Un roman scris de Jane Austen este, pentru mine, un prilej de bucurie. Nici "Mânăstirea Northanger" (căci doar pe acesta l-am citit acum, intr-o altă versiune) nu face excepție.
Totuși, rămân la impresia că este o scriere de început (terminată, in varianta inițială, tot în 1797, în anul în care i-a fost refuzat și "Mândrie și prejudecată", în prima lui versiune), deși a văzut lumina tiparului abia în 1818, la un an de la decesul scriitoarei. Nu are forța și subtilitatea romanului amintit in paranteză. Ironia cu care sunt tratate personajele nu este la fel de fină, educația și bunul-simț al eroinelor, precum și rafinamentul povestirii încă lasă de dorit.