What do you think?
Rate this book
O mie si una de nopti; volumul 1 - 15
O MIE ŞI UNA DE NOPŢI este o încântătoarea colecţie de povestiri arabe, care a fascinat şi continuă să fascineze cititorii din lumea întreagă.
Povestirea-cadru sau „în ramă“ din O mie şi una de nopţi este cea a regelui Şahriar care, înşelat de soţia sa, se hotărăşte să-şi decapiteze următoarele neveste, până când Şeherezada, înţeleapta fiică a vizirului, îl fascinează cu poveştile sale timp de o mie şi una de nopţi.
Tipărită într-o ediţie de lux, traducerea integrală în 15 volume, aparţinând poetului şi traducătorului Haralambie Grămescu, este cea mai nouă variantă, rezultată în urma confruntării a trei ediţii: franceză (J. C. Mardrus), rusă (M. A. Salie) şi germană (Max Henning). Aceasta redă cu fidelitate textul original, inclusiv scenele de erotism şi cele de cruzime, pe care alţii s-au sfiit să le redea în limba română, răpind din autenticitatea şi din frumuseţea tezaurului de literatură orientală.
La sfârşitul povestirii din cea de-a o mie şi una noapte, sultanul Şahriar îi spune Şeherezadei: „Tot ascultându-te de-a lungul acestor o mie şi una de nopţi, ies cu un suflet adânc schimbat, şi voios, şi îmbibat de bucuria de a trăi.“
Povestirea-cadru sau „în ramă“ din O mie şi una de nopţi este cea a regelui Şahriar care, înşelat de soţia sa, se hotărăşte să-şi decapiteze următoarele neveste, până când Şeherezada, înţeleapta fiică a vizirului, îl fascinează cu poveştile sale timp de o mie şi una de nopţi.
Tipărită într-o ediţie de lux, traducerea integrală în 15 volume, aparţinând poetului şi traducătorului Haralambie Grămescu, este cea mai nouă variantă, rezultată în urma confruntării a trei ediţii: franceză (J. C. Mardrus), rusă (M. A. Salie) şi germană (Max Henning). Aceasta redă cu fidelitate textul original, inclusiv scenele de erotism şi cele de cruzime, pe care alţii s-au sfiit să le redea în limba română, răpind din autenticitatea şi din frumuseţea tezaurului de literatură orientală.
La sfârşitul povestirii din cea de-a o mie şi una noapte, sultanul Şahriar îi spune Şeherezadei: „Tot ascultându-te de-a lungul acestor o mie şi una de nopţi, ies cu un suflet adânc schimbat, şi voios, şi îmbibat de bucuria de a trăi.“
Hardcover
First published January 1, 2009
26 people are currently reading
215 people want to read
About the author
Anonymous
791k books3,369 followersBooks can be attributed to "Anonymous" for several reasons:
* They are officially published under that name
* They are traditional stories not attributed to a specific author
* They are religious texts not generally attributed to a specific author
Books whose authorship is merely uncertain should be attributed to Unknown.
See also: Anonymous
* They are officially published under that name
* They are traditional stories not attributed to a specific author
* They are religious texts not generally attributed to a specific author
Books whose authorship is merely uncertain should be attributed to Unknown.
See also: Anonymous
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
July 13, 2025
Am citit de două ori șirul acestor minunate volume. O dată, în colecția „Biblioteca pentru toți” de la Editura Minerva. A doua oară, în seria de acum cîțiva ani (2010), care o reproduce ne varietur pe prima, la fantomatica Erc Press.
Traducerea nu e după originalul arab, ci după o versiune franceză și alta rusească. Dar isprava lingvistică și poetică a traducătorului Haralambie Grămescu rămîne notabilă. O mie și una de nopți sau Cartea celor o mie de nopți și încă o noapte i-a fascinat pe mulți prozatori. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Jorge Luis Borges. Prozatorul a examinat mai multe traduceri și, într-un eseu cunoscut („Traducătorii celor O mie și una de nopți”, in Moartea și busola. Proză completă , 1, traducere de Andrei Ionescu, Iași: Polirom, 2015, pp.310-336), a comentat diferențele dintre ele.
Pînă la versiunea lui H. Grămescu, au circulat la noi cîteva ediții trunchiate (în traducerea lui Eusebiu Camilar, dacă nu greșesc), din care scenele erotice lipseau cu desăvîrșire.
Toți admit că mesajul acestei cărți ar fi următorul: povestea are puterea de a opri moartea. Cînd șirul poveștilor se încheie, Șeherezada își păstrează capul. Dorința regelui Șahriar de a ucide a dispărut. Faptul că poveștile au un efect salutar în evoluția omului nu mai are nevoie de nici un comentariu.
Nu e cu putință să faci un rezumat al seriei. M-am mulțumit în această notă să urmăresc idealul oriental de frumusețe feminină. Mult mai puțin inhibat decît scriitorii europeni (laici și religioși, deopotrivă) este naratorul din O mie și una de nopți. Portretele feminine sînt de o mare frumusețe și îndrăzneală.
Aș nota, în treacăt, că frumusețea din O mie și una de nopți este departe de frumusețea astenică și filiformă la modă în zilele noastre. Fata are trupul drept ca litera aleph, dar, cu siguranță, mai bogat, mai împlinit decît o linie verticală și subțire. Comparația cu litera aleph revine în noaptea 138: „în domneasca ei singurătate, boiu-i se subțiase taman cum se cerea și era drept ca litera aleph” (volumul 3 bis, p.199), dar și în noaptea 170: „o fetișcană dreaptă precum litera aleph” (volumul 5, p.99).
Portretul feminin devine adesea o caligrafie delicată, în care apar, în chip firesc, termeni din arta scrierii: „Pîntecul ei are niște gropițe adumbrite și atît de armonios îmbinate, ca literele arăbești de pe pecetea unui scrib coft din Egipt” (noaptea 176, volumul 4, p.147).
Transcriu cîteva portrete feminine:
1) „...văzu că era o copilandră cu trup zarif și subțietic, chiar ca un tipar în ce privește sînii gogoneți și îmbolditori, în ce privește drăgălășenia, nurii și frumusețea ei și în toate desăvîrșirile boiului și ale călcăturii sale; fruntea îi era albă ca lucirea dintîi a lunii pline, ochii ca ochii gazelelor, sprîncenele ca un pătrar de lună la vremea ramadanului, obrajii ca bujorul, gura ca pecetea-lui-Solomon; chipu-i ca luna plină la răsăritul ei, sînii cei doi ca două rodii gemene; cît despre pîntecul ei tînăr, și mlădiu, și unduitor, se ascundea sub haine ca o scrisoare scumpă în sulul care o cuprinde” (volumul 1, noaptea 9, ediția de la BPT din 1978, traducere de H. Grămescu, p.98).
2) „Pe pat se afla o copilandră minunată, cu niște ochi babilonici, cu un trup drept ca litera aleph” (noaptea 9, volumul 1, p.99).
3) „Atunci fetișcana își întinse încheieturile și, una cîte una, își scoase cu gingășie hainele și, la urmă de tot, șalvarii de mătase neprihănită. Și atunci, de dedesubt, cioplite din marmură, coapsele i se iviră în slava lor, deasupră-le cu muncelul cel dulce și strălucitor, și rotunjit, și falnic, și cu pintenul cel înmiresmat cu gropițe trandafirii și revărsînd o miroznă de mosc, ca un strat de dediței; și cu un piept împodobit cu două rodii gemene, rotunjite împărătește și încununate cu bumbii lor” (noaptea 47, volumul 3, p.25). Pasajul de mai sus este aproape hermetic și, totuși, destul de explicit pentru orice cititor isteț.
4) „...o copilandră sprintenă și durdulie se ivi zîmbitoare, cu picioarele goale pe marmura spălată; și ținea în mîini, de teamă să nu și le ude, pulpanele șalvarilor ei ridicate pînă la jumătatea coapselor; mînecile-i erau de asemenea ridicate pînă deasupra subțiorilor, care se iveau din umbra brațelor albe. Și nu mai știui de ce se cădea să mă minunez mai mult, de armurii ei, stîlpi de alabastră, ori de brațele-i de cleștar. Gleznele-i gingașe erau cercuite cu zurgălăi de aur împodobiți cu pietre scumpe, iar la încheieturile subțiri ale mîinilor sclipeau două perechi de brățări grele, cu fel de fel de focuri; la urechi, niște cercei de mărgăritare minunate; la gît, o salbă din trei rînduri de nestemate rare; peste păr, o năframă dintr-o țesătură subțire, înstelată cu diamante” (noaptea 122, volumul 3 bis, p.99).
5) „Or, Sett-Donia, la ceasul acela, dormea pe divan. Și nu era înveșmîntată decît numai cu străvezimea pielii sale de iasomie” (noaptea 135, volumul 3 bis, p.177).
Ce-ar mai fi de spus? Poate o poezie din noaptea 124:
Copila cămășuța-și scose
Și-atunci putui sui cu drag
Pe strălucitele terase
La al grădinii scump meleag!
Înfiorat, văzui intrarea
La fel de mică și de grea
Pe cît mi-era în piept răbdarea,
Pe cît și viața îmi părea.
Ci cu năprasnică dîrzie
Pătrund și jumătate-o-nfrîng.
