What do you think?
Rate this book
Abaţia #1-3
Abaţia
„Apariția Abației lui Dan Doboș în ediția omnibus de la Millennium Books este un moment istoric, pentru literatura română, și nu doar pentru SF-ul scris în românește.
Dan Doboș a crezut și crede în cartea sa, alături de cîțiva prieteni și cîteva mii de cititori. Cu omnibusul Millennium Books li se face tuturor dreptate. Criticii care nu vor scrie despre Abația de-acum își vor arăta nu specializarea pe nișe ale literaturii generale care se cred majore, ci snobismul și ignoranța, lenea și reaua-credință. Cititorii împătimiți ai genului nu vor recunoaște decît trama generală, personajele și anumite dialoguri din primele volume, lumea ficțională rămînînd aceeași, însă explorată și descrisă mult mai coerent și, de multe ori, într-un registru spectacular mai elaborat, străin de un Deus ex Machina periculos de apropiat în prima ediție; a doua ediție prezentînd însă, și asta este ceea ce cred cu tărie, adevărata Abație, cea din intenția artistică veritabilă a lui Dan Doboș. Cititorii ocazionali sînt norocoși că au prins în mîini o carte totală, epurată de intervențiile străine zisei intenții artistice.
Se poate spune că aveți în față o nouă carte cu un vechi titlu. Dacă nu aș simți un fior de blasfemie, aș spune că Abația de la Millennium Books este ca Evanghelia lui Matei pe lîngă Evanghelia lui Marcu, respectiv Abațiile precedente. Ambele sînt canonice, spun aceeași poveste, cu același mesaj, numai că omnibusul este mai complet, are mai multe pilde, scene, întrebări și trimiteri, inclusiv teologice, întocmai cum Matei este mai mare decît Marcu.”
CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA
Dan Doboș a crezut și crede în cartea sa, alături de cîțiva prieteni și cîteva mii de cititori. Cu omnibusul Millennium Books li se face tuturor dreptate. Criticii care nu vor scrie despre Abația de-acum își vor arăta nu specializarea pe nișe ale literaturii generale care se cred majore, ci snobismul și ignoranța, lenea și reaua-credință. Cititorii împătimiți ai genului nu vor recunoaște decît trama generală, personajele și anumite dialoguri din primele volume, lumea ficțională rămînînd aceeași, însă explorată și descrisă mult mai coerent și, de multe ori, într-un registru spectacular mai elaborat, străin de un Deus ex Machina periculos de apropiat în prima ediție; a doua ediție prezentînd însă, și asta este ceea ce cred cu tărie, adevărata Abație, cea din intenția artistică veritabilă a lui Dan Doboș. Cititorii ocazionali sînt norocoși că au prins în mîini o carte totală, epurată de intervențiile străine zisei intenții artistice.
Se poate spune că aveți în față o nouă carte cu un vechi titlu. Dacă nu aș simți un fior de blasfemie, aș spune că Abația de la Millennium Books este ca Evanghelia lui Matei pe lîngă Evanghelia lui Marcu, respectiv Abațiile precedente. Ambele sînt canonice, spun aceeași poveste, cu același mesaj, numai că omnibusul este mai complet, are mai multe pilde, scene, întrebări și trimiteri, inclusiv teologice, întocmai cum Matei este mai mare decît Marcu.”
CĂTĂLIN BADEA-GHERACOSTEA
- GenresScience Fiction
794 pages, Hardcover
First published January 1, 2002
3 people are currently reading
50 people want to read
About the author
Dan Doboş
52 books57 followersDAN DOBOŞ s‑a născut la 31 iulie 1970. A urmat cursurile Universității Tehnice „Gheorghe Asachi“ din Iași, iar după absolvirea facultăţii, în 1994, a ales o carieră jurnalistică, publicînd în cei şaptesprezece ani de activitate jurnalistică peste 1000 de reportaje, editoriale şi interviuri. În prezent este redactor-șef al cotidianului Evenimentul din Iași.
Pentru o lungă perioadă de timp a editat Supernova, cel mai longeviv supliment dedicat literaturii SF (cu apariţii între 1992 şi 2001). A publicat povestiri și articole în reviste și antologii, a tradus din Terry Pratchett (Trilogia nomilor) și Roderick Gordon și Brian Williams (seria Tunele).
