„Când săruţi mâna unei doamne, te apleci deasupra mâinii sau duci mâna ei la buze? Te întâlneşti cu o doamnă. Aştepţi să-ţi întindă mâna sau o întinzi D-ta întâi? Eşti în local împreună cu soţia sau logodnica şi o prietenă a acesteia. Vine vânzătoarea de flori. Căreia dintre ambele doamne îi cumperi flori sau căreia i le oferi întâi? Cum scoţi din gură sâmburii de măsline, la masă? Te-ai întâlnit cu un prieten şi soţia lui, pe stradă, şi continui o bucată de drum cu ei. De care parte vei merge?“
Iată ce întrebări îşi puneau românii din Bucureştiul interbelic evocat de Ioana Pârvulescu într-o bine-cunoscută carte. Răspunsurile la asemenea întrebări sunt căutate şi în zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevărat bestseller naţional vândut până acum în 300 000 de exemplare, continuă să fie o carte dorită de public.
Dacă principiile bunei-cuviinţe sunt eterne, normele de comportament trebuie să ţină seama de schimbarea deprinderilor şi a mentalităţii odată cu trecerea timpului. În cei 20 de ani de la apariţie, Codul a devenit o carte aproape clasică, dar asta nu înseamnă că s-a această ediţie aniversară a fost minuţios revăzută şi adusă la zi.
Simona Vasilache, „Despre buna-cuviinţă“ (România literară, martie 2016)
Codul bunelor maniere astăzi An apariț 2015 Ediț aniversară, revăzută 376 14,5x20,5 cm 978-973-50-4742-9 Colecț în afara colecţiilor carte practică Aurelia Marinescu Ilustraţ Mădălina Răileanu
Books can be attributed to "Unknown" when the author or editor (as applicable) is not known and cannot be discovered. If at all possible, list at least one actual author or editor for a book instead of using "Unknown".
Books whose authorship is purposefully withheld should be attributed instead to Anonymous.
O carte extraordinara pe care trebuie sa o citească oricine măcar o data în viata!!Cu toate astea mi s-au părut deranjante pe alocuri părerile mult prea personale ale autoarei.
O carte ce n-ar trebuie sa lipsească din bibliotecă, si care ar trebuie să fie predată la ora de dirigenție. Doamna Aurelia Marinescu, este o persoană cu simțul umorului, cartea fiind presărată de astfel de momente.
“Refuzul unui fel de mâncare nu e politicos Un alt principiu, asupra cruía [mama, insista cu severitate, era cã, invitat la un prânz, nu trebuie sã refuzi nici o mâncare ce tise ofer, chiar dacă nu-ti place, căci, adãuga ea, nimic nu-i mai jignitor pentru stapâna casei decât sã nu mănânci din bunätatile ce-ti pune dinainte. - Dar dac nu sunt bune, mamă? — Faci exact ca si când ar fi bune. - Dar dacã te fac să-ti fie ru? — Atunci lasă s-ti fie ru, draga mea, dar asteapt până ajungi acasa! Ar fi o mare ofensa sa-ti fie rau chiar acolo! din MARIA, REGINA ROMÂNIEI, Povestea vietii mele”