„Ma gandesc la Contorsionista de pe la mijlocul ultimului deceniu din mileniul trecut, am renuntat intre timp la vreo patru variante pe care incepusem sa le pun pe hartie si la inca de doua ori pe atatea doar schitate in minte, insa n-as spune ca e o carte muncita. S-a conturat singura in ultimii cinci ani, dintre care mai ales in ultimii doi mi-a facut cele mai multe surprize placute. Imi pare rau ca ma despart de ea tocmai acum, cand incepusem s-o scriu in sfarsit. As fi putut continua multa vreme, dar n-as fi facut decat ori sa-i adaug osanza unor pagini si s-o aduc astfel in starea de carte coplesitoare, ori sa o slefuiesc pina i-as fi ucis toata gratia. Cred, sper, ca e nu atat admirabila, cat mai degraba vie, imperfecta, ingrozitoare si, poate, iubibila." (T. O. BOBE)
T. O. Bobe s-a născut în 1969 la Constanţa. În 1995 a absolvit Fa cultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. În anul 2000 a fost bursier la Akademie der Kunste din Berlin, iar în 2003 și 2004 bursier la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart. A fost, pe rând, magaziner în portul Constanţa, secretar literar la Teatrul Mic din Bucureşti, redactor şi scenarist de televiziune, copywriter, iar în prezent este scriitor liber-profesionist.
Premii: Tablou de familie a primit premiul pentru debut al revistei Tomis, iar Bucla a primit Premiul Național Mihai Eminescu pentru debut în poezie Ambele cărți au fost nominalizate la premiile ASPRO. Cartea Darul lui Moș Crăciun a fost nominalizată la premiile AER.
Cred că lui T.O. Bobe i-a reușit ceea ce și-a propus pe coperta a patra a cărții, iar eu mă număr printre cititorii care mai mult i-au iubit imperfecțiunile, fiindcă, nu am ce face, sunt electrizante. Ieși din ele cum mintea căutând avid să recompună piesele unui puzzle uriaș, desfășurat pe retină ca o carpetă care reprezintă Răpirea din Serai, fie că e vorba de povestirea cu același titlu sau de Cea mai frumoasă femeie din lume ori de Bună dimineața, cimpanzeeo. Și-n loc de bine-cunoscuta reprezentare orientală, se află frânturi din cotidianul personajelor, interconectate ca într-o frescă alcătuită din multe vieți, trăiri, căutări și note de fantastic, fără ca acestea să aibă totuși vreo legătură bine definită între ele, deși alcătuiesc același tablou.
M-a păcălit T.O. Bobe cu povestirile astea ale lui. Începe așa promițător, în stilul ăla amuzant, ludic și repetitiv pînă la oboseală din Cum mi-am petrecut vacanța de vară, dar pe urmă o dă pe chestii experimentale, care-s ultimul lucru de care aveam eu nevoie acum.
T. O. Bobe goes Cărtărescu (poate de asta l-a publicat Humanitas). Nu i se potrivește deloc. Stilul lui e cel din excelentul său volum „Centrifuga”, mai bine citiți-l acolo.