„Toamna decanei prezintă cititorilor spectacolul unei existenţe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viaţă compusă din renunţări, pasiuni, succese, deziluzii, spaime, intuiţii, angoase şi bucurii. O viaţă schimonosită de convulsii ideologice şi înnobilată de prietenii înalte. O viaţă-slalom, o viaţă-arsură, o viaţă-caleidoscop şi, de ce nu?, o viaţă-document. Antoaneta Ralian nu este – şi nu ştiu să fi fost vreodată – grefierul acru al propriului destin. Prezenţa ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbeşte şi scrie şampanizat, cu sinceritate, cu umor şi cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Acum, în popas pe acoperişul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-şi aducă aminte cum a fost. Dacă nu pentru un volum de memorii, măcar pentru curiozitatea mereu trează care ne însoţeşte întrebările.“ (Radu PARASCHIVESCU)
„Cred că motorul supravieţuirii e vitalitatea, dinamismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmplă în jur, senzaţia impusă că eşti încă în circuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete şi remuşcări pentru fapte ireversibile, nu fuga în trecut, ci ancorarea în prezent (oricât ar fi el de urât), adaptarea la acest prezent. În afară de vârstă, eu trebuie să lupt cu singurătatea totală, cu deteriorarea crescândă a sănătăţii, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. Şi lupt, cât oi mai putea lupta. Probabil că e ceva care ţine de ingredientele din cocă, nu ştiu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinereţea şi din energia lor. E-adevărat, uneori situaţia mă depăşeşte, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Ştiu că timpul mi se comprimă văzând cu ochii. Îl văd grafic cum se îngustează în faţa mea. Dar refuz să-mi plâng de milă. Mă agăţ de orice plăcere.“ (Antoaneta RALIAN)
Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
"Un amplu spectacol de striptease spiritual", după cum a spus chiar Antoaneta Ralian. Delicioasă, efervescentă și extrem de lucidă, la cei 87 de ani pe care-i avea cînd au înregistrat interviul.
Un spirit îmbibat în spirt deduc la finalul acestui interviu efervescent, viu, ultra tăios, din care candoarea umană răzbate mai din umbră, despre Doamna Antoaneta Ralian. Mi-a plăcut mult felul plastic de a se exprima a dânsei.
În urma acestui interviu mi-a fost stârnit oleacă mai mult interesul pentru literatura engleză și americană față de care n-am o prea mare afinitate. Dar și o poftă de memorii și biografii.
Puțin prea mult Radu Paraschivescu pentru gustul meu.
Scrisă sub format de interviu, am simțit că au fost prea multe intervenții și tentative de interpretare ale vieții doamnei Ralian.
Dar nu atât de multe încât episoadele amuzante sau fascinante povestite de Antoaneta Ralian să îmi modifice cele patru steluțe plus acordate cărții.
Am descoperit povestea impresionantă de viață a traducătoarei prin colecția de articole adunate de Marius Chivu sub titlul: Nu cred în sfârșitul lumii. Carte care rămâne preferata mea despre viața dumneaei (dintre cele trei titluri existente).
Am început cartea știind foarte puține lucruri despre omul Antoaneta Ralian, iar ceea ce știu acum, la final, mă face să regret și mai mult reticența cu care ea privește genul memorialistic. De altfel, nici în dialogul cu Radu Paraschivescu nu e tocmai un interlocutor generos, expansiv, pentru care întrebările celuilalt ar fi numai pretexte menite să provoace revizitarea pasionată a trecutului. Antoaneta Ralian evocă succint, formulează sintetic, delimitează ferm zonele accesibile intervievatorului, refuză să reia episoade povestite în texte publicate anterior (dar pe care eu, din păcate, nu le cunoșteam). Mi-a fost greu, citind, să-mi imaginez omul... Când va fi tăcut, absorbită de propriile-i gânduri? Care-s gesturile care-i însoțesc discursul?... Lipsită de oricare dintre cochetăriile memorialistului, fraza ei are însă efervescență ironică și luciditate cuceritoare.
Spre deosebire de dialogul dintre Gabriel Liiceanu și Mircea Ivănescu, publicat tot de Humanitas, un exemplu de întâlnire monumental ratată, acesta reușește să-ți ofere un spectacolul elegant, în care rolurile (intervievator/intervievat) se echilibrează frumos.
Ce m-a emoționat - telefoanele zilnice pe care le primește de la Adriana Bittel și de la Angela Marinescu: ,,Adriana mă potolește, Angela mă răvășește.” (p.141)
Fără să fiu o amatoare a lecturilor de tip jurnal/memorialistică, trebuie să recunosc că aceasta m-a prins (la fel ca și 'Amintirile unei nonagenare'). Este interesantă perspectiva, aceea a unui om care a trecut prin numeroase regimuri politice și a fost martor la transformările societății din timpul războiului și până în prezent. Un alt lucru fascinant la dânsa mi s-a părut luciditatea, detașarea și nu în ultimul rând umbra de umor cu care împărtășește întâmplări din propria-i viață, lucru de admirat la un om care a fost stigmatizat în anii razboiului pentru originea evreiască, a trăit cu spaima de a nu ajunge într-un lagăr, a supraviețuit războiului prin vânzarea lucrurilor din casă, ajungând să aibă pentru o perioadă o slujbă mediocră la 'epurarea' bibliotecilor din anii comunismului, dar reușind totuși să rămână la suprafață omul bun, traducătoarea de succes. O lectură care te face să îți pui câteva întrebări, sau cel puțin o lectură agreabilă, de o zi. (Cartea cuprinde și câteva scurte interviuri cu Amos Oz, Saul Bellow și Iris Murdoch, precum și o serie de fotografii din arhiva personală a Antoanetei Ralian.)
Sarmanta aceasta doamna Ralian cu ale ei cuceritoare povesti de (indelungata) viata, determinata nu doar de o prodigioasa si prestigioasa cariera de traducatoare (cea mai competenta ever!) din engleza, dar si de o istorie traita si trecuta prin mai multe regimuri politice si intamplari mai mult sau mai putin marunte. Dincolo de accentuata fire umanista si livresca a intervievatei, doamna Ralian exceleaza printr-o anumita perspectiva detasata, dar deloc candida, asupra propriei vieti. De asemenea, Radu Paraschivescu merita toate laudele pentru snopul de intrebari bine tintite si inspirate; desi cam lungi ale sale chestionari (na! ca intre traducatori!), ele reusesc s-o starneasca pe doamna Ralian si s-o faca sa-si denudeze (dupa propria-i expresie) intimitatea.
Nu ma asteptam sa prind drag de aceasta carte-interviu. Sau, mai bine zis, de personalitatea ale carei relatari ii ocupa grandios paginile. Antoaneta Ralian, cu adevarat o "trufanda geriatrica" ne incanta cu povesti de viata si de moarte, din vremuri demult apuse, dar si cu radiografii fidele ale timpurilor prezente. Nu pot sa nu laud uzul limbii, care este dintre cele mai savuroase si, de ce nu, relevanta istorica a celor amintite de "eroina". O marturie de adevar, intelepciune, umor si eleganta. O oglinda retrospectiva si introspectiva, iar acum, din nefericire o fotografie a ceva ce nu mai este si ce nu va mai fi.
Lovely. I am totally inlove with this stylish lady, Antoinette Ralian, and I wonder why haven't I "met" her long before? Inlove with her stories which reveal such a dramatic yet fulfilled life, inlove with her memories of people, books, travels, places, inloved with her dialogue with gifted Paraschivescu. Looking forward to read her other -and new released- book.