Cititul şi scrisul

by Nicolae Manolescu

Volum autobiografic ce scoate la lumina anii de formare a celui mai apreciat critic literar roman din ultimii 50 de ani. Dincolo de gindurile legate de citit si de scris, avem de-a face cu romanul unei vieti petrecute in mijlocul cartilor, o viata pe care autorul insusi o plaseaza astfel, sub semnul replicii lui Sartre: „Mi-am inceput viata asa cum fara indoiala mi-o voi sfirsi: in mijlocul cartilor”. „Prima mea amintire e legata de o imagine si de un cuvint. Nu vreau sa caut cu tot dinadinsul un sens in asta. Mai ales ca, daca am avut in general o relatie buna cu cuvintele, am avut una mult mai proasta cu imaginile. Cred insa ca merita sa va povestesc.”(Nicolae Manolescu)

Genres: Nonfiction, Romanian Literature

352 pages, Paperback

First published January 1, 2002

About the author

Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, este un academician, critic literar, editorialist, profesor universitar, eseist, istoric literar si politician roman. Este considerat a fi unul din cei mai importanti critici literari contemporani.
Biografie
S-a nascut intr-o familie de profesori de liceu, membri ai PNL. Tatal sau, Petru Apolzan era originar din Sibiel, cu ascendenta in Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, era profesoara de limba franceza, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. In anul 1953, dupa arestarea parintilor sai din motive politice, a fost infiat de bunicul matern si a luat numele acestuia, Manolescu. Momentul arestarii tatalui sau, privit prin ochii copilului, este evocat in volumul cu caracter autobiografic Cititul si scrisul.
Studii
In 1956 a absolvit studii la gimnaziul si liceul la Sibiu. In 1962 devine licentiat al Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti. In 1974 obtine titlul de Doctor in Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din Bucuresti. Teza de doctorat a stat la baza cartii Contradictia lui Maiorescu, o ampla incursiune critica, un eseu biografic si psihanalitic, si un exercitiu de hermeneutica necesar, intrucat studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesiva de catre criticii proletcultisti care vedeau in Maiorescu un simplu dusman de clasa.
Cariera profesionala
Cariera didactica universitara la Catedra de literatura romana a Facultatii de Filologie din Bucuresti inceputa in 1963, este numit profesor titular in 1990. Debuteaza cu cronica literara in Gazeta literara. Devine apoi cronicar literar al Romaniei Literare vreme de treizeci de ani, o buna parte din timp sub conducerea lui George Ivascu. A coordonat lucrarile Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poetilor optzecisti pana la desfiintarea acestuia, din ratiuni politice. Din 1990 devine director si editorialist al revistei Romania Literara. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 pana in 1972. Cronicar al revistei Romania literara din 1972 pana in 1989. Din 2005 este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. Din 2006 a fost numit in functia de ambasador al Romaniei la UNESCO. Daca opera sa publicistica ar fi publicata integral, ar depasi usor 40 de volume. O editie foarte selectiva a aparut la editura Aula, sub tilul Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu in anul 2002. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele in anul 1966.
Cariera politica
Este membru fondator al Aliantei Civice. Devine presedinte al Partidului Alianta Civica (PAC) (ales in iulie 1991). Partidul a fost membru al Conventiei Democrate Romane, pe listele careia Nicolae Manolescu a fost ales, in septembrie, ca senator.In legislatura 1992-1996, a fost ales senator PAC de Sibiu. In 1992 PAC impreuna cu PL'93 au infiintat Alianta Nationala Liberala (ANL). La Congresul extraordinar al ANL, Nicolae Manolescu a fost desemnat candidat la presedintie. Si-a depus candidatura pe 20 septembrie 1992. In 1998 P.A.C., partidul infiintat de Nicolae Manolescu, fuzioneaza cu PNL, intr-o tentativa de unificare a miscarii liberale. In anul 2000 demisioneaza din functia de presedinte al Consiliului National al P.N.L. si se retrage din viata politica.
În luna decembrie 2011, Senatul Universității din București l-a declarat Profesor emerit. Administrația prezidențială l-a decorat cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincție a statului român.

Reviews

[Horia Bura · Rating 5 out of 5]

Volumul maestrului Nic. Manolescu nu este doar o pledoarie pentru "microbul" lecturii pasionale, ci si o "anamneza" a vietii din copilarie si adolescenta a autorului, adica acel moment magic cand descoperirea marilor carti si autori era pura, ingenua si plina de surprize. Autorul impleteste armonios istoria-i autobiografica cu unele comentarii si analize despre cartile care i-au marcat inceputurile, cu ani buni inainte de a deveni cel mai important critic literar de la G. Calinescu incoace.

Pentru un cititor inveterat, aceasta carte este mai buna, pertinenta si instructiva decat multe dintre romanele indeobste considerate bune. Basca faptul ca se citeste intocmai ca un roman bun si bine scris. In fapt, de n-ar fi ajuns Criticul unei intregi generatii (cea postbelice) de scriitori, N.M. ar fi putut avea o (cel putin) onorabila cariera de scriitor, lucru dovedit prin cele cateva interesante incercari de proza scurta (+ niscaiva farame de jurnal) pe care autorul a avut inspiratia sa le adauge, ca un "violon d'Ingres", acestui volum, implinind, astfel, al doilea termen din titlul cartii. In cele din urma, marturia manolesciana este un regal autobiografico-livresc de cea mai inalta clasa, care nu face decat sa confirme rolul si importanta autorului in literatura romana postbelica.

[Valeriu Gherghel · Rating 3 out of 5]

O carte scrisă limpede și simplu, poate cea mai „literară” dintre cărțile lui NM. Autorul rememorează primele lecturi, încercările de a redacta un roman (în stilul lui Sadoveanu, firește), o revistă de familie (pe care o compune de la un capăt la altul), copilăria fără părinți (amîndoi au fost arestați pentru culpe imaginare), primii profesori...

Întîmplarea face ca o parte din cărțile evocate de NM să le fi găsit și eu în biblioteca foarte sumară a părinților: doar două rafturi, din care nu lipsea o Anatomie ilustrată cu desene în tuș și cîtva broșuri despre pionierii sovietici. Așadar, am citit Ape de primăvară, Kaștanka, ba și Mesteacănul alb, un roman de Mihail Bubenov, distins cu premiul Stalin, din care am învățat cum poți distruge un tanc german doar cu un cocktail Molotov. Te ascunzi într-o groapă și cînd tancul trece pe deasupra îi pui explozivul în șenile. După jumătate de oră, auzi o bubuitură...

Într-o nouă ediție intitulată Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă (Paralela 45, 2009), autorul a făcut adaos o serie de texte inedite, dar prospețimea celor dintîi s-a pierdut. Pînă și stilul e altul... (Kyoto, 5.04.23, miercuri)

[Bogdan David · Rating 4 out of 5]

De la excitatie a spiritului pana la reactii fiziologice,cititul le poarta pe toate cu sine insusi, accesibil si celor cu spirit inalt si celor cu mai putin spirit. Impreuna cu scrisul alcatuieste o pereche indisolubila, o fundatie universala. *Si totusi, de ce?*

[Diana · Rating 4 out of 5]

#1