A debutat editorial în 1999, cu romanul Elefantul în bostănărie (o poveste de dragoste pentru adolescenți), reeditat în 2007. În 2002 a publicat romanul Abația, distins cu Premiul RomCon 2003 pentru cel mai bun roman SF românesc. Blestemul abației (2003 - Premiul RomCon 2004) și Abația infinită (2005) au completat un ciclu epic fără precedent în literatura de gen din România. În 2006 Dan Doboș a primit Premiul „Vladimir Colin” pentru întreaga trilogie. În 2007 i-a apărut volumul de povestiri F&SF Gheorghe, un om special. În 2009 i s-a acordat Premiul de încurajare la Eurocon, Convenția Europeană de Science Fiction. Cel mai recent roman publicat este DemNet (2011).
Pentru o lungă perioadă de timp a editat Supernova, cel mai longeviv supliment dedicat literaturii SF (cu apariţii între 1992 şi 2001). A publicat povestiri și articole în reviste și antologii, a tradus din Terry Pratchett (Trilogia nomilor) și Roderick Gordon și Brian Williams (seria Tunele).
A debutat editorial în 1999, cu romanul Elefantul în bostănărie (o poveste de dragoste pentru adolescenți), reeditat în 2007. În 2002 a publicat romanul Abația, distins cu Premiul RomCon 2003 pentru cel mai bun roman SF românesc. Blestemul abației (2003 - Premiul RomCon 2004) și Abația infinită (2005) au completat un ciclu epic fără precedent în literatura de gen din România. În 2006 Dan Doboș a primit Premiul „Vladimir Colin” pentru întreaga trilogie. În 2007 i-a apărut volumul de povestiri F&SF Gheorghe, un om special. În 2009 i s-a acordat Premiul de încurajare la Eurocon, Convenția Europeană de Science Fiction. Cel mai recent roman publicat este DemNet (2011).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
November 27, 2015
“[…]toate relele lumii vin de la religii”
1. Abatia 4/5
Intr-un viitor destul de indepartat, dintre miliardele de oameni ce populeaza universul nimeni nu mai munceste, toti se ocupa cu politica sau arta. Si toti depind de cele 665 de Lumi Agricole, planete populate de clone ce muncesc pentru a asigura hrana Imperiului si a locuitorilor sai.
Abatia, pe Vechea Terra, este singura institutie care face posibil acest lucru prin crearea populatiilor de clone. Insa totul se schimba odata cu incercarea de insamantare a celei de-a 666-a planeta.
Dan Dobos prezinta o parabola elaborata a ceea ce inseamna manipularea maselor prin doua metode vechi de cand e lumea: religia - “o populatie mai poate fi controlata prin […]manipularea informatilor si evident prin religie.” si dezinformarea - “primul lucru pe care trebuie sa-l invete un conducator este sa ia de pe umerii poporului sau povara cunoasterii”.
Desi stilul este destul de sacadat si inceputul oarecum greoi iar pe alocuri dialogurile par fortate si intr-o oarecare masura teatrale, povestea este foarte bine scrisa si pe masura ce inaintezi te captiveaza din ce in ce mai mult. Credinta vs religie, egoism vs altruism, dragoste vs ura, mandrie vs umilinta, trecut vs viitor, toate sunt elemente ce afecteaza fiecare dintre personaje iar alegerea caii de a fi urmate se dovedeste a fi o decizie extrem de dificila si care va afecta iremediabil universul, insa fara a sti cu siguranta care vor fi consecintele.
Ce mi s-a parut cu adevarat remarcabil este alegerea Sf. Augustin ca patron al Abatiei. Printre conceptele filozofiei sale se numara si urmatoarele doua: omul se poate indoi de multe dar nu si de certitudinea existenţei sale si absurdul este semnul divinului, percepte pe a caror baza autorul pare a fi construit filozofia de viata a personajelor.
2. Blestemul Abatiei 4/5
In acest al doilea volum, actiunea se desfasoara la 17 ani dupa evenimentele de pe Vechea Terra , . Centrul actiunii se muta pe Kyrall, planeta operatorilor (si nu numai) telepati iar cursul evenimentelor se complica.
Daca in primul volum accentul s-a pus pe manipulare, aici se pune pe liberul arbitru. Exista intradevar optiunea de a alege? Sau este aceasta libertate doar o iluzie? Si cum stii daca alegerea este cea corecta sau nu? Din nou un concept ce are la baza filozofia Sf. Augustin.
Cartea pare scrisa in cercuri concentrice, cel putin asta a fost impresia mea. Nu stiu daca autorul a folosit un astfel de stil pentru a fi in spiritul povestii (simbolul religios aici este cercul) insa eu asa am vizualizat. Actiunile sunt repetitive, incep si se sfarsesc in acelasi loc insa pe masura ce inaintezi in poveste sunt adaugate noi si noi indicii, pana la momentul culminant (care insa apare cu claritate abia in primele pagini din cel de-al treilea volum).
