What do you think?
Rate this book
Fii demn!
…intr-o zi, genialul meu profesor de teatru, unicul Dem Radulescu, mi-a pus o intrebare surprinzatoare:
-De ce citesc o carte, draga Dan Puric?
-Ca sa deveniti cult, domnule profesor! i-am raspuns eu imediat.
-Nu, draga Puric! Eu o citesc ca sa nu-ti dau un pumn in gura! Ti-l dau dupa ce o citesc!
Si asa am aflat ca, de fapt, cultura nu mantuie. Cel mult, amana. Specia nu are prieten, ci concurent! Iar specia culturala, oricat de rafinata ar fi, n-are nimic de a face cu spiritul crestin…
………
"Constiinta martirică este profund salvatoare. Ne salvează de la înecul istoric. Ea este un paradox izbăvitor ce anulează în chip firesc instinctul de conservare atunci cînd este vorba de apărarea chipului lui Dumnezeu.
Iese astfel în mod nebănuit din lantul cauzal al naturii, aducîndu-ne o natură superioară. Contrazice flagrant ratiunea omenească, ascultînd de o altă ratiune, de cea a lui Dumnezeu" Dan Puric
………
…dacă priveşti România prin ochii lui Sancho Panza, un ţăran plin de vitalitate, cu simţul realităţii, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie şi o improvizaţie totală. Un destin aproape tragic.
Dacă priveşti prin ochii lui Don Quijote, vezi o ţară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască şi celorlalţi. Depinde prin ce ochi o priveşti. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite.
Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îţi vine să te sinucizi dacă ieşi acum pe stradă, ci din ce-am citit şi din ce mi-au povestit alţii despre ea.
De ce a scris Gheorghe Brătianu că poporul român e un miracol? De ce nu a spus că e un gunoi, cum fac cei de acum, care l-au decapitat şi pe Eminescu? Scormonesc vulgaritatea în operele lui ca să-l desacralizeze, să-l biologizeze pe scriitorul despre care Cioran spunea că şi Buddha ar fi gelos pe biografia lui.
…………
Structurată în sase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisă la persoana întâi, este confesiunea unui om care se bucură de fiecare răsărit de soare si care, cu sensibilitate dar si cu luciditate, redescoperă, pentru sine dar si pentru noi, reperele necesare oricărui român: mama, pământul si martirii neamului.
Cu o scriitură simplă dublată de umor si ironie, autorul cărtii “Fii demn!” reconstruieste prin prisma unui demers personal o lume ce se caută pe sine dar care, în esenta ei, nu si-a pierdut simtul valorii si credinta.
Decupajele de viată, poeziile, portretele, întâmplările relatate simplu, dar viu, povestile si eseurile pregătitoare fac lectura, aparent, usoară.
Dar, abia după ce închizi cartea, îi întelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se învată într-o lectie ci se deprinde din prima până în ultima clipă a vietii.
…………
Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959, la Buzău. După ce a absolvit, în 1985, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa prof.univ.dr. Dem Rădulescu, a jucat trei ani pe scena Teatrului "Mihai Eminescu", din Botoşani.
Din 1988 este actor la Teatrul Naţional "I.L.Caragiale" din Bucureşti şi societar de onoare, din 2001.
A străbătut lumea cu spectacole pe care le-a regizat şi a fost răsplătit cu numeroase premii, atât în străinătate, cât şi în România: Premiul "Golden Arena", la Festivalul Internaţional de film de la Pola Iugoslavia, pentru rolul principal din "Broken Youth"; Premiul special la cel de-al doilea Festival al Pantomimei de la St.Croix – Elveţia; Premiul pe 1996 la Chicago Artists International Program; Premiul "Constantin Tănase", la Festivalul Umorului pentru rolul principal din "Omul care a văzut moartea"; Premiul pentru Teatru de Pantomimă, acordat de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Fundaţia Teatrul XXI, în 1997; Premiul UNITER acordat de Secţia Română a AICT, pentru spectacolul "Toujours l'amour", în 1999; Marele Premiu al Fundaţiei "Anastasia" 2002; Marele Premiu UNESCO pentru Dezvoltare Culturală – "pentru promovarea artei scenice româneşti în străinătate"; Marele Premiu la Festivalul "One Man Show" de la Chişinău; Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal, în 2003.
Decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler – pentru servicii excepţionale în cultură, în anul 2000.
-De ce citesc o carte, draga Dan Puric?
-Ca sa deveniti cult, domnule profesor! i-am raspuns eu imediat.
-Nu, draga Puric! Eu o citesc ca sa nu-ti dau un pumn in gura! Ti-l dau dupa ce o citesc!
Si asa am aflat ca, de fapt, cultura nu mantuie. Cel mult, amana. Specia nu are prieten, ci concurent! Iar specia culturala, oricat de rafinata ar fi, n-are nimic de a face cu spiritul crestin…
………
"Constiinta martirică este profund salvatoare. Ne salvează de la înecul istoric. Ea este un paradox izbăvitor ce anulează în chip firesc instinctul de conservare atunci cînd este vorba de apărarea chipului lui Dumnezeu.
Iese astfel în mod nebănuit din lantul cauzal al naturii, aducîndu-ne o natură superioară. Contrazice flagrant ratiunea omenească, ascultînd de o altă ratiune, de cea a lui Dumnezeu" Dan Puric
………
…dacă priveşti România prin ochii lui Sancho Panza, un ţăran plin de vitalitate, cu simţul realităţii, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie şi o improvizaţie totală. Un destin aproape tragic.
Dacă priveşti prin ochii lui Don Quijote, vezi o ţară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască şi celorlalţi. Depinde prin ce ochi o priveşti. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite.
Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îţi vine să te sinucizi dacă ieşi acum pe stradă, ci din ce-am citit şi din ce mi-au povestit alţii despre ea.
De ce a scris Gheorghe Brătianu că poporul român e un miracol? De ce nu a spus că e un gunoi, cum fac cei de acum, care l-au decapitat şi pe Eminescu? Scormonesc vulgaritatea în operele lui ca să-l desacralizeze, să-l biologizeze pe scriitorul despre care Cioran spunea că şi Buddha ar fi gelos pe biografia lui.
…………
Structurată în sase capitole, cartea lui Dan Puric, scrisă la persoana întâi, este confesiunea unui om care se bucură de fiecare răsărit de soare si care, cu sensibilitate dar si cu luciditate, redescoperă, pentru sine dar si pentru noi, reperele necesare oricărui român: mama, pământul si martirii neamului.
Cu o scriitură simplă dublată de umor si ironie, autorul cărtii “Fii demn!” reconstruieste prin prisma unui demers personal o lume ce se caută pe sine dar care, în esenta ei, nu si-a pierdut simtul valorii si credinta.
Decupajele de viată, poeziile, portretele, întâmplările relatate simplu, dar viu, povestile si eseurile pregătitoare fac lectura, aparent, usoară.
Dar, abia după ce închizi cartea, îi întelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se învată într-o lectie ci se deprinde din prima până în ultima clipă a vietii.
…………
Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959, la Buzău. După ce a absolvit, în 1985, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa prof.univ.dr. Dem Rădulescu, a jucat trei ani pe scena Teatrului "Mihai Eminescu", din Botoşani.
Din 1988 este actor la Teatrul Naţional "I.L.Caragiale" din Bucureşti şi societar de onoare, din 2001.
A străbătut lumea cu spectacole pe care le-a regizat şi a fost răsplătit cu numeroase premii, atât în străinătate, cât şi în România: Premiul "Golden Arena", la Festivalul Internaţional de film de la Pola Iugoslavia, pentru rolul principal din "Broken Youth"; Premiul special la cel de-al doilea Festival al Pantomimei de la St.Croix – Elveţia; Premiul pe 1996 la Chicago Artists International Program; Premiul "Constantin Tănase", la Festivalul Umorului pentru rolul principal din "Omul care a văzut moartea"; Premiul pentru Teatru de Pantomimă, acordat de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Fundaţia Teatrul XXI, în 1997; Premiul UNITER acordat de Secţia Română a AICT, pentru spectacolul "Toujours l'amour", în 1999; Marele Premiu al Fundaţiei "Anastasia" 2002; Marele Premiu UNESCO pentru Dezvoltare Culturală – "pentru promovarea artei scenice româneşti în străinătate"; Marele Premiu la Festivalul "One Man Show" de la Chişinău; Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal, în 2003.
Decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler – pentru servicii excepţionale în cultură, în anul 2000.
207 pages, Paperback
First published January 1, 2011
11 people are currently reading
140 people want to read
About the author
Dan Puric
10 books64 followersDan Puric is a Romanian actor, director, and pantomime artist. He is also known as a Christian Orthodox apologist.
He graduated in 1978 from the fine arts high school Nicolae Tonitza in Bucharest, and in 1985 from the Institute of Theatrical and Cinematographic Arts, Bucharest. Between 1985 and 1988, he was an actor at the Botoşani Theater. Nowadays, he is an actor at the National Theatre Bucharest. His shows - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele (The Costumes), Don Quijote - have been played in many countries. He played the main role in Broken Youth. He also played in films for the public television in Lausanne, Switzerland.
In 2000, Dan Puric received the Order of the Star of Romania with the Knight rank, for "exceptional services in culture".
He graduated in 1978 from the fine arts high school Nicolae Tonitza in Bucharest, and in 1985 from the Institute of Theatrical and Cinematographic Arts, Bucharest. Between 1985 and 1988, he was an actor at the Botoşani Theater. Nowadays, he is an actor at the National Theatre Bucharest. His shows - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele (The Costumes), Don Quijote - have been played in many countries. He played the main role in Broken Youth. He also played in films for the public television in Lausanne, Switzerland.
In 2000, Dan Puric received the Order of the Star of Romania with the Knight rank, for "exceptional services in culture".
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
September 23, 2013
"Citesti o carte si la sfarsit in loc sa vezi ca ai citit un autor, gasesti un om!"
June 15, 2017
Cum aş putea descrie această carte? Păi, spre deosebire de celelalte cărţi tipărite anterior, Cine suntem şi Despre Omul Frumos, Fii demn! nu conţine transcriptul unor interviuri de la vreo emisiune, ci eseuri tip apologii religioase, poveşti scurte despre viaţa artistului, deci are o tentă mai personală. Caracterul autorului reiese din poveştile pe care ni le împărtăşeşte: un om religios, ataşat de trecutul neamului, de caracterul evlavios predominat în ţară înainte de comunism, la care doreşte o reîntoarcere, un fiu care şi-a iubit părinţii, un om care deplânge crimele comunismului.
Din păcate, nu pot să spun că m-a impresionat această carte deoarece stilul de scris lasă de dorit, temele abordate, deseori despre moralitate şi creştinism, sunt repetitive şi implică o generalizare şi glorificare a spiritului român. Sunt genul de persoană care nu crede că un popor trebuie să adere la o tipologie universal acceptată pentru a-şi crea o identitate, ci să se înţeleagă în ciuda diferenţelor. Mă deranjează şi ideea că singurul mod în care ţara asta o să iasă din impas implică o realiniare cu Biserica. Autorul clar are o concepţie despre viaţă diferită mie, dar pot să-i respect atitudinea faţă de idealurile lui. Cred că acest gen de carte nu mi se potriveşte, dar îi voi aprecia în continuarea activitatea pe scenă a domnului Puric.
Din păcate, nu pot să spun că m-a impresionat această carte deoarece stilul de scris lasă de dorit, temele abordate, deseori despre moralitate şi creştinism, sunt repetitive şi implică o generalizare şi glorificare a spiritului român. Sunt genul de persoană care nu crede că un popor trebuie să adere la o tipologie universal acceptată pentru a-şi crea o identitate, ci să se înţeleagă în ciuda diferenţelor. Mă deranjează şi ideea că singurul mod în care ţara asta o să iasă din impas implică o realiniare cu Biserica. Autorul clar are o concepţie despre viaţă diferită mie, dar pot să-i respect atitudinea faţă de idealurile lui. Cred că acest gen de carte nu mi se potriveşte, dar îi voi aprecia în continuarea activitatea pe scenă a domnului Puric.
January 21, 2019
Aceasta carte mi-a plăcut și nu mi-a placut: m-a amuzat, m-a întristat, in prima jumătate. Apoi, rupta brusc de întâmplările cu “Mamaita” și mama autorului, nu am reușit sa ma reconectez cu ea.
Prima parte a cărții mi-a amintit de Creanga, unul modern, filosofic, care a capitulat in fata femeii și nu mai încearcă sa o înțeleagă, ci o accepta și o admira exact așa cum este ea.
Așa trebuie luat și Dan Puric. Nu trebuie sa fii de acord cu el, doar sa îl citești și sa ii dai voie sa te poarte înapoi in trecut, acolo unde nu avem amintiri, doar fericiri.
Umorul se îmbina perfect cu momentele tragice și, deși autorul vorbește despre un timp care a trecut, suferintele și lipsurile din spitale sunt de actualitate, acolo timpul nu a mai curs, s-a oprit sau a curs in defavoarea noastră.
Nu e o carte amuzanta deși inca din primele pagini îți aseaza zâmbetul pe chip. Este confesiunea poporului roman despre ce a fost, cine este și ce își dorește sa fie. Dan Puric vorbește și despre ce merita România. Și sunt de acord cu el. Meritam sa ne regăsim curajul de altădată, meritam sa nu uitam cine am fost și de ce suntem in stare.
- “Cine este acest popor român ce-și contrazice flagrant destinul necruțător, parcă vrând să-l deștepte din oarba lui măsură, îmblânzindu-l, îmbunându-l și dându-i sens? Cine suntem noi și de unde venim, de răspundem întotdeauna cu har divin?”
- “,Fii curajos, bunul meu prieten, ai curajul să îngenunchezi lumea barbară, cea fără Dumnezeu, ce vine peste tine, cu puterea credinței tale și nu te teme, căci dezordinea lumii de azi gândită în tenebrele lor sufletești poate fi supusă numai de ordinea firească și de neclintit a spiritului tău înclinat credinței strămoșești. “
- “Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieţii şi mi-l înapoiau strivit, lovit şi fără de viaţă. Trist, îmi luăm propriul suflet în braţe şi-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind şi se arunca naiv în braţele pofticioase ale celor din jur. Şi din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieţii, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop şi dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.”
November 24, 2013
Asa cum bine a spus o cititoare intr-un comentariu anterior; am citit un roman si am descoperit un om. Un om care mi-a placut, cu care rezonez in convingeri si in felul de a privi viata. Recomand lectura cu caldura!
Read
September 7, 2012* "Acolo, in fata oglinzii, mama, ca orice femeie de pe pamant, ducea un razboi pe viata si pe moarte. De regula, oglinda era vinovata de cele mai multe imperfectiuni."
*"Exista, evident, si amintiri urate pe care tu nu poti sa le uiti, dar nu ele iti creeaza zborul sufletului catre un nemarginit al fiintei. Din contra, ti-l inhiba. Te leaga de pamant! Eu vorbesc de acele amintiri care vin pe ascuns in inima ta si te imbratiseaza la pieptul lor, spunand prezentului ca nu este singur pe pamant."
***" Nu tot ce ai trait are dreptul de a ajunge amintire."
****" Cred eu ca oamenii care inteleg profund viata nu au cum sa fie prea veseli."
******"Da, intr-adevar, este o chestie periculoasa refugierea asta in trecut! Spune filosoful.
-Este ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Romania de astazi se transforma, trebuie sa facem fata la ce vine. [...] Evident, a trai in prezent...a-i conferi toata atentia, asta te face deschis la ceea ce este nou, te fereste de inertia trecutului, trecut ce nu mai poate influenta cu nimic clipa de acum!..."
*******"Ce poate fi in fond mai dureroasa decat viata asta nelamurita de azi,daca nu setea dupa adevarul ei?"
*"Exista, evident, si amintiri urate pe care tu nu poti sa le uiti, dar nu ele iti creeaza zborul sufletului catre un nemarginit al fiintei. Din contra, ti-l inhiba. Te leaga de pamant! Eu vorbesc de acele amintiri care vin pe ascuns in inima ta si te imbratiseaza la pieptul lor, spunand prezentului ca nu este singur pe pamant."
***" Nu tot ce ai trait are dreptul de a ajunge amintire."
****" Cred eu ca oamenii care inteleg profund viata nu au cum sa fie prea veseli."
******"Da, intr-adevar, este o chestie periculoasa refugierea asta in trecut! Spune filosoful.
-Este ca un drog care te face sa nu mai vezi realitatea. Romania de astazi se transforma, trebuie sa facem fata la ce vine. [...] Evident, a trai in prezent...a-i conferi toata atentia, asta te face deschis la ceea ce este nou, te fereste de inertia trecutului, trecut ce nu mai poate influenta cu nimic clipa de acum!..."
*******"Ce poate fi in fond mai dureroasa decat viata asta nelamurita de azi,daca nu setea dupa adevarul ei?"
May 12, 2015
Imi place de Dan Puric pentru ca in ce-l priveste, isi face partea pentru ca lumea sa fie mai buna.
Are citate foarte dragut scrise, pe care-ti vine sa le memorezi si are de asemenea fragmente amuzante. Este insa un pic prea axat pe comunism si trecut, pentru gustul meu, dar per total toata stima pentru ca e un formator de opinie care merita ascultat.
Are citate foarte dragut scrise, pe care-ti vine sa le memorezi si are de asemenea fragmente amuzante. Este insa un pic prea axat pe comunism si trecut, pentru gustul meu, dar per total toata stima pentru ca e un formator de opinie care merita ascultat.
December 30, 2011
Bears no comparison to any other..
April 17, 2019
Nu sunt de acord cu tot ce zice Puric în cartea aceasta, prea multă religie pentru spiritul meu pământesc, și un patriotism pe care îl găsesc puțin exagerat, deși îmi iubesc și eu țara și n-aș pleca din ea. Dar îl respect pe Puric, respect oricând un om prea religios sau prea patriot, pentru inteligența și demnitatea lui. De aceea am citit cartea cu atenție până la capăt, fără să fiu deranjată câtuși de puțin de diferența de opinie, am luat-o ca pe concepția unui om bun cu care nu sunt neapărat de acord dar pe care mi-ar plăcea să o cunosc și îi dau voie să existe liniștită lângă propria mea concepție.
O carte destul de tristă. Pe alocuri atât de tristă, că fură câte o lacrimă dacă ești în stare să transpui la scară largă micile exemple și să întrezărești impactul negativ al unor lucruri pe care le facem noi, oamenii. Povestea puiului de găină crescut în baterii mi-a zgâriat sufletul, deși e atât de comună în viața noastră de azi. Și poate chiar mai tristă ți se pare cartea dacă poți să te așezi în pielea bietului pui și să încerci să simți ce simte el. Povestea puiului de găină nu e esența acestei cărți, dar e ce mi-a ajuns mie cel mai adânc în suflet.
Şi până la urmă eu nu cred în împărțirea aceasta a noastră pe neamuri. Ar fi mai bine, poate, dacă ne-am considera doar oameni.
O carte destul de tristă. Pe alocuri atât de tristă, că fură câte o lacrimă dacă ești în stare să transpui la scară largă micile exemple și să întrezărești impactul negativ al unor lucruri pe care le facem noi, oamenii. Povestea puiului de găină crescut în baterii mi-a zgâriat sufletul, deși e atât de comună în viața noastră de azi. Și poate chiar mai tristă ți se pare cartea dacă poți să te așezi în pielea bietului pui și să încerci să simți ce simte el. Povestea puiului de găină nu e esența acestei cărți, dar e ce mi-a ajuns mie cel mai adânc în suflet.
Şi până la urmă eu nu cred în împărțirea aceasta a noastră pe neamuri. Ar fi mai bine, poate, dacă ne-am considera doar oameni.
March 30, 2015
Întrebat de Ernest Bernea ce este timpul, țăranul român spune că ”timpul este așa, ceva așezat acolo în ceas, dar veacul este altul”. Ca tot omul, țăranul român trăiește un timp istoric, dar nu se suprapune cu el. Sufletește, el trăiește în veac. Iar veacul sunt strămoșii lui, crucile din cimitirul satului unde sunt îngropați părinții și rudele lui, apoi în veac intră și ziua de azi pe care o trăiește și ziua de mâine care nu știe cum va fi, dar o așteaptă și, mai presus de toate, în depărtarea lor se află ”zarea veșniciei”.
July 8, 2017
Nu e o carte vesela. Nici pe departe. Desi asa se prezinta la primele pagini.
E insa o carte care iti reda speranta. Care ne reaminreste ca nu avem de ce sa uitam cine suntem. Si culmea e ca, intre ras si plans, intre atrocitatile comunismului si povestioarele despre ghicitul in cafea, fix asta se intampla. Iti aduci aminte cine esti.
E insa o carte care iti reda speranta. Care ne reaminreste ca nu avem de ce sa uitam cine suntem. Si culmea e ca, intre ras si plans, intre atrocitatile comunismului si povestioarele despre ghicitul in cafea, fix asta se intampla. Iti aduci aminte cine esti.
January 6, 2017
a collection of stories and assays that i do not think belong together. the themes the author approached and writing styles are diverse, making the final product lack fluency and disrupting the reading process.
not suited for me.
not suited for me.
June 13, 2014
"Timpul razvratit, rupt din mana lui Dumnezeu, intr-o noapte arestase vesnicia. Vesnicia acceptase jocul acesta, doar pentru o clipa... Asa, ca sa-i aduca aminte timpului ca este trecator."
February 8, 2016
O incursiune mistico religioasa cu accente de patriotism in inima materna a lui Dan Puric. Dan Puric nu a scris mult, dar ce a scris a facut-o bine.
Da, cititi Dan Puric. Merita.
Da, cititi Dan Puric. Merita.
April 30, 2018
It really makes you want to make the world a better place and teaches you the most important things of all: your soul is the most important factor in the change you want to see!
March 15, 2021
Mama a fost medic. Dar ce medic! Medici sunt mulţi pe acest pământ. Ei bine, mama era chiar mirarea medicinei însăşi! Da! Pentru că mama era singura doctoriţă din lume care se lăsa consultată de pacienţi. Iar lucrul acesta îl mărturisea cu un şarm deosebit.
— Dragă, vine una astăzi la mine, grasă de-abia intra pe uşă şi-mi zice: „Doamna doctor, uitaţi ce picioare umflate am! Nu mai ştiu ce să fac! Nu mai ştiu ce să mănânc!… Mă umflu din orice!” Şi atunci m-am ridicat şi eu de la birou şi i-am spus: „Tu vorbeşti, draga mea?! Uită-te la mine cum arăt! – şi i-am arătat picioarele mele umflate. Uită-te în ce hal sunt! Eu nu mai ştiu ce să mai fac!” Şi atunci, ce să-ţi spun, a rămas aia perplexă! S-a uitat la picioarele mele, a apucat-o mila şi mi-a spus: „Vai, doamna doctor, se poate?! Vă dau eu o reţetă care vă dezumflă pe loc!”. „Ce reţetă?”, am întrebat-o. „De ceai!”. „Ceai din ce?”. „Ceai din coji de gard, doamna doctor.” „Din coji de gard?”, am întrebat. „Da, doamna doctor, din coji de gard! Este nemaipomenit! Are un efect extraordinar. Uitaţi, s-a nimerit să am la mine o pungă, v-o dau dumneavoastră. Două căni pe zi şi în trei zile vi se dezumflă picioarele brusc. Eu nu mai iau, că la mine nu mai are niciun efect, dar la dumneavoastră mai mult ca sigur c-o să aibă!”.
— Dragă, vine una astăzi la mine, grasă de-abia intra pe uşă şi-mi zice: „Doamna doctor, uitaţi ce picioare umflate am! Nu mai ştiu ce să fac! Nu mai ştiu ce să mănânc!… Mă umflu din orice!” Şi atunci m-am ridicat şi eu de la birou şi i-am spus: „Tu vorbeşti, draga mea?! Uită-te la mine cum arăt! – şi i-am arătat picioarele mele umflate. Uită-te în ce hal sunt! Eu nu mai ştiu ce să mai fac!” Şi atunci, ce să-ţi spun, a rămas aia perplexă! S-a uitat la picioarele mele, a apucat-o mila şi mi-a spus: „Vai, doamna doctor, se poate?! Vă dau eu o reţetă care vă dezumflă pe loc!”. „Ce reţetă?”, am întrebat-o. „De ceai!”. „Ceai din ce?”. „Ceai din coji de gard, doamna doctor.” „Din coji de gard?”, am întrebat. „Da, doamna doctor, din coji de gard! Este nemaipomenit! Are un efect extraordinar. Uitaţi, s-a nimerit să am la mine o pungă, v-o dau dumneavoastră. Două căni pe zi şi în trei zile vi se dezumflă picioarele brusc. Eu nu mai iau, că la mine nu mai are niciun efect, dar la dumneavoastră mai mult ca sigur c-o să aibă!”.
January 27, 2021
" F.F. : Îmi place privirea mamei dumneavoastră.Strașnică femeie!
D.P. : Era necruțătoare.Ai intuit-o.Nu ierta nici o impostură,
avea un cuțit cu care tăia din start toate notele false.Era genială!
Un instinct matern absolut,care-mi dărâma dintr-o singură lovitură
toate micile mele construcții pe care vroiam să le înalț din naivitate,
din credulitate pe pământul alunecos al unor compromisuri pe care nu le
vedeam. "
D.P. : Era necruțătoare.Ai intuit-o.Nu ierta nici o impostură,
avea un cuțit cu care tăia din start toate notele false.Era genială!
Un instinct matern absolut,care-mi dărâma dintr-o singură lovitură
toate micile mele construcții pe care vroiam să le înalț din naivitate,
din credulitate pe pământul alunecos al unor compromisuri pe care nu le
vedeam. "
July 30, 2020
His first book with my highest rating, well written, humor,love,patriotism, love of the Romanian people... love the book
Displaying 1 - 17 of 17 reviews