What do you think?
Rate this book
Tinta
El único libro que se lee con el corazón. Un homenaje al mundo del libro, una historia sobre la necesidad de dotar de sentido a la vida mediante la palabra. En la Maguncia de 1900, Johann Walbach lleva tiempo buscando entre los volúmenes de su librería el motivo de sus desdichas. Un día conoce a un matemático que persigue el mismo objetivo mediante fórmulas y aritmética. Juntos darán a luz un texto insólito, Tinta , un libro de libros, aquel que explica el sentido de todas las cosas. Para preservar este secreto, contratará a tres individuos un impresor capaz de imprimir con una tinta única que borra las letras tras ser leídas, un corrector de estilo que no puede crear y un editor que jamás ha leído un libro hasta el final. Y, así, el único libro que se lee con el corazón será finalmente publicado.
« Tinta es una novela luminosa y subyugante porque Trías de Bes la ha construido con la difícil sencillez de una idea fantástica», JUAN BAS.
« Tinta es una novela luminosa y subyugante porque Trías de Bes la ha construido con la difícil sencillez de una idea fantástica», JUAN BAS.
- GenresFiction
160 pages, Paperback
First published January 1, 2011
2 people are currently reading
72 people want to read
About the author
Fernando Trías de Bes
42 books54 followersFernando Trias de Bes (Barcelona, 1967) es un escritor y economista español, especializado en mercadotecnia, creatividad e innovación.1 Sus ensayos y novelas han sido traducidos a más de treinta idiomas y es colaborador habitual de El País Semanal, así como del suplemento "Dinero" del diario La Vanguardia y el programa de radio La Brújula, de Carlos Alsina en Onda Cero.
Cuenta con una licenciatura en Ciencias Empresariales y un MBA por ESADE y la Universidad de Michigan. Es profesor asociado de ESADE desde 1994 y socio fundador de Salvetti&Llombart, empresa especializada en investigación de mercados, creada en 1996.2
Escribe tanto ensayos de empresa y economía como libros de ficción. Entre sus ensayos se encuentran: "Marketing Lateral" (2003), "Innovar para ganar" (2011), publicados ambos conjuntamente con el especialista en mercadotecnia Philip Kotler (2003), "La buena suerte" en co-autoría con Álex Rovira (2004) con unos tres millones de copias vendidas, "El vendedor de tiempo" (2005), que fue llevada al teatro, "El libro negro del emprendedor" (2007), que estudia los principales factores de fracaso de los emprendedores y que es, para muchos, un libro de referencia para todo emprendedor, y "El hombre que cambió su casa por un tulipán", obra ganadora del Premio Temas de Hoy 2009.
En ficción ha publicado "Relatos absurdos" y las novelas "Palabras bajo el mar", "El coleccionista de sonidos", "La historia que me escribe", "Mil millones de mejillones", una fábula sobre el mundo actual, con dibujos de Toni Batllori y la novela breve "Tinta" (Seix-Barral).
(http://es.wikipedia.org/wiki/Fernando...)
Cuenta con una licenciatura en Ciencias Empresariales y un MBA por ESADE y la Universidad de Michigan. Es profesor asociado de ESADE desde 1994 y socio fundador de Salvetti&Llombart, empresa especializada en investigación de mercados, creada en 1996.2
Escribe tanto ensayos de empresa y economía como libros de ficción. Entre sus ensayos se encuentran: "Marketing Lateral" (2003), "Innovar para ganar" (2011), publicados ambos conjuntamente con el especialista en mercadotecnia Philip Kotler (2003), "La buena suerte" en co-autoría con Álex Rovira (2004) con unos tres millones de copias vendidas, "El vendedor de tiempo" (2005), que fue llevada al teatro, "El libro negro del emprendedor" (2007), que estudia los principales factores de fracaso de los emprendedores y que es, para muchos, un libro de referencia para todo emprendedor, y "El hombre que cambió su casa por un tulipán", obra ganadora del Premio Temas de Hoy 2009.
En ficción ha publicado "Relatos absurdos" y las novelas "Palabras bajo el mar", "El coleccionista de sonidos", "La historia que me escribe", "Mil millones de mejillones", una fábula sobre el mundo actual, con dibujos de Toni Batllori y la novela breve "Tinta" (Seix-Barral).