Personajele sunt mult mai bine conturate aici, dialogurile au ceva mai multa claritate. Partea religioasa este la fel de prezenta si dupa parerea mea, cam prea prezenta . Nu ma refer la ideea in sine ci la faptul ca este mult prea des intalnita in paginile cartii.
Insa repet ce am spus si despre primul volum, complexitatea ideilor si punerea lor in scena merita sa treci cu vederea partile mai putin digerabile.
3. Abatia infinita 5/5
Ultimul volum al trilogiei si o incheiere glorioasa a incursiunii epice in strafundurile credintei si incertitudinilor umane.
Nu am cum sa detaliez prea mult intamplarile deoarece as dezvalui prea multe din primele doua volume. Insa pot sa spun din toata inima ca este una dintre cele mai frumoase si rafinate calatorii in lumea fantastica pe care am avut placerea sa le fac. Este o opera grandioasa, nu numai din punctul de vedere al lumii create ci si prin prisma temelor multiple abordate si deghizate atat de bine in acest univers fictional.
Acum stau sa ma intreb de ce nu se depun eforturi pentru a fi promovata si in afara granitelor. Am vazut ca exista primul volum tradus in engleza insa urmatoarele doua nu. Ar merita cu prisosinta! Si cred ca recunoasterea meritelor autorului ar aduce beneficii nu numai persoanei sale ci si celorlati autori romani de fantastic. Mare pacat ca nu stim sa ne promovam valorile…
Concluzie: un must read pentru toti iubitorii genului; nu am mai intalnit vreun alt roman de o asemenea amploare si complexitate in peisajul SF romanesc. Iar asa cum Baltagul este lectura obligatorie in scoli, asa ar trebui sa devina aceasta serie pentru iubitorii de SF.
1. Abatia 4/5
Intr-un viitor destul de indepartat, dintre miliardele de oameni ce populeaza universul nimeni nu mai munceste, toti se ocupa cu politica sau arta. Si toti depind de cele 665 de Lumi Agricole, planete populate de clone ce muncesc pentru a asigura hrana Imperiului si a locuitorilor sai.
Abatia, pe Vechea Terra, este singura institutie care face posibil acest lucru prin crearea populatiilor de clone. Insa totul se schimba odata cu incercarea de insamantare a celei de-a 666-a planeta.
Dan Dobos prezinta o parabola elaborata a ceea ce inseamna manipularea maselor prin doua metode vechi de cand e lumea: religia - “o populatie mai poate fi controlata prin […]manipularea informatilor si evident prin religie.” si dezinformarea - “primul lucru pe care trebuie sa-l invete un conducator este sa ia de pe umerii poporului sau povara cunoasterii”.
Desi stilul este destul de sacadat si inceputul oarecum greoi iar pe alocuri dialogurile par fortate si intr-o oarecare masura teatrale, povestea este foarte bine scrisa si pe masura ce inaintezi te captiveaza din ce in ce mai mult. Credinta vs religie, egoism vs altruism, dragoste vs ura, mandrie vs umilinta, trecut vs viitor, toate sunt elemente ce afecteaza fiecare dintre personaje iar alegerea caii de a fi urmate se dovedeste a fi o decizie extrem de dificila si care va afecta iremediabil universul, insa fara a sti cu siguranta care vor fi consecintele.
Ce mi s-a parut cu adevarat remarcabil este alegerea Sf. Augustin ca patron al Abatiei. Printre conceptele filozofiei sale se numara si urmatoarele doua: omul se poate indoi de multe dar nu si de certitudinea existenţei sale si absurdul este semnul divinului, percepte pe a caror baza autorul pare a fi construit filozofia de viata a personajelor.
2. Blestemul Abatiei 4/5
In acest al doilea volum, actiunea se desfasoara la 17 ani dupa evenimentele de pe Vechea Terra , . Centrul actiunii se muta pe Kyrall, planeta operatorilor (si nu numai) telepati iar cursul evenimentelor se complica.
Daca in primul volum accentul s-a pus pe manipulare, aici se pune pe liberul arbitru. Exista intradevar optiunea de a alege? Sau este aceasta libertate doar o iluzie? Si cum stii daca alegerea este cea corecta sau nu? Din nou un concept ce are la baza filozofia Sf. Augustin.
Cartea pare scrisa in cercuri concentrice, cel putin asta a fost impresia mea. Nu stiu daca autorul a folosit un astfel de stil pentru a fi in spiritul povestii (simbolul religios aici este cercul) insa eu asa am vizualizat. Actiunile sunt repetitive, incep si se sfarsesc in acelasi loc insa pe masura ce inaintezi in poveste sunt adaugate noi si noi indicii, pana la momentul culminant (care insa apare cu claritate abia in primele pagini din cel de-al treilea volum).
