Foarte frumoasa❤️.
Romanul relatează povestea unui băiețelul de clasa a șasea, care schimbând școlile, se confruntă cu problema adaptării, și când lucrurile nu puteau fi mai groaznice, părinții săi divorțează.
Cartea dezvăluie un băiețel isteț, dar complexat, afectat de plecarea tatălui său, lăsându-l cu multe întrebări și sentimente precum ar fi vinovăția, frica de a nu fi suficient, și durerea respingerii.
Un incendiu inopinat în curtea școlii, aproape, îi curmă viața paznicului blocat în debara. Toți colegii săi, din spirit de conservare, fug terifiați spre ușa școlii. Toți, în afară de micul băiat, care este copleșit de nevoia de-al ajuta pe Yves. Astfel, îi apare instinctul de protecție față de ceilalți, și prima scânteie, care-l va direcționa, mai târziu, spre medicină.
În aceeași perioadă, puștiul descoperă că posedă o abilitate specială: de a "fura" umbrele oamenilor și de a afla secretele lor cele mai adânci. Totuși, această putere este ca o monedă cu două fețe, transformându-l într-un binefăcător, dar îl obligând să poarte povara tristeții, dezamăgirilor și problemelor altora pe umerii săi fragili, neputând să dezvăluie acest dar.
Anii trec, iar băiatul își continuă studiile în medicină. Aici prioritizează învățatul, ignorând viața personală. Ocazional, m-ai flirtează nonșalant cu o colegă, Sophie, și arareori, se întoarce acasă, sacrificându-și prieteniile și chiar relația cu mama sa.
Fiind adult, prima iubire din copilărie încă-l mai bântuie. Clea, fetița mută, cu care se vedea in fiecare vacanța, i-a marcat sensibilitatea pentru oameni și sentimentele față de ea nu s-au stins. Curând viața le va intersecta drumurile, iar el va fi doar dornic să-și construiască o viața pe lângă medicină.
Mi-a plăcut mult! O poveste de-a dreptul înduioșătoare.. citind-o am avut senzația că recitesc “Oscar și tanti roz”. Din cauza că, ambele cărți au în comun aparența unor povești pentru copii, pe când, de fapt, acestea au multe subtexte pentru adulți. Parcurgând-o, mi-a oferit o stare de bine și liniște sufletească. A fost plină de umanitate, franchețe si o subtilă melancolie.
E o cărticică ușoară, drăguță, dar care, totodată te provoacă să meditezi asupra adevăratelor valori ale vieții, și a ceea ce contează cu adevărat. Mă conving, din nou, că Marc Levy nu dă greș niciodată. O recomand cu multă dragoste!
„Poate că dragostea e ca o umbră: cineva o calcă și o ia cu sine. Poate că o lumină prea mare e periculoasă pentru dragoste sau, dimpotrivă, fără lumină, umbra dragostei pălește și, până la urmă, piere.”