What do you think?
Rate this book
Mica dietetică
Mica dietetică este un volum care reuneşte cele mai frumoase microtexte scrise de Alex. Leo Şerban în ultimii cinci ani. O mică bijuterie, un spectacol strălucitor de inteligenţă, rafinament, farmec stilistic şi umor fin, cartea este un „manual" esenţializat de hedonism light, răsfăţat şi dezinvolt.
Veţi putea gusta câte puţin din fiecare: liste de oameni, obiecte, locuri care îi plăceau sau îi displăceau, elogiul Elodiei, 10 motive pentru care fotbalul este detestabil, facebookizarea lumii, despre importaţa schimbării ideilor ca pe cămăşi, odă şlapului, declinul huiduielii şi multe alte bunătăţi. Le puteţi consuma liniştiţi cu voluptate, sunt dietetice. Pentru că, vorba lui Alex. Leo Şerban, „small is beautiful".
„N-avea prejudecăţi, n-avea crispări estetice sau ideologice, n-avea inhibiţii „principiale". Era gata să experimenteze, să accepte surpriza, să rişte. Dar o făcea înzestrat cu o cultură solidă, cu fineţe şi haz, cu stil. Rareori am văzut un personaj în care actualitatea imediată şi atemporalitatea să coexiste atît de armonios. Leo era simultan „la curent" cu tot şi „nicely old-fashioned", „enfant terrible" şi interlocutor „vieux jeu". Avea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii politicoase, al subminării regulilor, fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii. Dar nu ştia să fie nici înfumurat, nici indiscret, nici trivial. Era o „pasăre rară", tot mai rară, în lumea contemporană. Lecturile lui erau abundente şi voluptuoase, frecventarea asiduă a literaturii nu-i anesteziase - cum se întîmplă de obicei - pasiunea (şi competenţa) pentru cultura vizuală. Dimpotrivă. Era un „expert", un „connaisseur", un rafinat. În plus, avea un umor savuros şi un tip de bună dispoziţie, de afabilitate, care contamina rapid societatea în care se mişca." (Andrei Pleşu)
Veţi putea gusta câte puţin din fiecare: liste de oameni, obiecte, locuri care îi plăceau sau îi displăceau, elogiul Elodiei, 10 motive pentru care fotbalul este detestabil, facebookizarea lumii, despre importaţa schimbării ideilor ca pe cămăşi, odă şlapului, declinul huiduielii şi multe alte bunătăţi. Le puteţi consuma liniştiţi cu voluptate, sunt dietetice. Pentru că, vorba lui Alex. Leo Şerban, „small is beautiful".
„N-avea prejudecăţi, n-avea crispări estetice sau ideologice, n-avea inhibiţii „principiale". Era gata să experimenteze, să accepte surpriza, să rişte. Dar o făcea înzestrat cu o cultură solidă, cu fineţe şi haz, cu stil. Rareori am văzut un personaj în care actualitatea imediată şi atemporalitatea să coexiste atît de armonios. Leo era simultan „la curent" cu tot şi „nicely old-fashioned", „enfant terrible" şi interlocutor „vieux jeu". Avea talentul rar al frondei fără stridenţă, al agresiunii politicoase, al subminării regulilor, fără urmă de grosolănie. Totul, în alcătuirea lui Leo, era de ordinul excepţiei, al neconformităţii. Dar nu ştia să fie nici înfumurat, nici indiscret, nici trivial. Era o „pasăre rară", tot mai rară, în lumea contemporană. Lecturile lui erau abundente şi voluptuoase, frecventarea asiduă a literaturii nu-i anesteziase - cum se întîmplă de obicei - pasiunea (şi competenţa) pentru cultura vizuală. Dimpotrivă. Era un „expert", un „connaisseur", un rafinat. În plus, avea un umor savuros şi un tip de bună dispoziţie, de afabilitate, care contamina rapid societatea în care se mişca." (Andrei Pleşu)
- GenresRomanian Literature
240 pages, Paperback
First published January 1, 2011
2 people are currently reading
30 people want to read
About the author
Alex. Leo Șerban
16 books13 followersAlex. Leo Șerban (n. 28 iunie 1959, București - d. 8 aprilie 2011, București) a fost un critic de film român, eseist, prozator, traducător și artist vizual, senior editor la revista Dilema veche.
Alex. Leo Șerban a absolvit Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității din București în 1983, a fost bursier al Ministerului Culturii franceze (1992), "International Visitor" în SUA (1996) și bursier GE/NEC (2003-2004). A predat un curs pentru masteranzi la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.