Ea, pîlpîind ca o făclie,
Oftează și suspină-adînc.
O-ntreb atunci; „Vrei să-mi spui, poate,
După ce plîngi?” Ea-mi dă răspuns:
„După cealaltă jumătate,
Lumină care m-ai pătruns!”.
Traducerea nu e după originalul arab, ci după o versiune franceză și alta rusească. Dar isprava lingvistică și poetică a traducătorului Haralambie Grămescu rămîne notabilă. O mie și una de nopți sau Cartea celor o mie de nopți și încă o noapte i-a fascinat pe mulți prozatori. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Jorge Luis Borges. Prozatorul a examinat mai multe traduceri și, într-un eseu cunoscut („Traducătorii celor O mie și una de nopți”, in Moartea și busola. Proză completă , 1, traducere de Andrei Ionescu, Iași: Polirom, 2015, pp.310-336), a comentat diferențele dintre ele.
Pînă la versiunea lui H. Grămescu, au circulat la noi cîteva ediții trunchiate (în traducerea lui Eusebiu Camilar, dacă nu greșesc), din care scenele erotice lipseau cu desăvîrșire.
Toți admit că mesajul acestei cărți ar fi următorul: povestea are puterea de a opri moartea. Cînd șirul poveștilor se încheie, Șeherezada își păstrează capul. Dorința regelui Șahriar de a ucide a dispărut. Faptul că poveștile au un efect salutar în evoluția omului nu mai are nevoie de nici un comentariu.
Nu e cu putință să faci un rezumat al seriei. M-am mulțumit în această notă să urmăresc idealul oriental de frumusețe feminină. Mult mai puțin inhibat decît scriitorii europeni (laici și religioși, deopotrivă) este naratorul din O mie și una de nopți. Portretele feminine sînt de o mare frumusețe și îndrăzneală.
Aș nota, în treacăt, că frumusețea din O mie și una de nopți este departe de frumusețea astenică și filiformă la modă în zilele noastre. Fata are trupul drept ca litera aleph, dar, cu siguranță, mai bogat, mai împlinit decît o linie verticală și subțire. Comparația cu litera aleph revine în noaptea 138: „în domneasca ei singurătate, boiu-i se subțiase taman cum se cerea și era drept ca litera aleph” (volumul 3 bis, p.199), dar și în noaptea 170: „o fetișcană dreaptă precum litera aleph” (volumul 5, p.99).
Portretul feminin devine adesea o caligrafie delicată, în care apar, în chip firesc, termeni din arta scrierii: „Pîntecul ei are niște gropițe adumbrite și atît de armonios îmbinate, ca literele arăbești de pe pecetea unui scrib coft din Egipt” (noaptea 176, volumul 4, p.147).
Transcriu cîteva portrete feminine:
1) „...văzu că era o copilandră cu trup zarif și subțietic, chiar ca un tipar în ce privește sînii gogoneți și îmbolditori, în ce privește drăgălășenia, nurii și frumusețea ei și în toate desăvîrșirile boiului și ale călcăturii sale; fruntea îi era albă ca lucirea dintîi a lunii pline, ochii ca ochii gazelelor, sprîncenele ca un pătrar de lună la vremea ramadanului, obrajii ca bujorul, gura ca pecetea-lui-Solomon; chipu-i ca luna plină la răsăritul ei, sînii cei doi ca două rodii gemene; cît despre pîntecul ei tînăr, și mlădiu, și unduitor, se ascundea sub haine ca o scrisoare scumpă în sulul care o cuprinde” (volumul 1, noaptea 9, ediția de la BPT din 1978, traducere de H. Grămescu, p.98).
2) „Pe pat se afla o copilandră minunată, cu niște ochi babilonici, cu un trup drept ca litera aleph” (noaptea 9, volumul 1, p.99).
3) „Atunci fetișcana își întinse încheieturile și, una cîte una, își scoase cu gingășie hainele și, la urmă de tot, șalvarii de mătase neprihănită. Și atunci, de dedesubt, cioplite din marmură, coapsele i se iviră în slava lor, deasupră-le cu muncelul cel dulce și strălucitor, și rotunjit, și falnic, și cu pintenul cel înmiresmat cu gropițe trandafirii și revărsînd o miroznă de mosc, ca un strat de dediței; și cu un piept împodobit cu două rodii gemene, rotunjite împărătește și încununate cu bumbii lor” (noaptea 47, volumul 3, p.25). Pasajul de mai sus este aproape hermetic și, totuși, destul de explicit pentru orice cititor isteț.
4) „...o copilandră sprintenă și durdulie se ivi zîmbitoare, cu picioarele goale pe marmura spălată; și ținea în mîini, de teamă să nu și le ude, pulpanele șalvarilor ei ridicate pînă la jumătatea coapselor; mînecile-i erau de asemenea ridicate pînă deasupra subțiorilor, care se iveau din umbra brațelor albe. Și nu mai știui de ce se cădea să mă minunez mai mult, de armurii ei, stîlpi de alabastră, ori de brațele-i de cleștar. Gleznele-i gingașe erau cercuite cu zurgălăi de aur împodobiți cu pietre scumpe, iar la încheieturile subțiri ale mîinilor sclipeau două perechi de brățări grele, cu fel de fel de focuri; la urechi, niște cercei de mărgăritare minunate; la gît, o salbă din trei rînduri de nestemate rare; peste păr, o năframă dintr-o țesătură subțire, înstelată cu diamante” (noaptea 122, volumul 3 bis, p.99).
5) „Or, Sett-Donia, la ceasul acela, dormea pe divan. Și nu era înveșmîntată decît numai cu străvezimea pielii sale de iasomie” (noaptea 135, volumul 3 bis, p.177).
Ce-ar mai fi de spus? Poate o poezie din noaptea 124:
Copila cămășuța-și scose
Și-atunci putui sui cu drag
Pe strălucitele terase
La al grădinii scump meleag!
Înfiorat, văzui intrarea
La fel de mică și de grea
Pe cît mi-era în piept răbdarea,
Pe cît și viața îmi părea.
Ci cu năprasnică dîrzie
Pătrund și jumătate-o-nfrîng.
Ea, pîlpîind ca o făclie,
Oftează și suspină-adînc.
O-ntreb atunci; „Vrei să-mi spui, poate,
După ce plîngi?” Ea-mi dă răspuns:
„După cealaltă jumătate,
Lumină care m-ai pătruns!”.
December 5, 2017
هناك بعض الشخصيات أو الأمور الواردة في «ألف ليلة وليلة» والتي تتم الإشارة إليها بشكل متكرر، حيث تبدو غير مهمة عند الإشارة إليها في أول مرة ولكنها فجأة تظهر لاحقاً في السرد كما أن هناك أسلوب آخر هو الشكل والنمط العام وما يحتويه من تنظيم للوقائع والأفعال والإيماءات التي تشكل السرد وتعطي شكلاً للقصة، وهذا يعمل على جعل المتلقي يتمتع بالقصة ويتوقع كيفية سير الرواية. يعود تاريخ هذه الأسلوب أيضا إلى الف ليله وليله شكل آخر من أشكال التكهّن هو أن النبوءة تحقق ذاتها، و هناك اختلاف بينه وبين أسلوب أن الحلم نفسه يتحقق، والذي يعود تاريخه إلى الأدب العربي في القرون الوسطى. العديد من حكايات «ألف ليلة وليلة» تستخدم هذا الأسلوب المتمثل بالتنبؤ بما سيحدث. من أبرز الأمثلة على ذلك قصة "الرجل الذي أصبح غنياً من خلال حلم"وهذا ايضا ما فعلة بولو كويلو فى الخميائي "
تحتاج للكثير لتعيش جو القصص القديمة هو ان تصبح ايضاُ قديماُ قديم الطراز تتناسي التكنولوجيا تماما وكأنك تعيش فى الصحراء واقصي طموحك الماء - فقد لكي تستمتع بشكل كامل لم اندمج مع الكثير من الحكايات فالكثير منها مستفز بالنسبة لى ربما لانني لم استطيع ان اتناسي ان زماني مختلف تماماُ عن وقت تلك الحكايات كانت جيدة ولكنها تثير الكثير من التساؤلات عن سيكولوجية هؤلاء المؤلفين - الشخصيات - الكاتبون نفسهم
تحتاج للكثير لتعيش جو القصص القديمة هو ان تصبح ايضاُ قديماُ قديم الطراز تتناسي التكنولوجيا تماما وكأنك تعيش فى الصحراء واقصي طموحك الماء - فقد لكي تستمتع بشكل كامل لم اندمج مع الكثير من الحكايات فالكثير منها مستفز بالنسبة لى ربما لانني لم استطيع ان اتناسي ان زماني مختلف تماماُ عن وقت تلك الحكايات كانت جيدة ولكنها تثير الكثير من التساؤلات عن سيكولوجية هؤلاء المؤلفين - الشخصيات - الكاتبون نفسهم
November 5, 2014
خلصته بعد حوالى 4 شهور فى عالم سحرى و خيالى مليان بالمواعظ و المواقف الغريبة....اللى يعيش و يموت من غير ما يقرأ الألف ليلة و ليلة, يبقى فعلاً خسر كتير
Displaying 1 - 5 of 5 reviews