„Daca doriti sa revedeti trecutul, intr-o noua prezentare!” – acesta ar putea fi un motto nimerit pentru volumul de povestiri scrise si publicate sapataminal pe parcursul ultimilor ani de Florin Iaru, reunite acum sub titlul Fraier de Bucuresti. Textele penduleaza intre orasul cufundat in bezna din anii comunismului si Capitala (cu majuscula) cuprinsa de fiorul capitalismului (cu minuscula). Viata literara sau intim urbana, viata de somer sau de gazetar in libertate (si cu carte de munca)...
„Verva si tandretea strins impletite in versurile lui Florin Iaru se regasesc intacte in prozele scurte – foarte scurte! – pe care poetul a inceput sa le scrie de aproape un deceniu (din 2004, mai exact). Memorialistic in mare parte din Povestirile din Bucuresti (care pot fi citite in aceasta carte), fantazand liber in Povestile neterminate (publicate deocamdata doar in foileton, in revista 24 FUN, din 2009 incoace), el isi deapana istorioarele parca grabit, parca nepasator, de parca nici n-ar fi mare lucru de spus, doar nu sunt decat scene marunte, decupate din fluxul cotidian. Da!, dar nu e nevoie de mult timp pentru ca ritmul alert al acestor miniaturi narative sa ne captiveze, iar vocea care le rosteste stie sa presare deasupra lor exact atatea «ingrediente» – sare, piper si alte mirodenii compozitionale si stilistice – incat din cele cateva zeci de randuri ale fiecarei piese sa iasa cate o minunatie de «scena de viata», din acelea pe care marea literatura ni le ofera spre a ne ajuta sa intelegem sensurile cele mai profunde ale existentei noastre. Incantatoare, de un comic adesea debordant, de multe ori induiosatoare, intotdeauna tusante intr-un fel ori intr-altul, cand si cand de-a dreptul tulburatoare, micile proze ale lui Florin Iaru asta sunt: literatura mare...” (Ion Bogdan Lefter)
Florin Iaru (born Florin Râpă) is a Romanian writer, poet and essayist.
Born in 1954, he has graduated in 1978 from the Philological Faculty within the University of Bucharest. He is married to the writer Cecilia Ștefănescu.
From 1970 he has been a member of Nicolae Manolescu's "Monday Literary Circle" (Cenaclul de Luni), which included other notorious students such as Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei and Ion Stratan. He is considered to be one of the important Romanian writers of the 80's. After publishing several poetry books, he made his prose debut in 2011 with the short story collection "Fraier de București". He is currently writing for Cațavencii.
Bine ai revenit, domnule poet! :) Pentru că Iaru e poet în esenţă şi încă de esenţă tare, care transformă aici fragmente de viaţă în povestioare aparent simpatice, cu multe, foarte multe straturi de profunzime. Pastilele astea sunt în sine poeme. E acelaşi ritm nebun din poeziile optzeciste ale lui Iaru, aceleaşi răsturnări spectaculoase de frază şi de sens, acelaşi entuziasm lingvistic si aceeaşi energie.
Citind Fraier de Bucureşti, ai impresia că Iaru are o viaţă mişto. Imaginea din povestirile astea e a intelectualului simpatic, boem, mereu fără bani dar care cumpără Courvoisier prietenilor la Capşa, mereu îndrăgostit, care face sex pe unde apucă şi care se duce pe nepusă masă cu gaşca la vreun prieten acasă, la ceas de noapte şi cu un vin. (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/florin-iaru-e-fr...)
Știți fazele alea cu bunici ieșiți în club, la agățat? Ei, iată și varianta lor în proză. Florin Iaru este, în aceste pastile de-o pagină, un bătrânel care își amintește cât de des trăgea salamul în vid (ducea pionierul la ecluză, cobora moșneagul în beci, dacă înțelegeți la ce fac aluzie), folosind niște expresii și un vocabular atât de desuete, încât până și fratele bunicii, care ne vizitează duminica la masă și retrăiește amintirile din război, le-ar găsi depășite.
O colectie de momente din perioada anilor 75- 90, studentia si tinerea autorului. In locul unei naratiuni autobiografice, autorul comprima timpul intr-o pleiada de scurte amintiri razlete. Ce am apreciat: structura impecabila a fiecarei scurte povestiri, titlul si subtitlul sunt istet formulate. Ce nu am apreciat: aproape nicio povestire nu m-a surprins, amuzat sau nu mi-a adus ceva nou in intelegerea perioadei respective.
N-am simțit-o. O fi hăul generațional sau cinismul meu milenial. Am insistat până pe la 80% dar tot straniu mi-a rămas gustul. Poveștile n-au o tușă inedită sau memorabilă în vreun fel ca scriitură. Și mai tragic, nici foarte amuzante nu le-am găsit, în ciuda promisiunii de pe coperta 4 și a motto-urilor de la început. În esență sunt banale și cred că într-o formă sau alta sunt replicate de majoritatea dintre noi, in jurul acelei vârste.
Frame-iri din viața de ziarist, scriitor și, cel mai interesant, tânăr al comunismului. Poveștile despre viața de atunci sunt cele mi interesante pentru mine, născută în 89: m-a marcat povestea în care se sare peste un om mort pentru a prinde brânză.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Textele din volumul acesta sunt atât de minimaliste, că m-au dus cu gândul la niște bancuri ceva mai dezvoltate și ceva mai bine scrise. Așa că, chiar dacă nu mi-a displăcut, nu pot da mai mult de trei stele. It was OK.
Slabuta, dar buna pentru citit cand esti obosit si inert. Nu te urca, nu te coboara. Pasaje ininteligibile, parca scrise cu talc pentru anumiti destinatari. Nu regret ca am citit-o, dar m-am bucurat cand s-a terminat.