Debutează în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA.
Alex. Leo Șerban, 2009
Începând cu 1982 este prezent (cu eseuri, poezie, proză, traduceri) în majoritatea publicațiilor culturale românești (Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc.) și în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică.
A fost singurul critic român invitat în emisiunea Double Je a lui Bernard Pivot (2004).[1]
Realizator și moderator al emisiunii Fotograme de pe TVR Cultural (2005-2006).
Conferențiar la Lincoln Center, la Universitățile Umea, Humboldt, Pittsburgh și la Teatrul Național din București.
A prezentat Retrospectiva Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat și prezentat Festivalul de film românesc Romanian Cinema: A Journey organizat de ICR Londra (2007) și retrospectiva Shining Through a Long, Dark Night de la Lincoln Center (2008).
A fost membru în boarduri (Centrul Soros Bucuresti, Consiliul Europei Strasbourg, Fundatia ProHelvetia, EuroArt etc.) și în juriile mai multor festivaluri de film (FIPRESCI: Londra, Lisabona, Salonic; TIFF, DaKINO, Alter/Native, Anonimul; președinte al juriului la Festivalul de film experimental de la Baia Mare etc.), iar în perioada 2007-2010 a fost consilierul de selecție al Festivalului Filmului European.
În ianuarie 2008 a fost ales – în urma unui sondaj pe site-ul www.cinemagia.ro – "Criticul de film preferat al cinefililor români".
A fost primul beneficiar al Marelui Premiu pentru Jurnalism cultural acordat de Fundația "Timpul" (2008).[1]
A fost lector universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC). În 2000 s-a autoexclus din Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) și din Asociația Criticilor de Film Români.[2]
În 2009 a emigrat în Argentina.[3]
A murit la 8 aprilie 2011, suferind de o boală incurabilă.[4][5]
Alex. Leo Șerban a absolvit Facultatea de limbi și literaturi străine din cadrul Universității din București în 1983, a fost bursier al Ministerului Culturii franceze (1992), "International Visitor" în SUA (1996) și bursier GE/NEC (2003-2004). A predat un curs pentru masteranzi la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.
Debutează în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA.
Alex. Leo Șerban, 2009
Începând cu 1982 este prezent (cu eseuri, poezie, proză, traduceri) în majoritatea publicațiilor culturale românești (Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internationale, Idea etc.) și în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică.
A fost singurul critic român invitat în emisiunea Double Je a lui Bernard Pivot (2004).[1]
Realizator și moderator al emisiunii Fotograme de pe TVR Cultural (2005-2006).
Conferențiar la Lincoln Center, la Universitățile Umea, Humboldt, Pittsburgh și la Teatrul Național din București.
A prezentat Retrospectiva Lucian Pintilie de la Londra (2004), curatoriat și prezentat Festivalul de film românesc Romanian Cinema: A Journey organizat de ICR Londra (2007) și retrospectiva Shining Through a Long, Dark Night de la Lincoln Center (2008).
A fost membru în boarduri (Centrul Soros Bucuresti, Consiliul Europei Strasbourg, Fundatia ProHelvetia, EuroArt etc.) și în juriile mai multor festivaluri de film (FIPRESCI: Londra, Lisabona, Salonic; TIFF, DaKINO, Alter/Native, Anonimul; președinte al juriului la Festivalul de film experimental de la Baia Mare etc.), iar în perioada 2007-2010 a fost consilierul de selecție al Festivalului Filmului European.
În ianuarie 2008 a fost ales – în urma unui sondaj pe site-ul www.cinemagia.ro – "Criticul de film preferat al cinefililor români".
A fost primul beneficiar al Marelui Premiu pentru Jurnalism cultural acordat de Fundația "Timpul" (2008).[1]
A fost lector universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București (UNATC). În 2000 s-a autoexclus din Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) și din Asociația Criticilor de Film Români.[2]
În 2009 a emigrat în Argentina.[3]
A murit la 8 aprilie 2011, suferind de o boală incurabilă.[4][5]
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
June 18, 2021
A-l citi pe alș e o bucurie tristă (bucuria că tocmai îl citești & tristețea că, nemaifiind, nu mai poate să scrie - ca să te mai bucure și cu altele).
Termin cartea și, exact ca-n cazul unor romane răvășitoare, primul impuls e s-o (re)iau de la capăt. Și chiar reîncep lectura primului text! Dar nu am să continui. Prefer să las volumul la învechit și să-l redescopăr peste luni sau ani, ca și când ar fi nou-nouț.