Personajele sunt mult mai bine conturate aici, dialogurile au ceva mai multa claritate. Partea religioasa este la fel de prezenta si dupa parerea mea, cam prea prezenta . Nu ma refer la ideea in sine ci la faptul ca este mult prea des intalnita in paginile cartii.
Insa repet ce am spus si despre primul volum, complexitatea ideilor si punerea lor in scena merita sa treci cu vederea partile mai putin digerabile.
3. Abatia infinita 5/5
Ultimul volum al trilogiei si o incheiere glorioasa a incursiunii epice in strafundurile credintei si incertitudinilor umane.
Nu am cum sa detaliez prea mult intamplarile deoarece as dezvalui prea multe din primele doua volume. Insa pot sa spun din toata inima ca este una dintre cele mai frumoase si rafinate calatorii in lumea fantastica pe care am avut placerea sa le fac. Este o opera grandioasa, nu numai din punctul de vedere al lumii create ci si prin prisma temelor multiple abordate si deghizate atat de bine in acest univers fictional.
Acum stau sa ma intreb de ce nu se depun eforturi pentru a fi promovata si in afara granitelor. Am vazut ca exista primul volum tradus in engleza insa urmatoarele doua nu. Ar merita cu prisosinta! Si cred ca recunoasterea meritelor autorului ar aduce beneficii nu numai persoanei sale ci si celorlati autori romani de fantastic. Mare pacat ca nu stim sa ne promovam valorile…
Concluzie: un must read pentru toti iubitorii genului; nu am mai intalnit vreun alt roman de o asemenea amploare si complexitate in peisajul SF romanesc. Iar asa cum Baltagul este lectura obligatorie in scoli, asa ar trebui sa devina aceasta serie pentru iubitorii de SF.
January 21, 2014
Great book, with lots of concepts crisscrossing its tapestry: the conflict between science and religion, power through control of resources, choice blood sacrifice as a measure of worth and re-enactment of a sacred past at the same time, continuity of the blood line (somewhat in the manner of Dan Simmons's Rise of Endymion), long term planning, population control, the alien in our midst, the burden of leadership and the fear of change, faith versus religion, faith versus understanding, alien versus human compassion. Although too long in places and with convoluted steps towards the final destination, it was a journey worth taking.
November 2, 2021
Fratii-ostasi nici macar nu incercau sa-si disimuleze nemultumirea. De cind Abatele hotarise sa pronunte consacrari numai in afara Fortaretei, paznicii nu incetasera sa se plinga, argumentind ca o asemenea schimbare nu numai ca nu avea precedent in istoria de 47 de generatii a Abatiei dar reprezenta si o invitatie la violenta pentru hoardele de barbari care bintuiau cimpiile arse ale vechii Terre.
― Nu mai exista credinta, Isidor! Fiecare dintre noi e convins ca poate hotari pentru propria persoana, ca in nimicnicia lui, poate schimba cumva cuvintul lui Dumnezeu, vorbi cu blindete Abatele privind cu indulgenta spre candidat.
Staretul era un barbat in putere, cu fata acoperita de o barba imensa, peste care trona un nas proeminent, ce tisnea parca dintre doi ochi cenusii, de culoarea unui cer de toamna rece.
― Uita-te la fratii care ne insotesc si spune-mi ce vezi?
Tinarul privi inapoi, tulburat de situatia delicata in care il punea Staretul. Nu avea cum sa nu supere pe cineva… Stia ca Abatele astepta un raspuns in defavoarea fratilor-ostasi, renumiti pentru ritualurile lor sadice de initiere a candidatilor.
Sintem sub Dumnezeu!
Isidor zimbi insa unui gind tainic si rosti, masurindu-si cu atentie vorbele:
― Nu par convinsi ca Domnul nostru vegheaza asupra-ne si ca nu va lasa sa ni se intimple nimic rau. Iar cind Dumnezeu pravale furtuna asupra stincii, o face doar pentru a-i incerca taria!
Abatele zimbi. Barba sa impunatoare abia daca se misca, ascunzindu-i multumirea, atunci cind raspunse.
― Putini dintre predecesorii mei au avut parte de rugaciuni si luminare la capatii. Majoritatea au avut morti violente, il recompensa Abatele pe tinar.
Bucuros ca Staretul ii daduse ocazia sa citeze din Texte si chinuindu-se sa-si aduca aminte despre vreun novice care sa mai fi avut sansa asta, tinarul rosti repede:
― Dar lucrarea Lui a dainuit; printre zidurile Abatiei inca nu vijiie timpul.
