În proza medicului Sebastian A. Corn întîmplările se desfăşoară în spaţii hiper-reale atît de fascinante încît lectura echivalează cu o explorare perfectă a acelui viitor pe care noi, bieţii balcanici nu nostalgii interbelice, îl întrezărim în cinematografia virtuală gen Total Recall, în videoclipurile codate ale postului MTV, în muzica de operă cu ilustraţie video-cibernetică sau pe ecranul unui 286 de împrumut, în cotloanele jocului Wolf. (Ion Manolescu)
A publicat primele texte în 1993, într-o revistă de sci-fi care a suscitat pasiuni și controverse în anii 1990: JSF. La scurt timp după debut, a primit numeroase premii și mențiuni literare (aproape 40), dintre care cele mai importante au fost Premiul pentru Debut European la Euroconul de la Glasgow din 1995 și Marele Premiu al Editurii Nemira din 1997 pentru romanul Să mă tai cu tăișul bisturiului tău, scrise Josephine.
Sub pseudonimul "Patrick Herbert" a publicat, la comanda editurii Nemira, "Dune 7: Cartea brundurilor", o carte care se vroia plasată în universul Dune și care capitaliza pe loialitatea fanilor seriei Dune a lui Frank Herbert. Majoritatea cititorilor acestei cărți încă cred că această carte a fost publicată de unul din fiii lui Frank Herbert (Brian Patrick Herbert), însă, evident, acest Dune 7 nu are nici o legatură cu seria Dune (vezi interviul).
A publicat nuvele și povestiri în revistele JSF, Anticipația și Nautilus. A fost redactor-șef al revistei Nautilus și al unei pagini săptămânale de sci-fi în Curierul Național în 1995. A publicat cinci romane sub pseudonimul Sebastian A. Corn și alte trei sub alte nume. Pentru ultimul dintre romanele sale, Imperiul Marelui Graal, i s-a decernat premiul Vladimir Colin în 2006. În viața de zi cu zi, este chirurg toracic. În afara scrierilor literare, a publicat articole de medicină socială în revista Tinerama.
My favourite book by one of the most prolific spec-fic Romanian writers. For a more detailed review, please visit my blog here: http://tesatorul.blogspot.ro/2009/06/....
Adrenergic! a fost pentru mine o lectură care m-a captivat mai ales prin imaginație și atmosferă. Sebastian A. Corn construiește un viitor în care tehnologia nu mai este separată de corp, ci fuzionează complet cu acesta. Implanturile sunt biologice, spațiile sunt sigilate cu membrane amniotice, iar comunicarea și transportul se fac prin structuri organice greu de diferențiat de organisme vii. Totul pare crescut, nu construit.
La prima vedere, lumea nuvelei poate părea copleșitoare. Sunt mulți termeni specifici cyberpunk-ului și biopunk-ului, concepte dense și imagini neobișnuite care pot deruta inițial. Dar marele merit al textului este că nu te lasă pe dinafară. Sensurile se leagă din context, iar pe măsură ce înaintezi, universul începe să capete coerență fără explicații forțate. Lectura curge surprinzător de rapid, ajutată și de faptul că nuvela are doar 123 de pagini.
Spațiul virtual nu mai este un loc abstract, ci se desfășoară direct în creierele unor oameni conectați permanent, iar identitatea devine fragilă și negociabilă. Personajele traversează această lume cu un aer de normalitate care face totul și mai tulburător. Nimic nu este explicat didactic, totul este trăit.
Adrenergic! este un biopunk pur-sânge, cu accente cyberpunk, dur și incomod, dar extrem de captivant. O nuvelă care nu caută să fie ușoară, ci memorabilă, și care demonstrează cât de departe poate merge SF-ul românesc atunci când își asumă riscuri.
Nuvela “Adrenergic!” este o scriere revolutionara pentru vremea ei si a aparut pentru prima oara in 1994 intr-un numar al “Jurnalului SF” .
Scriitorul a reusit intr-un manunchi de pagini sa creionez un univers credibil si functional si a continuat construind premizele unui al doilea spatiu virtual de care veti fi in mod cert fascinati. Si nici personajele nu sunt cu nimic mai prejos, actiunile si personalitatile electrizante care populeaza nuvela constituindu-se intr-un alt puncte forte al scrierii alaturi de elementele inovatoare de tehnologie despre care autorul vorbeste cu o naturalete iesita din comun.
De fapt ,eu unul nu am avut impresia ca ar exista vreo slabiciune evidenta, nuvela fiind proportionata exact pe masura subiectului abordat, scriitorul stiind cind sa se opreasca pentru a evita o eventuala plictisire a cititorului.
Poate nu ar fi fost rau sa fi existat undeva un scurt glosar cu termenii folositi in nuvela, pentru ca cel putin la inceput te misti mai greu pina reusesti sa ai o imagine generala asupra intregului si asta si datorita abundentei – firesti de altfel – a elementelor de factura cyberpunk care populeaza “Adrenergicul”.
Combinand abilitatea unui scriitor profesionist cu o constructie reusita a personajelor cu un univers capabil sa trezeasca interes, dar si uimire, si alaturandu-le un fir narativ coerent si precis Sebastian A. Corn a reusit sa ne ofere noua, cititorilor romani, propria noastra varianta de lume cyberpunk.
Este genul de lucrare pe care o citesti si, daca nu ai sti ca scriitorul este roman, ai crede ca in mod sigur este opera unui britanic sau american. Este cu adevarat o lectura speciala.