Ştiaţi că în secolul al XII-lea oamenii nu se spălau decât parţial, apa fiind considerată nocivă pentru organism? Că un italian, atunci când îşi prinde lobul urechii între degete, comunică o înclinaţie homosexuală? Că expresia „fuck” ce apare tot timpul în vorbirea americanilor, are o etimologie învăluită în mister sau că unica metodă de a te apăra de deochi este să porţi în buzunar o bucată de lemn sau o piatră?
Cum să te comporţi la semafor sau cum să stai la coadă, de ce numai englezii râd la propriile lor bancuri sau de ce italienii nu sunt niciodată punctuali, ce trăsături de caracter deconspiră chipul uman, poţi afla toate acestea din Cartea gesturilor europene, un ghid la îndemâna oricărui globe-trotter, un îndreptar noncomformist şi amuzant, ilustrat cu episoade inedite din experienţa proprie autorului, de călător prin ţările europene.
Cu toții suntem unici, diferiți și aceiași…toate împreună. Din punct de vedere mental, avem mecanisme asemănătoare de reacție la anumiți stimuli sau emoții puternice, însă felul în care alegem/ suntem programați să reacționăm diferă de la o societate la alta, de la un popor la altul.
În sprijinul celor spuse de mine mai sus vine cartea renumitului psiholog de la Oxford, Peter Collet. Autor al mai multor volume de succes printre care și ”Cartea gesturilor”, Collet a realizat prin volumul de față un studiu de caz pe Europa al felului în care folosim gesturile în viața de zi cu zi. Ceea ce nouă ni se pare perfect normal și natural în felul în care folosim limbajul trupului, ba chiar inconștient de multe ori, altora le pare absurd, ciudat sau chiar scandalos. Și toate se întâmplă pe același continent eterogen…
O colecție de anecdote etnografice și stereotipuri etnice (despre limbajul mâinilor, umor, salut și sărut, curățenie, punctualitate...), presărate cu analize psiho-sociale tip: „când cineva dorește să îndulcească impactul unei remarci, poate utiliza, de asemenea, echivocul. Acesta constă din utilizarea unor fraze și părți de vorbire care mai atenuează din efectul celor spuse, de obicei permițându-i vorbitorului să-și arate grija față de cel care îl ascultă” (p. 199). Mai apar și schematizări precum societăți dependente de timp/societăți independente de timp, respectiv concepte precum timp monocronic/timp policronic. Numai bună de deconstruit...
I don’t think I have ever given a 2 star review. The only thing I learn from this book is that back in the 90s, it was possible to publish such a book with not much research done and not much source quote. It’s basically mostly author’s observation. We complain about information without source quote, but apparently it was also done back in the days. I finished the book just to say how bad it gets. It’s unbelievable.
Exemplele, uneori amuzante, din literatură, din viața politică - britanică și americană mai ales -, din viața vedetelor de media, artiștilor etc. salvează cartea de ariditate. În domeniul psihologiei practice Christophe André rămîne preferatul meu.