Stabilirea textului, traducere din limba germana, studiu introductiv si note de Vasile Docea. „Avem o datorie morala in primul rind fata de regele Carol I, pentru ca domnia sa a insemnat cea mai fericita perioada a existentei noastre.” (Neagu Djuvara) Pastrat in arhiva familiei regale si, mai apoi, la Arhivele Nationale ale Romaniei, jurnalul lui Carol I, pana acum inedit, cu exceptia citorva fragmente, cuprinde patru volume, dintre care primul acopera anii 1881-1887. Purtind amprenta personalitatii regelui, jurnalul, altfel un lucru, se pare, obisnuit pentru Casa Regala a Romaniei - regele Ferdinand, regina Maria si Carol al II-lea au tinut si ei jurnale-, contine insemnarile zilnice ale suveranului, notatii de regula sumare, de citeva rinduri, dar foarte riguroase despre activitatile sale si despre evenimente ale zilei mai mult sau mai putin importante. Autorul nu urmareste o idee anume, ci reda cu fidelitate fapte, iar aprecierile personale si comentariile, care ar putea da seama mai bine de gindurile regelui, sint succinte si destul de rare. Importanta majora a insemnarilor pentru istoriografia acestei perioade provine tocmai din reflectarea fidela a politicii externe si interne a Romaniei, de la, de exemplu, pregatirea si semnarea in 1883 a aliantei cu Puterile Centrale si atitudinea regelui fata de aceasta decizie pina la lupta continua dintre liberalii si conservatorii ce se succeda la guvernare.
Carol I (20 April 1839 – 27 September 1914 (O.S.) / 10 October 1914 (N.S.)), born Prince Karl of Hohenzollern-Sigmaringen was reigning prince and then King of Romania from 1866 to 1914. He was elected prince of Romania on 20 April 1866 following the overthrow of Alexandru Ioan Cuza by a palace coup. Following the defeat of the Ottoman Empire in the Russo-Turkish War, he was proclaimed King of Romania on 26 March 1881. He was the first ruler of the Hohenzollern-Sigmaringen dynasty, which ruled the country until the proclamation of a republic in 1947.
During his reign, he personally led Romanian troops during the Russo-Turkish War and assumed command of the Russo/Romanian army during the siege of Plevna. The country achieved full independence from the Ottoman Empire (Treaty of Berlin, 1878) and acquired the southern part of the Dobrogea (pronounced Dobruja) from Bulgaria in 1913. Domestic political life, still dominated by the country's wealthy landowning families organised around the rival Liberal and Conservative parties, was punctuated by two widespread peasant uprisings, in Wallachia (the southern half of the country) in April 1888 and in Moldavia (the northern half) in March 1907.
He married Elisabeth of Wied in Neuwied on 15 November 1869. They only had one daughter, Maria, who died aged three.
Carol's childlessness left his elder brother Leopold next in line to the throne. In October 1880 Leopold renounced his right of succession in favour of his son William, who in turn surrendered his claim six years later in favour of his younger brother, the future king Ferdinand.
Vreme frumoasă. Ora 11½ dimineaţa primire oficială a ministrului plenipotenţiar rus, prinţul Uruzov, care înmânează scrisoarea de acreditare, generalul Slăniceanu îl înlocuieşte pe Boerescu, aflat în concediu. Prinţul Uruzov ţine o cuvântare foarte simpatică. După aceasta e primit de Elisabeta, care are un braţ suferind. După-amiaza promenadă cu Magheru de-a lungul Dâmboviţei. Ora 5 Iacobson, audienţă de rămas-bun. Seara scris.