Fenomen vechi de când lumea, dictatura a suferit o transformare majoră odată cu sfârșitul Primului Război Mondial și apariția sistemelor totalitare comunist și fascist, Marea Criză din 1929 favorizând mai apoi venirea la putere a nazismului.
Timp de patru generații, pe toate continentele, regimurile ideologice totalitare au făcut să domnească în țările pe care le-au guvernat o ordine de fier, întreținută prin războaie și exterminări, marcând un secol barbar, care a frânt încrederea în progresul omenirii. Această formă absolută de absolutism a fost orchestrată de lideri nemiloși, care, în ciuda unor traiectorii și caractere diferite, adesea diametral opuse, au fost mânați de aceeași sete de putere întemeiată pe banalizarea terorii, de aceeași neîncredere în semeni și de același dispreț profund față de viața umană și față de orice formă de libertate.
Secolul dictatorilor ne pune în fața unei galerii a ororilor care ar trebui să ne rămână gravată în memorie: portretele celor mai importanți 22 de dictatori ai secolului XX, cu tot ce au făcut acești tirani în numele ideologiei sau al setei de putere.
Olivier Guez est un écrivain, journaliste et scénariste français né en 1974 à Strasbourg. Diplômé de sciences politiques et de relations internationales, il a d’abord travaillé comme grand reporter avant de se consacrer à l’écriture. Auteur d’essais et de romans nourris par l’histoire et la géopolitique, il s’est fait connaître avec La Disparition de Josef Mengele (2017), couronné par le prix Renaudot, où il retrace la fuite et la fin du médecin nazi. Parmi ses autres ouvrages notables figurent L’Impossible retour : une histoire des juifs en Allemagne depuis 1945 (2007), Eloge de l’esquive (2014) et Les Révolutions de Jacques Koskas (2014).
Sa prose allie rigueur documentaire et souffle romanesque, une écriture, à la fois précise et nerveuse, mêle le réel et la fiction avec une grande acuité morale. Guez s’intéresse particulièrement aux zones d’ombre de l’histoire, aux exils, à la mémoire européenne et aux destins broyés par la violence politique.
Cartea își propune în 22 de capitole să prezinte pe scurt viața și regimurile a 22 de dictatori (unii din cei mainstream Hitler, Stalin, Mao, dar și mai puțin cunoscuți, cel puțin pentru mine din America de Sud, Africa și Asia), cum au reușit să își consolideze regimurile, manipularea, atrocitățile, sfârșitul acestora (nu tocmai plăcut în majoritatea cazurilor), dar și ce au lăsat în urmă. La final este prezentată o cronologie selectivă comentată unde sunt prezentate mai multe regimuri în care o persoană și - a impus domnia pe o perioadă mai lungă (secolul XX a fost într-adevăr un secol interesant) și în final cartea dispune de o bibliografie generoasă din care poți să aprofundezi fiecare dictator menționat. Un bun Reminder această carte să te bucuri că încă trăiești într-o democrație.
22-те есета са прилично написани, но в някои от тях има груби фактологични грешки (например в това на Верт за Сталин рождената година на диктатора е посочена като 1879-а) или остарели тълкувания. Но като цяло става.