, ever to be put at the service of mankind." (Ch. VIII. A Beautiful New Life. p. 138)
A salient detail that caught my attention was Ceausescu's astonishment during his "trial" upon hearing that "mercenaries" were shooting into the crowds demonstrating against him -- of course, his surprise was in fact justified given that those terrorists were most likely hired by the leaders of the coup.
Here is my favorite Ceausescu quote, regarding his plans to wiretap every home in Romania:
"In a very short time we will be the only country on earth able to know what every single one of its citizens is thinking. [...:] Why is American imperialism so unpopular? Because it does not know what its people think, because it is not scientific. What you are doing here, comrades, is the real science of government. It is a true public opinion survey. The Communist system we are creating together is the most scientific ever, I repeat, comrades, ever to be put at the service of mankind." (Ch. VIII. A Beautiful New Life. p. 138)
Displaying 1 - 30 of 84 reviews