Căci așa scrie alș: nou-nouț. O frivolă formulistică-aforistică care te determină ca, punând lupa gândirii pe ea, să ai surpriza de a descoperi că tu erai, de fapt, superficial pentru c-o credeai, la o primă vedere prea grăbită, superficială.
Alș este acel caz unic de persoană-autor care contează mai mult decât opera sa. Autorul - alș - #fiind, în fapt, opera.
Termin cartea și, exact ca-n cazul unor romane răvășitoare, primul impuls e s-o (re)iau de la capăt. Și chiar reîncep lectura primului text! Dar nu am să continui. Prefer să las volumul la învechit și să-l redescopăr peste luni sau ani, ca și când ar fi nou-nouț.
Căci așa scrie alș: nou-nouț. O frivolă formulistică-aforistică care te determină ca, punând lupa gândirii pe ea, să ai surpriza de a descoperi că tu erai, de fapt, superficial pentru c-o credeai, la o primă vedere prea grăbită, superficială.
Alș este acel caz unic de persoană-autor care contează mai mult decât opera sa. Autorul - alș - #fiind, în fapt, opera.
Read
January 14, 2014Criticul de film Alex. Leo Şerban sau a.l.ş. (1959-2011) a fost o figură aparte, şi rară, în peisajul nostru cultural: poet, prozator şi eseist, traducător, critic de film şi artist vizual, el a fost, probabil, printre ultimii noştri dandy (nu foarte mulţi). Un personaj rafinat care – asemenea celebrelor personaje-dandy din secolul al XIX-lea, Des Esseintes (din romanul À rebours de Huysmans) şi Dorian Gray (personajul lui Oscar Wilde, el însuşi un dandy fin de siècle) – şi-a făcut din viaţă o operă de artă şi a practicat deliberat – în mod „dietetic” în cazul lui a.l.ş – un cult al plăcerii. Un hedonism postmodern light la a.l.ş., pe care el îl defineşte, în cartea sa din 2006, Dietetica lui Robinson (Editura Curtea Veche), chiar aşa, o „dietetică”, o cale de ajungere la „fericire şi înţelepciune” prin simplificare, prin minimalism, căci autorul e adeptul unor dictoane de genul: less is more şi small is beautiful (ultimul e chiar mottoul cărţii despre care e vorba aici, mica dietetică, Editura Art, 2011).
În Dietetica lui Robinson Alex. Leo Şerban scria: „Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune. Calea nu este simplă – nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor şi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reţete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reţetă. Trebuie doar să şi-o găsească şi să se ţină de ea. «Sculptura sinelui» ţine de această dietetică. Ca orice dietă, este vorba de a renunţa la lucrurile în plus – cele care-ţi provoacă disconfort şi te fac nefericit… Simplify, simplify. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. În asta constă, în fond, «secretul»: a-ţi trăi viaţa în funcţie de propriile standarde, făcând ce-ţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcându-ţi ceea ce faci. E mai simplu decât ai putea crede. Şi, în orice caz, mult mai simplu decât vor să creadă cei mai mulţi…”. (cronică: http://bookaholic.ro/viata-ca-o-carte...)
În Dietetica lui Robinson Alex. Leo Şerban scria: „Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune. Calea nu este simplă – nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor şi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reţete! Sau, mai bine zis: fiecare om este/are o reţetă. Trebuie doar să şi-o găsească şi să se ţină de ea. «Sculptura sinelui» ţine de această dietetică. Ca orice dietă, este vorba de a renunţa la lucrurile în plus – cele care-ţi provoacă disconfort şi te fac nefericit… Simplify, simplify. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. În asta constă, în fond, «secretul»: a-ţi trăi viaţa în funcţie de propriile standarde, făcând ce-ţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcându-ţi ceea ce faci. E mai simplu decât ai putea crede. Şi, în orice caz, mult mai simplu decât vor să creadă cei mai mulţi…”. (cronică: http://bookaholic.ro/viata-ca-o-carte...)
December 8, 2021
“Trăiam în joc și jucam în realitate.”
February 18, 2022
Ce bucurie de lectură, dar, mai ales, senzația că ești martor la un spectacol. Lejeritate, firesc, inteligență, farmec, savoarea unui mod de a înțelege lumea. Ce tip nonșalant. Ai vrea să-l suni să-i auzi vocea.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews