What do you think?
Rate this book
Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB-iștilor din FSN
- GenresHistory
544 pages, Hardcover
First published January 1, 2010
4 people are currently reading
97 people want to read
About the author
Grigore Cartianu
8 books17 followersEste un jurnalist și scriitor român. Între 2008-2012 a fost redactorul-șef al cotidianului Adevărul și realizator al emisiunii Cronica de noapte la televiziunea Nașul TV.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
January 4, 2022
Plină de speculaţii, cu prea puţine dovezi raportat la numărul de afirmaţii categorice, cu surse puţin credibile: foşti securişti şi omniprezentul informator (dovedit în instanţă) Alex Mihai Stoenescu. Destule din teoriile din carte au fost puse la îndoială de alţi cercetători.
Mare parte din sursele semnalate la note sunt din serialul din "Adevărul" din 2009; dealtfel, mulţumirile de la începutul cărţii se îndreaptă către echipa de atunci de la ziar (din care o parte acum sunt la Recorder), şi mă face să mă întreb de ce e numai numele lui Cartianu trecut pe carte. Pentru anumite episoade chiar am căutat articolele din serial, şi nu mi s-a părut că autorul a profitat de formatul cărţii pentru a merge mai departe cu cercetările; cel puţin seria despre generalul Militaru, scrisă de Mihai Mincan, mi se pare că a ajuns fără modificări sau adăugiri majore în carte. Deci dacă vă interesează partea de investigaţie (şi speculaţie), verificaţi întâi dacă nu vă satisface seria din "Adevărul" înainte să luaţi cartea.
Nu că investigaţia ar fi fără cusur. Câteodată Cartianu şi colegii lui jurnalişti ţes nişte teorii de-a dreptul ciudate. În aceste teorii, generalul Militaru pare a fi un fel de geniu rău al revoluţiei. Foarte convenabil, a murit în 1996, deci nu poate obiecta. Să ilustrăm cu un exemplu "rechizitoriul" la adresa defunctului. Doi generali, Nuţă şi Mihalea, vinovaţi pentru represiunea de la Timişoara şi pentru operaţiunea de 'cleanup' (când au fost incinerate o parte din cadavre), sunt arestaţi şi duşi la Deva. Se dă ordin să fie aduşi la Sibiu; cel care a recepţionat ordinul menţionează că a vorbit cu ministrul de atunci (acelaşi Militaru). Doar că elicopterul a ajuns cumva la Alba-Iulia, unde se pare că a fost doborât. Mincan contemplă un pic ideea că pilotul pur şi simplu s-a rătăcit; se mai întâmplă. Dar respinge categoric varianta hazardului, bazându-se pe... mărturia văduvei lui. Nu e deloc clar unde e mâna lui Militaru. Nu dăduse ordin să îi ducă la Sibiu? OK, înţeleg că e dubios că au ajuns în altă parte, dar de aici până a-l face vinovat... E frumos scenariul, toate par că au un sens; mi-a plăcut şi partea cu documentele secrete despre Timişoara pe care le aveau cu ei, ce mai, puncte bonus pentru imaginaţie. Doar că de la "e ceva dubios" la "x e vinovat" e cale lungă, şi mai e nevoie de niscai dovezi.
Despre cazul Trosca a scris şi Mădălin Hodor (în revista "22"), şi Andrei Ursu în "Trăgători şi mistificatori"; dosarul "Corbii" al lui Militaru o fi "binecunoscut" în anumite cercuri, dar nu prea avem dovezi că ar exista măcar, iar cât despre Trosca, sunt slabe şanse să se fi intersectat cu viitorul ministru. Există mărturii care contrazic convenabila linie cu Militaru vinovat de toate, una chiar a şefului lui Trosca de la USLA (Ardeleanu).
Aceiaşi autori au scris pe larg de ce sunt indicii că Securitatea (sau o parte a ei cel puţin) a fost implicată în evenimentele de după 22 decembrie. Cartianu nu pare interesat de această variantă, dimpotrivă, când umple pagini cu stenograme ale emisiunile TVR de la revoluţie, punctează de fiecare dată când un vorbitor ataca Securitatea. De parcă fosta poliţie politică nu avea nimic să-şi reproşeze şi era atacată cu rea credinţă! La fel, în capitolul despre Sibiu, securiştii şi miliţienii sunt prezentaţi în primul rând ca victime. Nu zic că or fi fost şi unii luaţi pe sus pe nedrept, dar hai să nu uităm ce făcea Securitatea, totuşi. Asta ca să nu ajungem la dovezile implicării Securităţii în "diversiunea" din Sibiu. Cam indulgent cu Securitatea domnul Cartianu.