(http://es.wikipedia.org/wiki/Fernando...)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 27 of 27 reviews
April 28, 2023
Un roman înfiorător de prost scris, care s-a vîndut binișor, cred, un roman de mistere, în stilul prozei populare, care se scria în Franța pe la 1848, cu enigme cumplite și personaje torturate, cu metafore țipătoare, cu o intrigă complet neverosimilă, cam așa aș caracteriza, sine ira et studio, romanul Cerneala.
Există prozatori care nu-și propun să realizeze capodopere. Au un scop mult mai mic, mai modest, mai smerit: vor să fie cumpărați, vor să aibă tiraj, fani. Nu-i nicio rușine. Dacă scrii capodopere, îți pierzi mult timp din viață (Thomas Mann a lucrat 12 ani la Muntele vrăjit) și riști, pe deasupra, să mori de foame. Sau să rămîi un umil funcționar ca Fernando Pessoa și să devii treptat un alcoolic.
Publicul larg nu vrea capodopere. Nooooooooo. Capodopera dă bătăi de cap. Publicul larg vrea cărți cu întorsături, cu soții care merg ca magnetizate, în fiecare marți, la un amant misterios, spre disperarea (și furia reprimată) a soților care le urmăresc pînă la scara imobilului (și le sărută încurajator pe pleoape), cu bărbați părăsiți în chip brutal de femei neîndurătoare, cu anchetatori extrem de subtili, dezlegători de mistere încîlcite. Anchetatorul din Cerneala este un profesor de matematică îngrozitor de isteț, predă, zice el, calculul infinitezimal, cu asta nu te joci, doar unul la un miliard poate pricepe arcanele acestui calcul.
Fernando Trías de Bes aparține, fără îndoială, grupului masiv de scriitori raționali, fără ifose și ambiții deșarte. Scrie prost din politețe, din respect față de cititor. Faptul că a fost tradus nu mă miră prea mult. Piața cărții este încăpătoare. Unde merge suta, merge și mia... Numărul inocenților este, la rîndul lui, nelimitat. Fac parte cu onor dintre ei. Am cumpărat romanul...
Nu mă miră, deci, faptul că o astfel de carte s-a tradus. Mă miră (deși n-ar trebui) faptul că există critici literari care mi-au recomandat-o. I-am crezut pe cuvînt. Rău am făcut.
Ca să vă faceți o idee de stilul autorului, citez fără zgîrcenie:
„La o intersecţie, complet dezorientat, matematicianul a stat la îndoială: S-o iau la stînga sau la dreapta? Un calcul rapid al probabilităţilor l-a făcut să aleagă dreapta, fără să-şi dea seama că, în felul acesta, se întorcea la promenada Rinului, pe care dorise s-o ocolească”. Întrebare: dacă a făcut (chiar rapid) un astfel de calcul, de ce a mai luat-o la dreapta, adică aiurea? Eu unul când o iau la dreapta, nu fac niciun calcul. Dacă mă apuc să calculez, nu mă mai urnesc din loc. Rămân țintuit o zi, două, poate și mai mult, pînă termin calculul.
Dar ce ziceți de acest dialog? Citez:
„Matematicianul a strâns pumnul şi a răspuns la întrebarea rămasă în suspensie.
– Caut motivul, i-a spus.
Librarul a simțit un fior pe șira spinării.
Motivul. Spusese: motivul”.
Întrebare: dacă matematicianul i-a răspuns, de ce i-a mai spus, verbul a răspunde nu-l implică și pe a spune? Doar nu i-a răspuns făcînd din sprîncene...
Precizez că Alice Thiel este soția librarului Johann Walbach din Mainz și că are un amant pe care nu-l iubește, fiindcă îl iubește nespus pe soț, adică pe domnul librar, dar la care merge fiindcă se supune Fatalității. Prin definiție, orice amant e fatal. În consecință, femeia se desparte de soț și merge să păcătuiască:
Există prozatori care nu-și propun să realizeze capodopere. Au un scop mult mai mic, mai modest, mai smerit: vor să fie cumpărați, vor să aibă tiraj, fani. Nu-i nicio rușine. Dacă scrii capodopere, îți pierzi mult timp din viață (Thomas Mann a lucrat 12 ani la Muntele vrăjit) și riști, pe deasupra, să mori de foame. Sau să rămîi un umil funcționar ca Fernando Pessoa și să devii treptat un alcoolic.
Publicul larg nu vrea capodopere. Nooooooooo. Capodopera dă bătăi de cap. Publicul larg vrea cărți cu întorsături, cu soții care merg ca magnetizate, în fiecare marți, la un amant misterios, spre disperarea (și furia reprimată) a soților care le urmăresc pînă la scara imobilului (și le sărută încurajator pe pleoape), cu bărbați părăsiți în chip brutal de femei neîndurătoare, cu anchetatori extrem de subtili, dezlegători de mistere încîlcite. Anchetatorul din Cerneala este un profesor de matematică îngrozitor de isteț, predă, zice el, calculul infinitezimal, cu asta nu te joci, doar unul la un miliard poate pricepe arcanele acestui calcul.
Fernando Trías de Bes aparține, fără îndoială, grupului masiv de scriitori raționali, fără ifose și ambiții deșarte. Scrie prost din politețe, din respect față de cititor. Faptul că a fost tradus nu mă miră prea mult. Piața cărții este încăpătoare. Unde merge suta, merge și mia... Numărul inocenților este, la rîndul lui, nelimitat. Fac parte cu onor dintre ei. Am cumpărat romanul...
Nu mă miră, deci, faptul că o astfel de carte s-a tradus. Mă miră (deși n-ar trebui) faptul că există critici literari care mi-au recomandat-o. I-am crezut pe cuvînt. Rău am făcut.
Ca să vă faceți o idee de stilul autorului, citez fără zgîrcenie:
„La o intersecţie, complet dezorientat, matematicianul a stat la îndoială: S-o iau la stînga sau la dreapta? Un calcul rapid al probabilităţilor l-a făcut să aleagă dreapta, fără să-şi dea seama că, în felul acesta, se întorcea la promenada Rinului, pe care dorise s-o ocolească”. Întrebare: dacă a făcut (chiar rapid) un astfel de calcul, de ce a mai luat-o la dreapta, adică aiurea? Eu unul când o iau la dreapta, nu fac niciun calcul. Dacă mă apuc să calculez, nu mă mai urnesc din loc. Rămân țintuit o zi, două, poate și mai mult, pînă termin calculul.
Dar ce ziceți de acest dialog? Citez:
„Matematicianul a strâns pumnul şi a răspuns la întrebarea rămasă în suspensie.
– Caut motivul, i-a spus.
Librarul a simțit un fior pe șira spinării.
Motivul. Spusese: motivul”.
Întrebare: dacă matematicianul i-a răspuns, de ce i-a mai spus, verbul a răspunde nu-l implică și pe a spune? Doar nu i-a răspuns făcînd din sprîncene...
Precizez că Alice Thiel este soția librarului Johann Walbach din Mainz și că are un amant pe care nu-l iubește, fiindcă îl iubește nespus pe soț, adică pe domnul librar, dar la care merge fiindcă se supune Fatalității. Prin definiție, orice amant e fatal. În consecință, femeia se desparte de soț și merge să păcătuiască:
„Alice l-a sărutat [pe soț], apoi, resemnată, a urcat scara [care ducea la apartamentul amantului]”.
November 15, 2017
O carte dedicata cartilor. Efemere si, in acelasi timp, eterne. Pline de sens si, totodata, lipsite de sens. Carti care ne consuma viata si, pe negandite, o completeaza si o vindeca.
July 9, 2014
Molto surreale, Inchiostro è una lettura piacevole (e molto scorrevole, nonché breve) ma che a mio avviso lascia un bel messaggio; non esiste il libro perfetto, semplicemente in ogni libro siamo in grado di trovare e leggere quello che, in quel determinato momento e con quel determinato stato d'animo, vogliamo leggere e sapere; stesse frasi che lette in diversi libri e in diversi contesti assumono sfumature di significato diverse, come " le onde del mare che producono tutte lo stesso suono ma sono ognuna diversa dall'altra..."
March 15, 2015
Una specie di scopiazzatura di Alessandro Baricco.
January 10, 2021
¿Qué es 𝕋𝕚𝕟𝕥𝕒? ¿Es un cuento? ¿Un homenaje a los libros y a lo que se esconde en ellos? ¿Una fantasía? ¿Una obra filosófica? ¿Puede que surrealista?
Quizá no sea nada de eso o quizá lo sea todo. Solo se sabrá si se lee.
𝕋𝕚𝕟𝕥𝕒 es una novela de fácil lectura pero que, sin embargo, parece esconder más de lo que a simple vista nos parece mostrar. Todo gira alrededor de la búsqueda del motivo de la sinrazón. ¿De la sinrazón así, en general? Pues sí, así en general, aunque cada uno de los protagonistas buscará su propia razón para su propia sinrazón. Parece un galimatías, lo sé. Pero ese solo es el punto de partida, la base en torno a la que se articula la obra. Y el medio para expresarlo son los libros. Es aquí cuando entramos en el homenaje no solo al libro impreso como medio de enriquecimiento personal y social, sino al virtuoso proceso que se requería para crearlos a comienzos del siglo XX. Por sus páginas desfilan todos los individuos imprescindibles para sacar adelante una obra: librero, escritor, corrector, impresor, editor... Y nos hace ver que aquella forma de crear, paciente y cuidadosa, era un desconocido arte que muchas veces se ejercía con verdadera pasión.
Puede que en ocasiones nos preguntemos si sus personajes están locos, o si la historia es más surrealista de lo que podríamos esperar, pero todo tiene su lugar para encajar en el perfecto orden cíclico con el que se articula el texto. Trias de Bes no sigue la lógica, sino que constantemente busca lo maravilloso y lo excéntrico, porque saliéndose de la realidad se puede encontrar la respuesta que se busca desde tiempo atrás.
Un homenaje al poder de las palabras, al sentido que estas le aportan a nuestra vida, al libro y al arte de la impresión y la edición. Una lectura muy recomendable.
.
Para más reseñas de libros visita mi Instagram @los_libros_del_sr_lector
Quizá no sea nada de eso o quizá lo sea todo. Solo se sabrá si se lee.
𝕋𝕚𝕟𝕥𝕒 es una novela de fácil lectura pero que, sin embargo, parece esconder más de lo que a simple vista nos parece mostrar. Todo gira alrededor de la búsqueda del motivo de la sinrazón. ¿De la sinrazón así, en general? Pues sí, así en general, aunque cada uno de los protagonistas buscará su propia razón para su propia sinrazón. Parece un galimatías, lo sé. Pero ese solo es el punto de partida, la base en torno a la que se articula la obra. Y el medio para expresarlo son los libros. Es aquí cuando entramos en el homenaje no solo al libro impreso como medio de enriquecimiento personal y social, sino al virtuoso proceso que se requería para crearlos a comienzos del siglo XX. Por sus páginas desfilan todos los individuos imprescindibles para sacar adelante una obra: librero, escritor, corrector, impresor, editor... Y nos hace ver que aquella forma de crear, paciente y cuidadosa, era un desconocido arte que muchas veces se ejercía con verdadera pasión.
Puede que en ocasiones nos preguntemos si sus personajes están locos, o si la historia es más surrealista de lo que podríamos esperar, pero todo tiene su lugar para encajar en el perfecto orden cíclico con el que se articula el texto. Trias de Bes no sigue la lógica, sino que constantemente busca lo maravilloso y lo excéntrico, porque saliéndose de la realidad se puede encontrar la respuesta que se busca desde tiempo atrás.
Un homenaje al poder de las palabras, al sentido que estas le aportan a nuestra vida, al libro y al arte de la impresión y la edición. Una lectura muy recomendable.
.
Para más reseñas de libros visita mi Instagram @los_libros_del_sr_lector
April 8, 2013
Penso di averlo già detto mille volte che sono convinta che i libri entrino per caso nella nostra vita e ci rimangano fino a che non siamo pronti a leggerli.
“Inchiostro”, nel mio caso, è solo l’ultimo di tanti esempi che potrei fare a sostegno di questa mia tesi.
L’ho acquistato un po’ di tempo fa grazie ad un’offerta lampo su Amazon poi, complice un periodo in cui avevo voglia di leggere solo cartacei e, successivamente, la rottura del mio e-reader, questo romanzo breve è stato a prendere polvere virtuale fino ad oggi quando, in pausa pranzo, l’ho iniziato e l’ho finito nel tempo di un soffio.
Spiegare cosa racconta questo romanzo è un po’ complicato perché la storia è assurda e surreale, ma alla fine quello che ne ho dedotto io, quello che secondo me è il messaggio di fondo che l’autore vuole trasmettere, è che i libri sono tanto preziosi e tanto importanti perché ognuno di noi riesce a leggere dentro di essi ciò che vuole, ciò di cui ha bisogno in quel preciso momento. È per questo che i libri sono tanto potenti e tanto fondamentali, perché hanno il potere di salvarci la vita, di farci ridere, di farci piangere, di farci riflettere, di prendere decisioni che rimandiamo da tanto tempo. Succede agli strambi e improbabili personaggi inventati da Fernando Trìas de Bes, ma è capitato anche a me, più di una volta, di trovare aiuto e conforto tra le pagine dei romanzi; e mi è anche capitato di trovare dentro di essi il coraggio di prendere decisioni che rimandavo da tempo.
Non è un libro molto conosciuto, ma vi consiglio davvero di leggerlo con attenzione, superando quella fase iniziale di “ma che sta a dì?!” che inevitabilmente vi coglierà dopo le prime pagine, perché è un romanzo che merita davvero tanto.
“Inchiostro”, nel mio caso, è solo l’ultimo di tanti esempi che potrei fare a sostegno di questa mia tesi.
L’ho acquistato un po’ di tempo fa grazie ad un’offerta lampo su Amazon poi, complice un periodo in cui avevo voglia di leggere solo cartacei e, successivamente, la rottura del mio e-reader, questo romanzo breve è stato a prendere polvere virtuale fino ad oggi quando, in pausa pranzo, l’ho iniziato e l’ho finito nel tempo di un soffio.
Spiegare cosa racconta questo romanzo è un po’ complicato perché la storia è assurda e surreale, ma alla fine quello che ne ho dedotto io, quello che secondo me è il messaggio di fondo che l’autore vuole trasmettere, è che i libri sono tanto preziosi e tanto importanti perché ognuno di noi riesce a leggere dentro di essi ciò che vuole, ciò di cui ha bisogno in quel preciso momento. È per questo che i libri sono tanto potenti e tanto fondamentali, perché hanno il potere di salvarci la vita, di farci ridere, di farci piangere, di farci riflettere, di prendere decisioni che rimandiamo da tanto tempo. Succede agli strambi e improbabili personaggi inventati da Fernando Trìas de Bes, ma è capitato anche a me, più di una volta, di trovare aiuto e conforto tra le pagine dei romanzi; e mi è anche capitato di trovare dentro di essi il coraggio di prendere decisioni che rimandavo da tempo.
Non è un libro molto conosciuto, ma vi consiglio davvero di leggerlo con attenzione, superando quella fase iniziale di “ma che sta a dì?!” che inevitabilmente vi coglierà dopo le prime pagine, perché è un romanzo che merita davvero tanto.
November 15, 2015
A fast read, but with high impact. Loved how all characters evolved and found inner peace and reason for being. At first awkward, the narrative evolves by designing charcters and their obsessions that you end up feeling empathetic and curious about: will they find the meaning of all that happened in thei lives?
The book manages to mix present an past lives of its charcters without being a bore, but creating even more suspense.
The book manages to mix present an past lives of its charcters without being a bore, but creating even more suspense.
August 22, 2015
Questa è la traccia di un libro capace di spiegare l'umana follia. O forse è solo la conseguenza dell'incrociarsi di più vite immerse in un inspiegabile tormento.
Non ci si può aspettare un romanzo classico, partendo da queste premesse. Certo è che è stato meraviglioso farsi trascinare in questa fuori dagli schemi.
Non ci si può aspettare un romanzo classico, partendo da queste premesse. Certo è che è stato meraviglioso farsi trascinare in questa fuori dagli schemi.
January 9, 2013
3 pro livro.
5 pra carta do revisor.
5 pra carta do revisor.
November 3, 2014
fiew words, a lot of Soul - very good lecture
August 27, 2017
Me parece un libro diferente e interesante pero no me enganchaba :/ quizás lo retome algún día
September 11, 2022
Si para Viktor Frankl cualquier “como” es posible para un hombre si éste tiene un “porqué”, la búsqueda del sentido de su vida; los personajes de Fernando Trías de Bes se embarcan de las maneras más absurdas posibles en la búsqueda de su sinrazón. En definitiva es lo mismo, es la persecución del sentido de su atormentada existencia. Los personajes: un librero, un matemático autor, un impresor, un editor, un corrector y Ella como alfa y omega; se mueven entre el fatalismo ¿realista? y la volición delirante.
Curioso y entretenido galimatías, ni tan surrealista como parece ni tan profundo como pretende.
Curioso y entretenido galimatías, ni tan surrealista como parece ni tan profundo como pretende.
September 1, 2017
Gostei muito das conexões e pouco dos motivos (desatino ou não) desenvolvidos para liga-las.
May 7, 2020
Inspiring, the author made me love every word!
July 5, 2020
Es una propuesta excelente, desarrollada de manera perfecta con personajes vívidos y un final algo inesperado. Es un libro perfectamente equilibrado e interesante.
September 11, 2021
This is a kind of romantic book. This is how I saw it. Romantic and karma like…I think this is based on the “everything happens for a reason” quote
April 2, 2022
Filosofía y novela y pretenciosidad casan mal.
January 2, 2020
O primeiro capítulo fala de uma mulher casada que não consegue evitar se encontrar todas as semanas com seu amante. Ela não o ama, nem despreza seu marido, nem sente uma atração ou satisfação especial. É algo que ela gostaria de parar - mas não consegue. Essa impossibilidade dá origem a uma série de objetivos impossíveis que vão envolvendo um a um os diversos personagens que contribuem para escrever, editar, publicar e distribuir um livro, obviamente, impossível - uma soma de impossibilidades, na verdade. A irrealidade da história se torna uma forma de dizer que a literatura é impossível - e contudo, ou por isso mesmo, ela existe.
Read
September 24, 2016O carte care merită citită! Personal, mi-a plăcut foarte mult atât povestea în sine cât și textura foilor. O senzație nemaipomenită!
Descriere: Un librar din orașul german Mainz. Un matematician specialist în formule exacte. Un corector stilistic incapabil să mai creeze un text. Un editor care nu a citit niciodată un volum până la capăt. Și un tipograf în stare să imprime cu o cerneală care dispare de îndată ce literele au fost citite. Și astfel, cu simplitatea unei idei fantastice, singura carte care se citește cu inima va fi, în cele din urmă, tipărită.
Această carte leagă o povestioară amuzantă. Când am achiziționat-o, am citit primul paragraf oarecum cu tentă erotică care m-a atras. Vreți să știți despre ce e vorba? Păi... „Cerneala” o găsiți la Cărturești, o carte deosebită care leagă un miraj, un blestem care este dezlegat de, nici prin gând nu ți-ar trece, un matematician. O carte despre cuvinte, cerneală, cărți, formule, și multe lucruri simple și minunate.
Citate preferate:
„Cotoarele cărților păreau măști, de parcă ar fi fost urmărit de spectatori anonimi. Se simțea ca un actor într-un amfiteatru înțesat de chipuri desfigurate.”
„...scăldat într-un șuvoi de lumină, mângâind paginile, încredințându-se unui act intim și pasional de convertire a fiecărei cărți într-un simplu obiect, din care extrăgea o unică picătură de esență, moment de plăcere maximă...”
„Lumea literelor era o himeră, un vis imposibil. Ceva la fel de imposibil ca o vânare de nori.”
