Structura liricii moderne

by Hugo Friedrich

Elève de Karl Jaspers et d’Ernst-Robert Curtius, Hugo Friedrich fait partie, comme Leo Spitzer, Eric Auerbach, ou, plus tard, Hans-Robert Jauss, de ces grands spécialistes allemands de littérature romane dont le nom s’est imposé en France. Après son Montaigne en 1968, Structure de la poésie moderne , traduit par Michel-François Demet, a été vite considéré comme un ouvrage de référence. C’est qu’il superpose d’une certaine manière plusieurs livres : un essai tout d’abord qui, comme l’indique son titre, vise à mettre clairement au jour les lois de fonctionnement qui définissent la poésie moderne ; une étude d’ensemble qui conduit de Baudelaire à l’entre-deux-guerres, et dont le mérite est de prendre en compte, même s’il fait une place essentielle à la nôtre, diverses poésies d’Europe ; un ouvrage théorique, enfin, qui développe sur le lyrisme une thèse qui a fait date et ne cesse d’être fréquemment évoquée.
Série dirigée par Michel Jarrety.

Genres: Poetry, 20th Century, Nonfiction, Art, German Literature

350 pages, Paperback

First published January 1, 1956

Reviews

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

#bibliotecaafectivă

O carte (fundamentală, nu mai e nevoie să precizez) pe care am citit-o cu creionul în mînă pe vremea cînd visam să devin poet / profet și să inspir romanțe. Consideram că orice poet însemnat se cuvine a avea și o bază teoretică. Mă gîndeam, firește, la Edgar Allan Poe și la Filosofia compoziției. Simpla inspirație nu rezolvă lucrurile, e nevoie de studiu abstras...

Recitesc acum eseul lui Friedrich cu satisfacția imensă că Destinul (aliat cu Providența & Fortuna labilis) n-a vrut să mă fac poet. A avut pesemne alte intenții cu mine, mai subtile, intenții și vreri pe care încă nu le-am descifrat întru totul. Mai e timp...

În opinia lui Hugo Friedrich (1904-1978), lirica modernă începe cu Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé.

Autorul e unul dintre primii exegeți care au comentat un fapt esențial: în secolul XIX, poezia se desparte de înțelegere. Dar dacă nu mai pricepi vocea sibilină a poeților, mai poți să-i interpretezi? Hugo Friedrich crede că da. Marele romanist pare să accepte poziția că-l poți interpreta pe Rimbaud și fără să ajungi la un sens profund, aflat dincolo de „stratul” literal. Friedrich scrie: „Les Illuminations se prezintă ca un text care face abstracție de cititor. Poemul nu se vrea înțeles” (p.86). Dar: „O asemenea lirică devine interpretabilă [totuși], cînd ne apropiem de structura ei dinamică” (p.76).

În fine: „Un poem cu sens obscur din perioada tîrzie [a lui Arthur Rimbaud], Larme, propune enigme care nu se lasă descifrate nici din titlul lipsit de orice raportare la poem, nici din conținuturile izolate... Ca aproape întotdeauna de acum înainte în lirica modernă, se recomandă și aici să pornim în interpretarea poemului nu de la imaginile puse în mișcare, ci de la desfășurarea mișcării” (pp.72-73).

Riposta cititorului lui Hugo Friedrich ar putea suna cam așa: ciudat nu e că textul lui Arthur Rimbaud se poate interpreta, ciudat e că toate interpretările par la fel de îndreptățite.

P. S. Să nu uit. O observație pe care am verificat-o meticulos și care s-a dovedit perfect justificată. Culoarea preferată a poeților moderni este și rămîne verdele (p.218). Cf. și Charles Baudelaire: „Întunecimea verde din serile umede ale verii” (Jurnale intime, traducere de Liliana Alexandrescu, București: Humanitas, 2017, p.34).

P. P. S. Și pentru că Hugo Friderich s-a referit la poemul Larme, transcriu o traducere mai veche:

Lacrimă

Atunci cînd paseri, turme, țărănci se-ndepărtează,
Stam ghemuit și beam ascuns dup-un tufiș
Înconjurat de lemnul prea crud din aluniș,
Pe-o ceață încălzită și verde-n dup-amiază.

Dar ce-aș fi putut bea din rîul tînăr: Oise,
Muți ulmi, ierbi fără floare sub norii-acoperiș,
Ce să fi stors din tigva cu suc de colocază?
Vreun aur scurs: sudoare sălcie pe furiș.

De parc-aș fi fost firmă de han, neiscusită.
Apoi schimbă furtuna un cer de-amurg în zări,
Ivi țări negre, lacuri, prăjini sui, suită
De colonade-n noaptea ca de sineală, gări.

Nisip virgin o apă din crîng uda pierită,
Spre mlaștini vîntul grindini mîna în revărsare...
Pescuitor de aur ori de mărgăritare,
Cum să nu fi-ncercat, ca el, de-a bea, ispită!

[Stela · Rating 4 out of 5]

Romanist german al secolului 20, Hugo Friedrich este celebru mai ales prin Structura liricii moderne, publicata prima data in 1956. Opera avea ca subtitlu "De la Baudelaire pina azi", dar incepind cu editia a IX-a, din 1966, va purta subtitlul "De la mijlocul secolului al XIX-lea pina la mijlocul secolului al XX-lea".
Preocupat de unitatea stilistica a liricii europene in aceasta perioada, autorul afirma: "Structura liricii moderne se refera la acea trasatura comuna a poeziei lirice care consta in abandonarea traditiilor clasice, romantice, naturaliste, declamatorii, adica in modernitatea ei".
Inca din preliminarii, autorul defineste poezia moderna prin asa-numitele categorii negative (multe regasindu-se la Lautréamont): disonanta, anormalitate, obscuritate, etc., subliniind ca poemul, incercind de a se tine deoparte de continuturi echivoce, devine o alcatuire suficienta siesi.
Precursor al modernitatii este considerat Baudelaire, prin care incepe depersonalizarea poeziei moderne si la care fantezia este dirijata intelectual, caci temele poeziei sale sint purtatoare ale unei tensiuni fundamentale, aceea dintre satanism si idealitate. Intemeietorii modernismului sint Rimbaud si Mallarmé.
In concluzie, lirica moderna este caracterizata prin legi lingvistice proprii ce au la baza disonanta, prin tendinta excesiva spre libertate, prin solitudine si realitate dezarticulata.

[Eliška ** · Rating 3 out of 5]

2,8 ⭐️
Nic pro mě 😕

[Iohannes · Rating 4 out of 5]

gets a little repetitive towards the end but ngl that Mallarmé chapter is prolly the best thing ever written on the subject

[Dagmar · Rating 4 out of 5]

"Neutrale Innerlichkeit statt Gemüt, Phantasie statt Wirklichkeit, Welttrümmer statt Welteinheit, Vermischung des Heterogenen, Chaos, Faszination durch Dunkelheit und Sprachmagie, aber auch ein in Analogie zur Mathematik gesetztes kühles Operieren, das Vertrautes entfremdet: dies ist genau die Struktur, innerhalb deren die Dichtungstheorie Baudelaires, die Lyrik Rimbauds, Mallarmés und der Heutigen stehen werden." (S.29)

Im ersten Kapitel, aus dem dieser Auszug ist, merkt man: dies ist ein Buch aus den fünfziger Jahren und selbst das Nachwort meiner 80er-Jahre-Ausgabe ist aus anderer Zeit als heute.

Aber: so ein großer Romanist, solch ein Wissen über die Romania. Das ist beneidenswert und auch da noch lehrreich, wo es vielleicht nicht mehr dem heutigen Sprachstil entspricht, aber dennoch sehr gut lesbar und null prätentiös ist.

[Heli · Rating 3 out of 5]

Ludo

[Matus Miksik · Rating 4 out of 5]

it was a lovely journey :)

this book is still important and relevant in many aspects and reading it can help you wrap your mind around the dominant ideas and forms of "modernity" in literature (categories such as accent on tension, dissonance, dictatorship of imagination, suggestiveness, utilization of the grotesque and the overall dark tone) and sheds light (oh, the irony) on the - according to Friedrich - most important triumvirate of modern poetry: Baudelaire - Rimbaud - Mallarmé.

this being said, the book is now outdated a bit, since we now live in a different paradigm (not only with regards to poetry, but overall). also, by presenting the main course, Friedrich omits the marginal - and the marginal can have the same type of resurgence as Luis de Gongóra had thanks to the generation of Spanish poets around Federico García Lorca, so it seems everything may become (or, indeed, already be) more relevant than Friedrich wrote.

but the positives are here and if you need a comprehensive and beautifully written (the language used here is profoundly poetic) entry into what we now call "modern poetry", this is probably it - also, if you want a comprehensive introduction in modern visual art, I recommend Will Gompertz's equally beautiful and brilliant book What Are You Looking At?

but that would be another story - or would it?

[EmBe · Rating 4 out of 5]

Ein Klassiker der Literaturwissenschaft, wer sich eingehender mit moderner Lyrik beschäftigen will, kommt daran nicht vorbei. Es hat den Vorteil, dass es sehr gut lesbar ist. Der Stil ist klar und kommt ohne Germanisten-Slang aus. Die Lyrik wird auch nicht zu Tode interpretiert, sondern die Vieldeutigkeit und Offenheit hervorgehoben. Die Sprache und Stilmittel der lyrik stehen im Mittelpunkt. Die Funktion und Bedeutung von Elipsen, also unvollständigen Sätzen, zum Beispiel, aber dass bei vielen das Wortmaterial wichtiger als die Bedeutung des Gedichts insgesamt war, wenn ich mich recht entsinne.

[anuța bugnariu · Rating 4 out of 5]

doamne, ce mi-a plăcut