Ochii Abatelui se intunecara. Printre novici se spunea ca un citat din Texte, strecurat in timpul consacrarii, era sinonim cu reusita. Tocmai de aceea Abatele nu obisnuia prea des sa dea tinerilor prilejul de a cita din Revelatiile Sfintului Augustin. Iar in rarele ocazii cind oferea aceasta ocazie, spera tainic ca ucenicul va ignora acest avantaj, spunind ca un text e doar un text, o insiruire de cuvinte, sipet aurit pentru o credinta adevarata, a carei esenta ramine insa inexprimabila.
― Sirguinta, baiete, sta la baza tuturor lucrurilor. Amestecata cu tot atita smerenie, ea formeaza lutul cel bun din care sint plamaditi cei mai alesi frati ai nostri, rosti Abatele de parca ar fi fost o masina de dictat, incercind sa-l faca pe candidat sa inteleaga ca victoria ii era inca departe.
Nici macar Dumnezeu nu e un cu adevarat sirguincios continua in gind Abatele. Se prea poate ca acum sa priveasca in cu totul alta parte si pe noi sa ne ucida vreo hoarda de barbari. Si care ar fi invatatura Lui pentru sufletele noastre? Sa nu fim trufasi, desigur…
― Nu mai exista credinta, Isidor! Fiecare dintre noi e convins ca poate hotari pentru propria persoana, ca in nimicnicia lui, poate schimba cumva cuvintul lui Dumnezeu, vorbi cu blindete Abatele privind cu indulgenta spre candidat.
Staretul era un barbat in putere, cu fata acoperita de o barba imensa, peste care trona un nas proeminent, ce tisnea parca dintre doi ochi cenusii, de culoarea unui cer de toamna rece.
― Uita-te la fratii care ne insotesc si spune-mi ce vezi?
Tinarul privi inapoi, tulburat de situatia delicata in care il punea Staretul. Nu avea cum sa nu supere pe cineva… Stia ca Abatele astepta un raspuns in defavoarea fratilor-ostasi, renumiti pentru ritualurile lor sadice de initiere a candidatilor.
Sintem sub Dumnezeu!
Isidor zimbi insa unui gind tainic si rosti, masurindu-si cu atentie vorbele:
― Nu par convinsi ca Domnul nostru vegheaza asupra-ne si ca nu va lasa sa ni se intimple nimic rau. Iar cind Dumnezeu pravale furtuna asupra stincii, o face doar pentru a-i incerca taria!
Abatele zimbi. Barba sa impunatoare abia daca se misca, ascunzindu-i multumirea, atunci cind raspunse.
― Putini dintre predecesorii mei au avut parte de rugaciuni si luminare la capatii. Majoritatea au avut morti violente, il recompensa Abatele pe tinar.
Bucuros ca Staretul ii daduse ocazia sa citeze din Texte si chinuindu-se sa-si aduca aminte despre vreun novice care sa mai fi avut sansa asta, tinarul rosti repede:
― Dar lucrarea Lui a dainuit; printre zidurile Abatiei inca nu vijiie timpul.
Ochii Abatelui se intunecara. Printre novici se spunea ca un citat din Texte, strecurat in timpul consacrarii, era sinonim cu reusita. Tocmai de aceea Abatele nu obisnuia prea des sa dea tinerilor prilejul de a cita din Revelatiile Sfintului Augustin. Iar in rarele ocazii cind oferea aceasta ocazie, spera tainic ca ucenicul va ignora acest avantaj, spunind ca un text e doar un text, o insiruire de cuvinte, sipet aurit pentru o credinta adevarata, a carei esenta ramine insa inexprimabila.
― Sirguinta, baiete, sta la baza tuturor lucrurilor. Amestecata cu tot atita smerenie, ea formeaza lutul cel bun din care sint plamaditi cei mai alesi frati ai nostri, rosti Abatele de parca ar fi fost o masina de dictat, incercind sa-l faca pe candidat sa inteleaga ca victoria ii era inca departe.
Nici macar Dumnezeu nu e un cu adevarat sirguincios continua in gind Abatele. Se prea poate ca acum sa priveasca in cu totul alta parte si pe noi sa ne ucida vreo hoarda de barbari. Si care ar fi invatatura Lui pentru sufletele noastre? Sa nu fim trufasi, desigur…
February 18, 2021
The best Romanian SF story I've ever read.
January 4, 2020
O alta perspectiva asupra religiilor ...
Displaying 1 - 5 of 5 reviews