What do you think?
Rate this book
Detectiv fără voie
Integrala „Andrei Mladin”:
Atac în bibliotecă
Profesionistul
Țintă în mișcare
Pe ce picior dansați?
Prefer căpșuni
La o vedere
Misterul din fotografie
O răpire
Fortăreața nebunilor
Criminalul suprem
Atac în bibliotecă
Profesionistul
Țintă în mișcare
Pe ce picior dansați?
Prefer căpșuni
La o vedere
Misterul din fotografie
O răpire
Fortăreața nebunilor
Criminalul suprem
- GenresCrimeRomanian Literature
560 pages, Hardcover
First published January 1, 2009
1 person is currently reading
27 people want to read
About the author
George Arion
51 books34 followersGeorge Arion este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.
În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond Chandler român” de către criticul literar Ovid S. Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură. Ziaristul și caricaturistul Octavian Andronic l-a numit „un San Antonio dâmbovițean”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
October 10, 2022
Partea a VII-a Misterul din fotografie 4*
Mladin scrie o carte politista intr-o noapte, o poveste despre faradelegile unui nou oras, dupa lasarea intunericului.
Mladin scrie o carte politista intr-o noapte, o poveste despre faradelegile unui nou oras, dupa lasarea intunericului.
Read
October 24, 2022Eu am mai avut o tentativă de a-l citi pe Arion, dar uitasem că l-am abandonat, mai ales că romanul ăsta a început binișor, pînă s-a schimbat perspectiva și vocea narativă ale cărei modulații mă scoseseră din sărite și în Necuratul din Colga. Și uite-așa mai încarc raftul „Neterminate” cu încă un titlu.
May 27, 2021
— Ucide! Ucide! Ucide!
Glasul instructorului bubuia în megafoanele din colţurile poligonului.
— Ucide! Ucide! Ucide!
Ţintele – cineva avusese ideea să le confecţioneze ca pe nişte cărţi de joc, regi, regine, dame, aşi, de cupă, de treflă – se ridicau şi cădeau lovite de gloanţele celor patru militari care, stând în picioare, trăgeau cu pistoalele. Numai în dreptul celui de-al cincilea soldat ţinta rămânea nemişcată.
Glasul cu inflexiuni metalice se auzi din nou.
— Terminaţi tragerea! Armele la control!
Soldaţii scoaseră încărcătoarele goale, iar instructorul – un brunet cam la 30 de ani, cu trăsături energice, cercetă fiecare armă în parte, ca nu cumva să rămână vreun glonte pe ţeavă.
Era o căldură sufocantă: aerul mirosea a pulbere încinsă. Nu se simţea nici o adiere de vânt. Deasupra crestelor golaşe care se profilau în apropiere nu se zărea nici un nor. Nu mai plouase de două săptămâni şi, pe alocuri, pământul crăpase şi iarba era pârjolită.
— Încolonarea! Direcţia cazarmă înainte marş!
Micul grup se puse în mişcare spre ieşirea din poligon. Nu străbătură decât vreo câţiva paşi şi se auzi o altă comandă:
— Încheietorul de coloană la mine!
Cel care nu trăsese nici un glonte se desprinse din şir şi se prezentă în fugă la superiorul său, luând poziţia de drepţi. Ceilalţi îşi continuară drumul. Fără să-l bage în seamă, instructorul se îndepărtă puţin, luându-l de braţ pe doctorul care privise scena la umbra singurului copac din poligon rămas netăiat, un salcâm cu frunzele arse de praf. Era vădit plictisit şi moleşit de zăpuşeală.
— Ce zici?
Doctorul îşi şterse cu o batistă uriaşă chelia transpirată, îşi săltă puţin pantalonii care îi cădeau mereu şi-i răspunse în silă:
— Ti-am mai spus: ăsta e terminat, îi filează o lampă. N-a rezistat experimentului la care a fost supus. S-a ţăcănit.
Instructorul se grăbi să-l contrazică:
— Aş! Simulează!
Îi era silă de individul ăsta a cărui transpiraţie grea mirosea de la o poştă. Dar n-avea încotro – potrivit regulamentului trebuia să-i ceară părerea.
Doctorul tocmai îşi vârâse batista în buzunar. O scoase din nou şi, oftând, îşi şterse iarăşi broboanele de pe frunte.
— Fii serios! Cu ăsta am dat greş. Trebuie să scăpăm de el urgent. Oricând poate deveni un pericol. De altfel, am şi făcut un raport ca să fie trecut pe linie moartă.
Glasul instructorului bubuia în megafoanele din colţurile poligonului.
— Ucide! Ucide! Ucide!
Ţintele – cineva avusese ideea să le confecţioneze ca pe nişte cărţi de joc, regi, regine, dame, aşi, de cupă, de treflă – se ridicau şi cădeau lovite de gloanţele celor patru militari care, stând în picioare, trăgeau cu pistoalele. Numai în dreptul celui de-al cincilea soldat ţinta rămânea nemişcată.
Glasul cu inflexiuni metalice se auzi din nou.
— Terminaţi tragerea! Armele la control!
Soldaţii scoaseră încărcătoarele goale, iar instructorul – un brunet cam la 30 de ani, cu trăsături energice, cercetă fiecare armă în parte, ca nu cumva să rămână vreun glonte pe ţeavă.
Era o căldură sufocantă: aerul mirosea a pulbere încinsă. Nu se simţea nici o adiere de vânt. Deasupra crestelor golaşe care se profilau în apropiere nu se zărea nici un nor. Nu mai plouase de două săptămâni şi, pe alocuri, pământul crăpase şi iarba era pârjolită.
— Încolonarea! Direcţia cazarmă înainte marş!
Micul grup se puse în mişcare spre ieşirea din poligon. Nu străbătură decât vreo câţiva paşi şi se auzi o altă comandă:
— Încheietorul de coloană la mine!
Cel care nu trăsese nici un glonte se desprinse din şir şi se prezentă în fugă la superiorul său, luând poziţia de drepţi. Ceilalţi îşi continuară drumul. Fără să-l bage în seamă, instructorul se îndepărtă puţin, luându-l de braţ pe doctorul care privise scena la umbra singurului copac din poligon rămas netăiat, un salcâm cu frunzele arse de praf. Era vădit plictisit şi moleşit de zăpuşeală.
— Ce zici?
Doctorul îşi şterse cu o batistă uriaşă chelia transpirată, îşi săltă puţin pantalonii care îi cădeau mereu şi-i răspunse în silă:
— Ti-am mai spus: ăsta e terminat, îi filează o lampă. N-a rezistat experimentului la care a fost supus. S-a ţăcănit.
Instructorul se grăbi să-l contrazică:
— Aş! Simulează!
Îi era silă de individul ăsta a cărui transpiraţie grea mirosea de la o poştă. Dar n-avea încotro – potrivit regulamentului trebuia să-i ceară părerea.
Doctorul tocmai îşi vârâse batista în buzunar. O scoase din nou şi, oftând, îşi şterse iarăşi broboanele de pe frunte.
— Fii serios! Cu ăsta am dat greş. Trebuie să scăpăm de el urgent. Oricând poate deveni un pericol. De altfel, am şi făcut un raport ca să fie trecut pe linie moartă.
Displaying 1 - 3 of 3 reviews