"Cine e Andres? Eu o cunosc. Cunosc esențialul. L-am întâlnit în ochii ei și apoi în carte. Ca să o prezint pe Andres trebuie să vorbesc în modul meu despre esențial. Și el e ascuns printre rânduri și printre gene și e mai ales în simboluri. Simbolurile din cartea ei: marea și fluturii care însoțesc povestea Anei.
Andres e marea. Iubirea ei e ca marea. Ochii, culmea, la fel. Nu pot să mai desprind marea de Andres după ce am citit cartea. Mi-a luat ceva timp să înțeleg ce intuiam deja, dar am înteles că povestea Anei e pictată în imagini strecurate, poate inconștient, în carte ca o chintesență a trăirilor ei. Povestea Anei e povestea mării care se revarsă.
Să revenim la Andres. Andres e ca marea. Capabilă de o iubire profundă, adâncă, constantă, masivă. Ca adâncimea și robustețea mării. Ca să înțelegi iubirea ei trebuie să cunoști marea. Marea există și atât. E un fenomen în sine, un mister, o lume inaccesibilă muritorilor, un miraj periculos și promisiunea unei alte realități. E ca iubirea. Un soi de esență a noastră pe care nu o putem prinde în forme, nu o putem poseda sau împărți după bunul nostru plac.
Fluturi și mare. Dorință și iubire. Seducție și femeie. Ana si Andres. Tot atâtea nume pentru felul tău unic de a exprima darul suprem."