Henry de Montherlant (1895-1972) fut romancier, dramaturge, essayiste et poète. Il était membre de l’Académie française et peut être considéré comme un des plus grands écrivains du XXe siècle, à l’égal d’un Proust ou d’un Céline.
bien aimé mais je vais m’arrêter là (quand il fait dire à son personnage principal qu’il ne peut pas aimer une femme si elle ne ressemble pas à une enfant alors qu’il était lui-même un pédocriminel) + la misogynie x1000 c’est abusé
نجمة زاتو كتيرة عليهو..بس عشان وضح لي افكار في الشطحة والتفكير الذكوري.. لا يمت الى الرأفة بصلة وندمت اني ضيعت وقتي فيهو..تفكير وهمي ومريض او يمكن اسلوب البنات هو الخلاهو يفكر كدا..ف كل الاحوال غاظني بجد سواء كان منو او من البنات🔥
Exista la N…, în 1918, o fetiţă de doisprezece ani, despre care familia ei spunea: o „fetiţă liniştită”. Nu avea prietene şi se juca singură, tăcută, acasă, ore întregi; după cum, atunci când mânca, se întâmpla ca de la începutul până la sfârşitul mesei să nu scoată nici o vorbă. Se spunea că-i băieţoasă din cauză că pornea de una singură în lungi raite pe jos sau pe bicicletă, dar şi pentru că nu se simţea atrasă de ceea ce trezeşte interesul fetelor de vârsta ei. Şi pentru că era curajoasă: în barcă, sau pe întuneric, sau dacă era lăsată singură într-un loc izolat, niciodată nu manifesta strop de teamă. Timidă totuşi. Dacă slujnica, în timpul cinei, uita să-i dea dintr-un anume fel de mâncare, ea nu cerea, rămânea flămândă. La liceu, o elevă destul de bună, acest „destul de” trebuind a fi lămurit printr-acest amănunt: că era în urmă cu o clasă pentru vârsta ei. Între doisprezece şi paisprezece ani, au încercat s-o înveţe pianul, fără succes. De la paisprezece la şaisprezece, s-au străduit să-i dea lecţii de vioară: trudă zadarnică. După cei patru ani şi după miile de franci prăpădite, familia a înţeles în cele din urmă că fata aceea a tăcerii nu avea nici o predispoziţie să facă zgomot; mai târziu, au trebuit să renunţe la un aparat de radio, într-atât de mult maşinăria aceea o scotea din sărite. Atunci tatăl ei, care desena binişor, a vrut s-o înveţe desenul: curând însă s-a dat bătut. Adevărul e că fata nu se simţea atrasă şi nu avea înclinare pentru nimic. Domnul Dandillot s-a neliniştit. Pentru a o face să „dobândească personalitate”, o lăsa o oră întreagă, cu obrajii în flăcări, căznindu-se să încropească o scrisoare către vreun unchi bătrân sau către naşul ei: fusese sfătuită să compună o scrisoare „originală”.
Pour la rencontre entre le père Dandillot, à la veille de mourir, avec Costals - dans mon souvenir d'un quart de siècle, je plaçais la scène plus avant dans le cycle. Et bien sûr pour un Costals où, plus encore que dans le précédent volume, le cynisme le plus odieux côtoie l'amour le plus sincère ; un Costals protéiforme, nietzschéen.
"Pourquoi cette crainte de mon absence ? Qu’est-ce que ma présence vous apporterait de plus ? Vous êtes là, bêtasse, ne le savez-vous pas ? Le jour, comme une petite ombre, vous vous glissez bien sagement à mes côtés. Chaque soir je m’endors avec vous dans mes bras.
Et mon corps lui aussi pense à vous. Il se réveille la nuit et il se tend vers vous, comme un chien qui tend le cou pour qu’on lui donne à boire."
Users manual for misogynists and to educate oneself on the private universe of men who use women for their bodies and hate them for their difference. be prepared. This is a diatribe explaining why women are stupid, inferior to men and creatures to be used for sexual games the way Montherland molested young boys. Abusive and manipulative, but very educational on how to detect these predators, their mindset and avoid them