Pe aeroportul JFK din New York City, o femeie din Haiti este ucisa in urma unei altercatii cu agentii de paza, iar sotul acesteia dispare fara urma, in mod inexplicabil. Cazul este musamalizat de NYPD, dar cei aproape treizeci de martori ai acestei drame devin, unul dupa celalalt, victimele unor accidente stranii si atroce. Un detectiv particular din Brooklyn, Drew Sanders, cavaler modern care a inlocuit armura stralucitoare cu haina de piele si pantalonii din doc, incearca sa dea de capatul firului acestei drame incalcite si, in final, sa o salveze pe printesa aflata in primejdie. O poveste care te tine cu sufletul la gura de la prima pana la ultima pagina, care imbina tensiunea actiunii cu o scriitura de maestru al suspansului. Figura lui Drew Sanders, dur si sensibil in acelasi timp, plin de umor dar la fel de iute in manuirea armei ca Jesse James, vine sa se adauge cu succes unor caractere celebre ale literaturii de senzatie a ultimelor decenii, de la Father Brown al lui Chesterton la Philip Marlowe a lui Chandler. Prin ochii lui Sanders, plecat in cautarea sotului femeii ucise (cel banuit a fi autorul cumplitelor omoruri), intram in lumea oculta a practicilor voodoo, de la New York pana la Port-au-Prince si de la New Orleans pana la Chicago. O documentare uluitoare despre aceasta religie care are in lume zeci de milioane de adepti face ca fiecare detaliu sau situatie din carte sa fie nu doar suprinzatoare, ci si extrem de credibila. De fapt, romanul este o suprinzatoare sinteza intre doua specii literare de obicei policier si fantasy. Iar ca in orice thriller de clasa, finalul iti taie respiratia si te face sa regreti ca te desparti de personajul principal. Cel care spune ca ?sunt unele seri cand regreti ca nu ti-ai cumparat o pisica? sau ca ?toamna, Brooklyn e la fel de frumos ca o sticla goala de whisky intr-o seara in care te-a parasit iubita?.
Romanul Voodoo m-a ţinut în alertă şi mi-a zgândărit curiozitatea odată cu protagonistul său. Practic am acţionat ca o umbră a lui Drew şi l-am urmat la fiecare pas. Mi-aş fi dorit totuşi o rază de soare şi pe strada detectivului nostru. Dacă vă doriţi o poveste alertă şi, în plus, căutaţi şi ceva poliţist combinat cu fantasy, Voodoo este romanul vostru. Piperat cu suspans dar şi cu un protagonist realist, Voodoo te prinde în mrejele sale în timp record şi te lasă cu dorinţa de „aş fi vrut mai multe multe pagini că s-a terminat prea repede”.
Mi-a placut Eugen Ovidiu Chirovici, scrie bine, scrie realist, insa aceasta carte cumva m-a dezamagit. Cumva este lipsita de sens, totul se petrece datorita unei forte exterioare, care omoara cu nemiluita, apoi iarta si aranjeaza totul pt un final fericit. Totul lipsit de sens, de vreo logica, fie ea si una interna.
Poate nu-s eu prea familiarizat cu astfel de opere. Sau poate mi-a scapat esentialul. Daca exista asa ceva.
Foarte bine scrisa, un stil fluid, logic si bine legat. Se observa ca autorul este roman si nu o spun intr-un sens rau (imigrantii rusi din New York, fascinatia pentru Grecia, referintele la comunism). Povestea te prinde, iar stilul o face usor de citit.