Altă ciudăţenie este cum citatele şi stenogramele nu prea par să susţină teoriile conspiraţioniste ale autorului. Mi se pare rizibil să vrei să vezi în bâlbâiala pe alocuri incoerentă a lui Dinescu (şi Caramitru înaintea lui, care-l băga pe poet în faţă) un scenariu bine pus la punct din timp. Dacă nu ştii ce ar putea fi dubios cu cei doi, nu-i nimic, există un securist care a remarcat că poetul avea nişte rude "dubioase". Iar Caramitru mai mergea prin Anglia. Clar, poţi ţese tot felul de scenarii cu un pic de imaginaţie. Capitolele despre diversiunea TV nu oferă nici o dovadă că aberaţiile date la TV ar fi fost născocite de presupuşii responsabili: Brateş, Brucan etc. Sunt câteva interviuri care pleacă direct de la premiza intenţiei de manipulare sau, iarăşi, alte interviuri care nu susţin cu nimic teoria autorului. Plauzibilul nu e totuna cu realul.
Mare parte din sursele semnalate la note sunt din serialul din "Adevărul" din 2009; dealtfel, mulţumirile de la începutul cărţii se îndreaptă către echipa de atunci de la ziar (din care o parte acum sunt la Recorder), şi mă face să mă întreb de ce e numai numele lui Cartianu trecut pe carte. Pentru anumite episoade chiar am căutat articolele din serial, şi nu mi s-a părut că autorul a profitat de formatul cărţii pentru a merge mai departe cu cercetările; cel puţin seria despre generalul Militaru, scrisă de Mihai Mincan, mi se pare că a ajuns fără modificări sau adăugiri majore în carte. Deci dacă vă interesează partea de investigaţie (şi speculaţie), verificaţi întâi dacă nu vă satisface seria din "Adevărul" înainte să luaţi cartea.
Nu că investigaţia ar fi fără cusur. Câteodată Cartianu şi colegii lui jurnalişti ţes nişte teorii de-a dreptul ciudate. În aceste teorii, generalul Militaru pare a fi un fel de geniu rău al revoluţiei. Foarte convenabil, a murit în 1996, deci nu poate obiecta. Să ilustrăm cu un exemplu "rechizitoriul" la adresa defunctului. Doi generali, Nuţă şi Mihalea, vinovaţi pentru represiunea de la Timişoara şi pentru operaţiunea de 'cleanup' (când au fost incinerate o parte din cadavre), sunt arestaţi şi duşi la Deva. Se dă ordin să fie aduşi la Sibiu; cel care a recepţionat ordinul menţionează că a vorbit cu ministrul de atunci (acelaşi Militaru). Doar că elicopterul a ajuns cumva la Alba-Iulia, unde se pare că a fost doborât. Mincan contemplă un pic ideea că pilotul pur şi simplu s-a rătăcit; se mai întâmplă. Dar respinge categoric varianta hazardului, bazându-se pe... mărturia văduvei lui. Nu e deloc clar unde e mâna lui Militaru. Nu dăduse ordin să îi ducă la Sibiu? OK, înţeleg că e dubios că au ajuns în altă parte, dar de aici până a-l face vinovat... E frumos scenariul, toate par că au un sens; mi-a plăcut şi partea cu documentele secrete despre Timişoara pe care le aveau cu ei, ce mai, puncte bonus pentru imaginaţie. Doar că de la "e ceva dubios" la "x e vinovat" e cale lungă, şi mai e nevoie de niscai dovezi.
Despre cazul Trosca a scris şi Mădălin Hodor (în revista "22"), şi Andrei Ursu în "Trăgători şi mistificatori"; dosarul "Corbii" al lui Militaru o fi "binecunoscut" în anumite cercuri, dar nu prea avem dovezi că ar exista măcar, iar cât despre Trosca, sunt slabe şanse să se fi intersectat cu viitorul ministru. Există mărturii care contrazic convenabila linie cu Militaru vinovat de toate, una chiar a şefului lui Trosca de la USLA (Ardeleanu).