„Cu ani în urmă, crezuse că numai prin iubire se poate transcende identitatea. Acum aflase că iubirea se putea naște și din litere.”
„Cerneală în numele iubirii.”
Descriere: Un librar din orașul german Mainz. Un matematician specialist în formule exacte. Un corector stilistic incapabil să mai creeze un text. Un editor care nu a citit niciodată un volum până la capăt. Și un tipograf în stare să imprime cu o cerneală care dispare de îndată ce literele au fost citite. Și astfel, cu simplitatea unei idei fantastice, singura carte care se citește cu inima va fi, în cele din urmă, tipărită.
Această carte leagă o povestioară amuzantă. Când am achiziționat-o, am citit primul paragraf oarecum cu tentă erotică care m-a atras. Vreți să știți despre ce e vorba? Păi... „Cerneala” o găsiți la Cărturești, o carte deosebită care leagă un miraj, un blestem care este dezlegat de, nici prin gând nu ți-ar trece, un matematician. O carte despre cuvinte, cerneală, cărți, formule, și multe lucruri simple și minunate.
Citate preferate:
„Cotoarele cărților păreau măști, de parcă ar fi fost urmărit de spectatori anonimi. Se simțea ca un actor într-un amfiteatru înțesat de chipuri desfigurate.”
„...scăldat într-un șuvoi de lumină, mângâind paginile, încredințându-se unui act intim și pasional de convertire a fiecărei cărți într-un simplu obiect, din care extrăgea o unică picătură de esență, moment de plăcere maximă...”
„Lumea literelor era o himeră, un vis imposibil. Ceva la fel de imposibil ca o vânare de nori.”
„Cu ani în urmă, crezuse că numai prin iubire se poate transcende identitatea. Acum aflase că iubirea se putea naște și din litere.”
„Cerneală în numele iubirii.”
February 24, 2016
I can't help but say that this book has an element of weirdness. My friend that's a lawyer recommend it to me and described it to me in such a way that it put my expectation up. I can't say I was disappointed in the end.
One of my favorite things about it are the perfect lining of the coincidences - that generally fascinates me (in real life or in books) - and how everything connects in the end.
All the characters are getting caught in some extreme behavior, behavior that influence the next character, until the circle is closed.
Nevertheless, it's kind of fascinating and intriguing to see how the root of each erratic behavior it's a consequence of some traumatic event from their childhood or past. And the author gets you all along their struggle, hooking you up in reading the book in one sit.
One of my favorite things about it are the perfect lining of the coincidences - that generally fascinates me (in real life or in books) - and how everything connects in the end.
All the characters are getting caught in some extreme behavior, behavior that influence the next character, until the circle is closed.
Nevertheless, it's kind of fascinating and intriguing to see how the root of each erratic behavior it's a consequence of some traumatic event from their childhood or past. And the author gets you all along their struggle, hooking you up in reading the book in one sit.
September 26, 2016
Uma viagem sem igual, sobre a tinta. A tinta impressa, a tinta do corpo, a tinta inexistente.
A tinta que desafia a mente, na busca pelo motivo do desatino; o pecado original, originado pela possibilidade da palavra.
É literatura fantástica de alta qualidade.
A tinta que desafia a mente, na busca pelo motivo do desatino; o pecado original, originado pela possibilidade da palavra.
É literatura fantástica de alta qualidade.
February 24, 2012
"Las palabras y las letras eran antes algo que tú tomabas con la mano" Fernando Trías de Bes. "Tinta" http://www.canal-l.com/index.php?id_v...
June 30, 2014
Un romanzo-poesia con personaggi indimenticabili. Chi ama la lettura ne resterà affascinato...
November 11, 2014
4 e mezzo.
April 16, 2015
Ciudat. Nu stiu ce fel de ciudat, daca e pozitiv sau negativ. Sfarsitul mi-a mai diminuat scepticismul cu care am privit cartea asta pe tot parcursul ei. Pentru acum, un ciudat pozitiv.
Read
November 18, 2011Entre Coelho y Bucay pero mucho peor escrito, si cabe
Read
May 16, 2018COMPRAR
Displaying 1 - 27 of 27 reviews