Human Psychoneuroimmunology

by Kavita Vedhara (Editor), Michael R. Irwin (Editor)

Mind-body interactions have been the subject of debate for many generations. However, it is only in recent years that these interactions have become the subject of rigorous scientific enquiry. Advances in our understanding of the stress process, the endocrine and immune systems and the methodologies used to investigate these phenomena have resulted in an explosion of research activity in the field known as Psychoneuroimmunology.

368 pages, Paperback

First published September 2, 2005

Reviews

[Socrate]

Ceea ce denumim „sistem imunitar“ constă într-o varietate de celule interactive și molecule solubile. Elementele sistemului imunitar „patrulează“ prin sânge și țesuturi, cu scopul de a identifica prezența substanțelor străine organismului, denumite colectiv „antigene“ (acestea fiind, în general, reprezentate de agenți infecțioși); prezența acestor antigene poate produce îmbolnăvirea. Atunci când sistemul imunitar identifică prezența unui material străin se activează, își îndreaptă atenția către respectivul material și contribuie la uciderea, inactivarea și îndepărtarea sa din organism. Uneori, procesul prin care un agent infecțios este îndepărtat din organism poate determina leziuni tisulare. Uneori, reacția sistemului imunitar la un antigen va produce afecțiunea cunoscută sub numele de „alergie“. Procesul mediat imunitar de îndepărtare a agenților infecțioși din organism poate fi relativ benign. De exemplu, bacteriile care au penetrat bariera pielii pot
determina acumularea locală de celule sangvine albe, producând un comedon. Mai puțin benignă, dar tolerabilă, este îndepărtarea mediată imunitar a virusului gripal din nas sau din faringe. Acest proces poate avea ca manifestări: secreția abundentă de mucus, creșterea temperaturii corporale, dureri ale articulațiilor, pierderea apetitului, letargie și recuperarea după câteva zile. Un răspuns mai sever la o infecție virală are loc atunci când, de exemplu, virusul hepatitei infectează celulele hepatice. Uciderea celulelor hepatice infectate are ca rezultat o afectare temporară a funcției hepatice, manifestată prin icter și letargie extremă. Totuși, atunci când toate celulele hepatice infectate sunt îndepărtate, țesutul hepatic lezat se regenerează, persoana afectată revenind la o stare de sănătate normală.

[Morgan]

Interesting information, but pieced together so awkwardly that it was hard to get any big picture concepts out of it. This was used as the primary textbook for a PNI course I took, and it is ill-suited for that purpose.