Aceiaşi autori au scris pe larg de ce sunt indicii că Securitatea (sau o parte a ei cel puţin) a fost implicată în evenimentele de după 22 decembrie. Cartianu nu pare interesat de această variantă, dimpotrivă, când umple pagini cu stenograme ale emisiunile TVR de la revoluţie, punctează de fiecare dată când un vorbitor ataca Securitatea. De parcă fosta poliţie politică nu avea nimic să-şi reproşeze şi era atacată cu rea credinţă! La fel, în capitolul despre Sibiu, securiştii şi miliţienii sunt prezentaţi în primul rând ca victime. Nu zic că or fi fost şi unii luaţi pe sus pe nedrept, dar hai să nu uităm ce făcea Securitatea, totuşi. Asta ca să nu ajungem la dovezile implicării Securităţii în "diversiunea" din Sibiu. Cam indulgent cu Securitatea domnul Cartianu.
Altă ciudăţenie este cum citatele şi stenogramele nu prea par să susţină teoriile conspiraţioniste ale autorului. Mi se pare rizibil să vrei să vezi în bâlbâiala pe alocuri incoerentă a lui Dinescu (şi Caramitru înaintea lui, care-l băga pe poet în faţă) un scenariu bine pus la punct din timp. Dacă nu ştii ce ar putea fi dubios cu cei doi, nu-i nimic, există un securist care a remarcat că poetul avea nişte rude "dubioase". Iar Caramitru mai mergea prin Anglia. Clar, poţi ţese tot felul de scenarii cu un pic de imaginaţie. Capitolele despre diversiunea TV nu oferă nici o dovadă că aberaţiile date la TV ar fi fost născocite de presupuşii responsabili: Brateş, Brucan etc. Sunt câteva interviuri care pleacă direct de la premiza intenţiei de manipulare sau, iarăşi, alte interviuri care nu susţin cu nimic teoria autorului. Plauzibilul nu e totuna cu realul.
June 6, 2023
The book presents a much fairer account of the fight for power in Romania at '89 moment. The reality was probably a bit more chaotic, with even more mistakes then captured here, but the existence of an organized band of power grabbers is transparently evident now, and this book makes the point.
February 3, 2022
Cartea se înscrie clar în tabăra celor care consideră gruparea lui Ion Iliescu vinovată pentru toate ororile care s-au întâmplat după, 22 decembrie 1989 (în contrast cu gruparea care aruncă această vină exclusiv asupra Securității), abordând un ton acuzator - zeflemitor. Limbajul un pic ironic pe care autorul îl folosește pentru a da impresia că deține adevărul absolut și incontestabil scade un pic din credibilitatea cărții.
Cartea citează foarte puține surse oficiale care să sprijine argumentele aduse, preferând citarea altor articole și interviuri luate anterior (fără rechizitorii, fără arhivele CNSAS).
Cartea trebuie citită nu ca o certitudine asupra evenimentelor, ci ca o perspectivă asupra acestora. Modul în care e scrisă o face ușor de citit și oferă o perspectivă cinematografică asupra evenimentelor.
Cartea citează foarte puține surse oficiale care să sprijine argumentele aduse, preferând citarea altor articole și interviuri luate anterior (fără rechizitorii, fără arhivele CNSAS).
Cartea trebuie citită nu ca o certitudine asupra evenimentelor, ci ca o perspectivă asupra acestora. Modul în care e scrisă o face ușor de citit și oferă o perspectivă cinematografică asupra evenimentelor.
February 8, 2024
Din postura unei persoane care s-a născut în 1995 ( în epoca PostDecembrista), este o carte captivanta, merita citita pentru a avea câtuși habar de ce s-a întâmplat în perioada 17-22 dec 1989.
Nu știu cât de interesanta ar fi pentru persoanele care au prins revoluția pe viu la o vârstă la care puteau sa înțeleagă ce s-a întâmplat.
Nu știu cât de interesanta ar fi pentru persoanele care au prins revoluția pe viu la o vârstă la care puteau sa înțeleagă ce s-a întâmplat.
Read
May 3, 2012A good book if you want to have an insight of driving forces behind the 1989 revolution in Romania.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews