What do you think?
Rate this book
Crimă prin mica publicitate
„Chiar dacă pun laba pe mine, nu au probe.“ Şi recapitulă încă o dată, a n-a oară, împrejurările celor două crime. Camelia încercase să-l şantajeze. Prin intermediul ei, cunoscuse un elvetian... Câteva afaceri... Câştigase ceva dolari, o sumă cochetă. În schimbul discreţiei, Camelia îi pretinse un paşaport pentru occident. Obraznica şi imbecila. „Dacă nu-l obţin în zece zile numărate, ciripesc totul unde trebuie.” Da, îi făcuse rost de paşaport: unul straşnic de mare, ăl din urmă...
96 pages, Paperback
First published January 1, 1991
6 people are currently reading
245 people want to read
About the author
Rodica Ojog-Braşoveanu
40 books507 followersRodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters:
- Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu
- Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version:
Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”).
A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura.
In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului.
Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 45 reviews
May 10, 2020
Una dintre puținele cărți pe care le-am recitit vreodată. Tre' să mărturisesc de la început că de fiecare dată când o găsesc în librării o mai cumpăr ca să o fac cadou. De ce? Pentru că e foarte potrivită pentru mofturoșii care zic că n-au timp de citit. Nonsense! :) Pe-asta o termini seara într-o zi de lucru. E imposibil să o lași din mână (cu excepția cazului în care îți cere mâța de mâncare, singura excepție plauzibilă :)).
Iar aici intervine discuția: ce face cartea asta atât de bună?
Primul lucru și poate evident e faptul că nu se lungește inutil. Dacă vrem să fim cinstiți cu noi înșine până la capăt, hai să mărturisim că de multe ori sărim descrirerile prelungite, că excesul de detalii ne încarcă într-atâta imaginația încât "sărim din carte" și gândurile o iau aiurea.
Al doilea fapt -de prea puține ori menționat și observat- e SUPERBA RELAȚIE A CUPLULUI DOAMNA LILI-MISU ETICI, cel mai simpatic cuplu ever. Aici autoarea e de-a dreptul genială: dialogurile sunt savuroase (- "Chiar, dragă, ce-o fi făcut?-O gafă, bineînțeles. Precis a dormit la ea. Toanta! Degeaba am dăscălit-o."), iar descrierile sunt fantastice ("Doamna Lili, binedispusă-o stare de spirit constantă, generată de o digestie excelentă și o oglindă care, deși cadou de nuntă, rămânea mereu amabilă [...]").
E imposibil să nu-i adori pe cei doi și să nu speri că vei ajunge ca ei, pensionari fericiți cărora li se fâlfâie de autoflagelarea unui program riguros care nu-și are rostul, cum bine "le zice" autoarea.
Al treilea lucru care se observă și în alte romane ale autoarei e cât de bine e conturat personajul Valentinei în contextul libertății de după Revoluție. Am râs cu lacrimi dar m-a și înduioșat pasajul în care își pregătește casa pentru vizită și, chiar dacă nu sunt menționate, parcă am văzut macrameul cu pește de pe televizor și punga cu pungi bine dosită într-un colț de dulap.
Am venit pentru o carte polițistă și am primit în schimb personaje și contexte superb conturate și de aceea intriga de data aceasta a fost pentru mine în plan secundar.
Autoarea are un har nemaipomenit într-ale scrisului și e o plăcere să citești și să recitești cărți ca aceasta.
Iar aici intervine discuția: ce face cartea asta atât de bună?
Primul lucru și poate evident e faptul că nu se lungește inutil. Dacă vrem să fim cinstiți cu noi înșine până la capăt, hai să mărturisim că de multe ori sărim descrirerile prelungite, că excesul de detalii ne încarcă într-atâta imaginația încât "sărim din carte" și gândurile o iau aiurea.
Al doilea fapt -de prea puține ori menționat și observat- e SUPERBA RELAȚIE A CUPLULUI DOAMNA LILI-MISU ETICI, cel mai simpatic cuplu ever. Aici autoarea e de-a dreptul genială: dialogurile sunt savuroase (- "Chiar, dragă, ce-o fi făcut?-O gafă, bineînțeles. Precis a dormit la ea. Toanta! Degeaba am dăscălit-o."), iar descrierile sunt fantastice ("Doamna Lili, binedispusă-o stare de spirit constantă, generată de o digestie excelentă și o oglindă care, deși cadou de nuntă, rămânea mereu amabilă [...]").
E imposibil să nu-i adori pe cei doi și să nu speri că vei ajunge ca ei, pensionari fericiți cărora li se fâlfâie de autoflagelarea unui program riguros care nu-și are rostul, cum bine "le zice" autoarea.
Al treilea lucru care se observă și în alte romane ale autoarei e cât de bine e conturat personajul Valentinei în contextul libertății de după Revoluție. Am râs cu lacrimi dar m-a și înduioșat pasajul în care își pregătește casa pentru vizită și, chiar dacă nu sunt menționate, parcă am văzut macrameul cu pește de pe televizor și punga cu pungi bine dosită într-un colț de dulap.
Am venit pentru o carte polițistă și am primit în schimb personaje și contexte superb conturate și de aceea intriga de data aceasta a fost pentru mine în plan secundar.
Autoarea are un har nemaipomenit într-ale scrisului și e o plăcere să citești și să recitești cărți ca aceasta.
June 26, 2017
Morala: Dacă dai anunț la matrimoniale, întâlnește-te cu Făt -Frumos (sau Ileana Cosânzeana) într-un loc public.
Morala 2 - o lege a lui Murphy spune ca dacă ceva sună prea frumos ca să fie adevărat, înseamnă că este o păcăleală
Morala 2 - o lege a lui Murphy spune ca dacă ceva sună prea frumos ca să fie adevărat, înseamnă că este o păcăleală
February 22, 2018
Previzibilă, seacă și cu un minim de suspans. Cea mai slabă carte citită de mine până acum de ROB. M-a obișnuit cu mai mult de atât și acum nu sunt mulțumită :)
January 6, 2021
Am ascultat aceasta carte in format audio si mentionez de la inceput ca a fost foarte usor de urmarit si in acest format.
Cat despre Rodica Ojog-Brasoveanu, am incercat pana acum cateva din cartile ei si nu am fost impresionata. Din punct de vedere al misterului si povestii ”detective” nu ofera extraordinar de mult, iar cartea de fata este din aceiasi categorie. Nu e cine stie ce mister, te prinzi repejor cine e criminalul, detectivii nu folosesc cine stie ce metode spectaculoase si e nevoie de niste ”deus ex machina” ca sa se faca arestarea din final. In mod normal as fi fost dezamagita. Dar mi-a placut foarte mult ce a fost pe langa crima.
Cartea este o bucatica de realitate din anii 90 conservata intr-un mod ideal. E o adevarata fresca sociala, o imagine incredibil de exacta a primilor ani de dupa revolutie. Eu m-am nascut in acei ani, asa ca nu as putea sa spun ca imi aduc aminte foarte multe, dar am fost surprinsa de elemente de limbaj si de comportamente pe care mi le aduc aminte de la cei din jurul meu, de atitudini are au supravietuit suficient cat sa mi le amintesc, de lucruri mici, banale, care apar in povestile despre vermurile respective (si nu ma refer la povestile despre evenimentele majore ci la anecdotele obisnuite despre ce i s-a intamplat lui X intr-o zi cand mergea la piata sau lui Y cand batea covoarele). Din acest punct de vedere mi s-a parut o capodopera ascunsa intr-un asa-zis mister si o recomand oricui doreste sa isi aminteasca sau sa descopere putin din societatea romaneasca post-decembrista.
Cand ajungi adult iti dai seama ca lumea din jurul tau se schimba si ca nu mai e la fel ca atunci cand erai copil sau chiar ca acum 5 ani. Dar sunt destul de rare momentele in care iti dai seama cat de mult se schimba. Pentru mine cartea asta a fost unul dina cele momente in care mi-am dat seama ca am trait intr-o vreme in care lumea se aseza seara la televizor sa se uite la emisiunea de pe TVR, oamenii chiar citeau anunturile din ziare si florile erau greu daca nu imposibil de gasit in afara sezonului lor. Cumva, undeva in fundul mintii mele, stiam de aceste schimbari. Dar cartea asta m-a lovit direct in fata si m-a ajuta sa constinetizez pe deplin unde am fost si unde am ajuns.
Cat despre Rodica Ojog-Brasoveanu, am incercat pana acum cateva din cartile ei si nu am fost impresionata. Din punct de vedere al misterului si povestii ”detective” nu ofera extraordinar de mult, iar cartea de fata este din aceiasi categorie. Nu e cine stie ce mister, te prinzi repejor cine e criminalul, detectivii nu folosesc cine stie ce metode spectaculoase si e nevoie de niste ”deus ex machina” ca sa se faca arestarea din final. In mod normal as fi fost dezamagita. Dar mi-a placut foarte mult ce a fost pe langa crima.
Cartea este o bucatica de realitate din anii 90 conservata intr-un mod ideal. E o adevarata fresca sociala, o imagine incredibil de exacta a primilor ani de dupa revolutie. Eu m-am nascut in acei ani, asa ca nu as putea sa spun ca imi aduc aminte foarte multe, dar am fost surprinsa de elemente de limbaj si de comportamente pe care mi le aduc aminte de la cei din jurul meu, de atitudini are au supravietuit suficient cat sa mi le amintesc, de lucruri mici, banale, care apar in povestile despre vermurile respective (si nu ma refer la povestile despre evenimentele majore ci la anecdotele obisnuite despre ce i s-a intamplat lui X intr-o zi cand mergea la piata sau lui Y cand batea covoarele). Din acest punct de vedere mi s-a parut o capodopera ascunsa intr-un asa-zis mister si o recomand oricui doreste sa isi aminteasca sau sa descopere putin din societatea romaneasca post-decembrista.
Cand ajungi adult iti dai seama ca lumea din jurul tau se schimba si ca nu mai e la fel ca atunci cand erai copil sau chiar ca acum 5 ani. Dar sunt destul de rare momentele in care iti dai seama cat de mult se schimba. Pentru mine cartea asta a fost unul dina cele momente in care mi-am dat seama ca am trait intr-o vreme in care lumea se aseza seara la televizor sa se uite la emisiunea de pe TVR, oamenii chiar citeau anunturile din ziare si florile erau greu daca nu imposibil de gasit in afara sezonului lor. Cumva, undeva in fundul mintii mele, stiam de aceste schimbari. Dar cartea asta m-a lovit direct in fata si m-a ajuta sa constinetizez pe deplin unde am fost si unde am ajuns.
May 9, 2020
Cucereste prin fluenta dialogurilor, a intrebarilor pe care ajungem sa ni le punem.
Si de asemenea am intalnit 10 cuvinte pe ale caror semnificatii nu le cunosteam :). Asadar si un prilej de imbogatit fondul de cuvinte :)
Si de asemenea am intalnit 10 cuvinte pe ale caror semnificatii nu le cunosteam :). Asadar si un prilej de imbogatit fondul de cuvinte :)
June 13, 2024
Previzibilă, prea puțină intrigă, aș zice deloc. E genul de lectură potrivită pentru momentele în care nu prea ai chef de citit, nici timp...
May 6, 2022
O povestire scurtă cu actiunea plasată după decembrie 1989.Ceea ce mi se pare interesant este caracterul telegafic, lipsita de elementele caracteristce autoarei.Are aerul de derută specific anului 1990, cumva parcă autoarea nu reușește să înțeleagă fenomenul social pe care-l descrie,deși intuiteste că sforile le trag tot "fostulesti".
April 28, 2025
Da, slabuta; si nu doar pentru ca este mai scurta decat alte romane ale autoarei, ci pentru ca personajele par cam "aerisite", fugar creionate; aluziile cu iz de gluma la mediul inconjurator al anilor '90 nu prea ajuta la mare lucru.
Nici macar titlul nu il gasesc justificat - la urma urmei, crima de la care pleaca povestea nu are nimic de-a face cu mica publicitate; doar descoperirea criminalului ar avea, cat de cat.
Nici fragmentul folosit pe Goodreads pe post de descriere a cartii, fragment din cugetarile criminalului la sfarsit, cand era (fara sa stie) pe punctul de a fi arestat nu are prea multa relevanta. Si apropos de acest fragment, s-ar fi justificat niste investigatii mai amanuntite ale politistilor - ramai cu impresia ca l-au descoperit chiar dintr-o intamplare.
Nici macar titlul nu il gasesc justificat - la urma urmei, crima de la care pleaca povestea nu are nimic de-a face cu mica publicitate; doar descoperirea criminalului ar avea, cat de cat.
Nici fragmentul folosit pe Goodreads pe post de descriere a cartii, fragment din cugetarile criminalului la sfarsit, cand era (fara sa stie) pe punctul de a fi arestat nu are prea multa relevanta. Si apropos de acest fragment, s-ar fi justificat niste investigatii mai amanuntite ale politistilor - ramai cu impresia ca l-au descoperit chiar dintr-o intamplare.
October 25, 2023
Vrei o lectură scurtă, alertă, cu mult umor și o anchetă detectivistică clasică? Atunci "Crimă prin mica publicitate" este alegerea perfectă.
În doar 90 de pagini Rodica Ojog-Brașoveanu a reușit să îmi ofere una dintre cele mai gustoase lecturi polițiste citite de mine în ultima vreme. Că nu avem detalii inutile ne dăm seama din numărul restrâns de pagini, dar că povestea abundă în dialoguri spumoase, replici atât de amuzante încât nu ai cum să citești cartea fără a-ți scăpa câteva râsete sănătoase și că ancheta detectivistică e construită după șablonul clasic, asta ne dăm seama doar dacă alocăm o oră din timpul nostru unei lecturi absolut minunate.
Mai multe am scris într-un articol publicat pe blog.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...
„Ce-i drept, nu seamănă a invitație la un picnic cu biciclete, blugi prespălați și ouă răscoapte.„
În doar 90 de pagini Rodica Ojog-Brașoveanu a reușit să îmi ofere una dintre cele mai gustoase lecturi polițiste citite de mine în ultima vreme. Că nu avem detalii inutile ne dăm seama din numărul restrâns de pagini, dar că povestea abundă în dialoguri spumoase, replici atât de amuzante încât nu ai cum să citești cartea fără a-ți scăpa câteva râsete sănătoase și că ancheta detectivistică e construită după șablonul clasic, asta ne dăm seama doar dacă alocăm o oră din timpul nostru unei lecturi absolut minunate.
Mai multe am scris într-un articol publicat pe blog.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...
„Ce-i drept, nu seamănă a invitație la un picnic cu biciclete, blugi prespălați și ouă răscoapte.„
September 13, 2020
Îmi place cum scrie Rodica Ojog-Brașoveanu, cum construiește personaje din mici amănunte care se adună și pun carne pe ele, cum reueșește să nu aibă personaje pierdute, despre care să nu știi nimic, chiar dacă de-abia trec prin cadru.
Povestea putea fi mai elaborată, relațiile asasinului cu victimele lui par de-abia schițate, se putea săpa mai adînc și la motivații.
Stilul plăcut, potrivit pentru o poveste polițistă, de apreciat umorul - chiar dacă uneori cam căutat și cam din anii 80.
În rest, ca produs editorial, mi-a făcut impresia de carte scanată și ocerizată, pe care redactarea/corectura nu s-a omorît cu firea, nu știu dacă s-a confruuntat fișierul cu ediția scanată. De aici, cred, greșelile de tipar, de ortogafie, cuvintele lipsă sau puse doar pe ghicite.
Povestea putea fi mai elaborată, relațiile asasinului cu victimele lui par de-abia schițate, se putea săpa mai adînc și la motivații.
Stilul plăcut, potrivit pentru o poveste polițistă, de apreciat umorul - chiar dacă uneori cam căutat și cam din anii 80.
În rest, ca produs editorial, mi-a făcut impresia de carte scanată și ocerizată, pe care redactarea/corectura nu s-a omorît cu firea, nu știu dacă s-a confruuntat fișierul cu ediția scanată. De aici, cred, greșelile de tipar, de ortogafie, cuvintele lipsă sau puse doar pe ghicite.
April 7, 2024
"-Am văzut azi primii bujori în piaţă. Unele flori mă emoţionează în mod special. Mai ales, cele care apar primăvara. Zambilele, liliacul, narcisele... O ţin minte pe Valentina într-un an, lăcrimând în faţa unei tufe de stânjenei. Ştii unde, în curte la Procopii... Cred că toată lumea simte la fel.
Doamna Lili căscă:
- Dacă tu îţi închipui că mai e în stare azi cineva să observe că au înflorit bujorii sau scaieții și încă să mai şi vibreze, înseamnă că te plimbi pe Calea Lactee. Toţi n-au în cap decât FSN, PNȚ... Trăiască!...Jos! Sigle și platforme. Ocluzie politică.
Bătrânul suspină:
- E păcat...E păcat să nu observi cât de frumoși sunt bujorii.
Doamna Lili, aproape adormită, șopti:
- Poate că încă nu le-a venit vremea..."
Doamna Lili căscă:
- Dacă tu îţi închipui că mai e în stare azi cineva să observe că au înflorit bujorii sau scaieții și încă să mai şi vibreze, înseamnă că te plimbi pe Calea Lactee. Toţi n-au în cap decât FSN, PNȚ... Trăiască!...Jos! Sigle și platforme. Ocluzie politică.
Bătrânul suspină:
- E păcat...E păcat să nu observi cât de frumoși sunt bujorii.
Doamna Lili, aproape adormită, șopti:
- Poate că încă nu le-a venit vremea..."
July 13, 2025
#2025#37
Ca fană declarată a Rodicăi Ojog-Brașoveanu, m-am bucurat să revin în universul ei detectivistic prin lectura Crimei prin mica publicitate. Deși nu este una dintre cele mai complexe sau surprinzătoare cărți ale autoarei, rămâne o lectură plăcută, relaxantă și bine construită în stilul clasic cu care ne-a obișnuit.
Cartea este subțirică, ușor de parcurs într-o pauză de câteva ore, și te prinde de la primele pagini. Povestea pornește de la o crimă care pare banală la început, dar care ascunde totuși un mecanism ingenios. Investigația este purtată cu acel farmec specific personajelor lui Ojog-Brașoveanu, iar firul narativ te ține atent, chiar dacă nu oferă mari întorsături de situație sau revelații neașteptate.
Este o carte potrivită pentru momentele în care ai nevoie de o pauză de la cotidian și vrei să te scufunzi într-un mister rezolvat elegant. Personal, am citit alte romane ale autoarei care mi-au plăcut ceva mai mult, însă Crima prin mica publicitate rămâne o lectură agreabilă, mai ales pentru cei care apreciază stilul sobru și logic al investigațiilor clasice.
Recomandată celor care vor o lectură scurtă, captivantă și inteligent scrisă, fără prea multe complicații.
“Crima prin mica publicitate” de Rodica Ojog-Brașoveanu
Ca fană declarată a Rodicăi Ojog-Brașoveanu, m-am bucurat să revin în universul ei detectivistic prin lectura Crimei prin mica publicitate. Deși nu este una dintre cele mai complexe sau surprinzătoare cărți ale autoarei, rămâne o lectură plăcută, relaxantă și bine construită în stilul clasic cu care ne-a obișnuit.
Cartea este subțirică, ușor de parcurs într-o pauză de câteva ore, și te prinde de la primele pagini. Povestea pornește de la o crimă care pare banală la început, dar care ascunde totuși un mecanism ingenios. Investigația este purtată cu acel farmec specific personajelor lui Ojog-Brașoveanu, iar firul narativ te ține atent, chiar dacă nu oferă mari întorsături de situație sau revelații neașteptate.
Este o carte potrivită pentru momentele în care ai nevoie de o pauză de la cotidian și vrei să te scufunzi într-un mister rezolvat elegant. Personal, am citit alte romane ale autoarei care mi-au plăcut ceva mai mult, însă Crima prin mica publicitate rămâne o lectură agreabilă, mai ales pentru cei care apreciază stilul sobru și logic al investigațiilor clasice.
Recomandată celor care vor o lectură scurtă, captivantă și inteligent scrisă, fără prea multe complicații.
“Crima prin mica publicitate” de Rodica Ojog-Brașoveanu
November 10, 2024
2,5 ⭐️O ador pe Rodica, dar aceasta este, cu siguranță, una dintre cele mai slabe cărți ale ei. I-am îndrăgit pe soții Pavelescu și ideea de crimă cu un ac de la mașina de cusut mi s-a părut cel puțin intrigantă.🪡La începutul anului mi-am propus să citesc mai multe cărți de tip fast read, aici se integrează și această carte cu un total de aproximativ 78 de pagini. E o lectură de o ceașcă de cafea ☕️ sau de ceai, servit direct din ceainic cu aspect antichizant.🫖 Probabil alte lecturi ale Rodicăi sunt mult mai bune, dar ea rămâne veșnic a noastră Agatha Christie.🕵🏻♀️
December 5, 2018
Cam la repezeală scrisă, mi s-a părut. În orice caz, i-a cam dispărut entuziasmul pe la jumătatea intrigii.
March 1, 2024
O carticica de 80 de file, o crima intensa venita intr-un pachet mic, cu aceasta carte am decis sa ma delectez in vinerea aceasta la cafea.
Nothing like a fresh mystery in the morning.
Efectiv ador scrisul Rodicai, si da ne tutuim din moment ce ii citesc gandurile formate in 48 de volume, sau 49 nici eu nu mai tin minte. Imi place limbajul acela al romanilor in anii 80-90, limbaj rar folosit in ziua de azi sau oricum pe cale de disparitie.
Urasc cand scriu notite si efectiv mi se sterge tot sau nu se salveaza desi scriu in online, wtaf.
Oricum, in povestirea noastra este vorba de cum cei doi soti Pavelescu incearca sa ii gaseasca chiriasei lor Valentina un barbat prin Mica Publicitate, aka matrimoniale. Pavelestii sunt opusi, Lili crede ca Valentina niciodata nu o sa isi gaseasca pe cineva pentru ca este singura, nesimtita, se imbraca prost si pe deasupra nu are prieteni si e si zgarcita. Insa sotul lui Lili are o parere buna despre ea. Stim sigur ca pe Valentina a parasit-o barbatul din cauza felului ei de a fi adica o nesuferita, Valentina a trait mult cu impresia ca sotul ei a lasat-o pentru alta femeie dar dupa ceva investigatii a ajuns la concluzia ca nu stie de ce a lasat-o, asta dupa ce a vazut ca nu este cu nicio femeie. Nu stie pe dracu, dar decat sa vada ce personalitate insuportabila are, a preferat sa faca pe proasta.
Oricum cineva a cazut in plasa, pentru ca Valentina a facut rost de o intalnire si in momentul in care i-a deschis usa noului sau pretendent, a observat cu stupefactie ca se cunosteau deja.
Pavelestii curiosi din fire, au asteptat-o pe Valentina toata noaptea sa vina de la date insa dimineata cand rabdarea deja i-a impins in apartamentul ei, au gasit-o moarta.
Oricum interesanta carticica, modus operandi chiar inventiv. Mi-a placut, esenta a fost tinuta fix in cate pagini trebuia.
Nothing like a fresh mystery in the morning.
Efectiv ador scrisul Rodicai, si da ne tutuim din moment ce ii citesc gandurile formate in 48 de volume, sau 49 nici eu nu mai tin minte. Imi place limbajul acela al romanilor in anii 80-90, limbaj rar folosit in ziua de azi sau oricum pe cale de disparitie.
Urasc cand scriu notite si efectiv mi se sterge tot sau nu se salveaza desi scriu in online, wtaf.
Oricum, in povestirea noastra este vorba de cum cei doi soti Pavelescu incearca sa ii gaseasca chiriasei lor Valentina un barbat prin Mica Publicitate, aka matrimoniale. Pavelestii sunt opusi, Lili crede ca Valentina niciodata nu o sa isi gaseasca pe cineva pentru ca este singura, nesimtita, se imbraca prost si pe deasupra nu are prieteni si e si zgarcita. Insa sotul lui Lili are o parere buna despre ea. Stim sigur ca pe Valentina a parasit-o barbatul din cauza felului ei de a fi adica o nesuferita, Valentina a trait mult cu impresia ca sotul ei a lasat-o pentru alta femeie dar dupa ceva investigatii a ajuns la concluzia ca nu stie de ce a lasat-o, asta dupa ce a vazut ca nu este cu nicio femeie. Nu stie pe dracu, dar decat sa vada ce personalitate insuportabila are, a preferat sa faca pe proasta.
Oricum cineva a cazut in plasa, pentru ca Valentina a facut rost de o intalnire si in momentul in care i-a deschis usa noului sau pretendent, a observat cu stupefactie ca se cunosteau deja.
Pavelestii curiosi din fire, au asteptat-o pe Valentina toata noaptea sa vina de la date insa dimineata cand rabdarea deja i-a impins in apartamentul ei, au gasit-o moarta.
Oricum interesanta carticica, modus operandi chiar inventiv. Mi-a placut, esenta a fost tinuta fix in cate pagini trebuia.
August 19, 2021
Este prima dată când o citesc pe Rodica Ojoc Brașoveanu și mă declar fascinată. Nu degeaba este supranumită Agatha Christie de România. Stilul nu se confundă, totuși, întrucât se regăsește cu ușurință și o frumoasă note umoristică, cel puțin în această scriere pe care tocmai am finalizat-o eu. Desigur că romanele polițiste sunt printre preferatele mele dar să scrii un roman polițist bun în nu mai mult de 80 de pagini, mi se pare ceva genial, inexplicabil și fascinant.
Pe scurt, aici avem ca subiect central moartea Valentinei care stârnește o serie de evenimente și deschide, totodata, o serie de mai multe piste soldate, de altfel, cu două crime, un fascinant criminal, povești de viață specific românești și un umor așa de plăcut, regăsit în construcția unor personaje precum membri familiei Pavelescu, Săndulescu, și mai cu seama, fiica familiei, Florina.
Valentina era o tânără liniștită și destul de anostă care a dat un anunț în ziar în vederea găsirii unui partener de viață. Primește destul de repede un răspuns de la un domn, aparent, șarmant și serios care se prezintă la ușa ei cu un frumos buchet de liliac dar în urma căruia doar moartea va mai rămâne în casa Valentinei. Doar moartea și o pistă nouă pentru găsirea criminalului.
Personajele sunt mai multe, complexe și haioase (și, da, mă repet, în doar 80 de pagini regăseșți de la personaje bune, până la întâmplări complexe, chiar detaliate).
Recomand clar această carte și negreșit voi mai citi și alte cărți ale autoarei! <3
Pe scurt, aici avem ca subiect central moartea Valentinei care stârnește o serie de evenimente și deschide, totodata, o serie de mai multe piste soldate, de altfel, cu două crime, un fascinant criminal, povești de viață specific românești și un umor așa de plăcut, regăsit în construcția unor personaje precum membri familiei Pavelescu, Săndulescu, și mai cu seama, fiica familiei, Florina.
Valentina era o tânără liniștită și destul de anostă care a dat un anunț în ziar în vederea găsirii unui partener de viață. Primește destul de repede un răspuns de la un domn, aparent, șarmant și serios care se prezintă la ușa ei cu un frumos buchet de liliac dar în urma căruia doar moartea va mai rămâne în casa Valentinei. Doar moartea și o pistă nouă pentru găsirea criminalului.
Personajele sunt mai multe, complexe și haioase (și, da, mă repet, în doar 80 de pagini regăseșți de la personaje bune, până la întâmplări complexe, chiar detaliate).
Recomand clar această carte și negreșit voi mai citi și alte cărți ale autoarei! <3
November 10, 2023
A fost diferit de tot ce-am citit scris de dna Rodica. Nu doar ca număr de pagini ci și ca format.
Valentina este o femeie simplă, gospodină, și trecută de prima tinerețe care la mai multe insistențe de-ale vecinilor face un anunț în ziar la rubrica pentru matrimoniale.
După puțin timp apare și răspunsul și aceasta extaziată își face tot felul de pregătiri pentru noua întâlnire.
Vecinii care îi erau aproape de casă și suflet de dimineață în încercarea de o căuta, o găsesc moartă.
Astfel începe o căutate pentru maiorul Costache, care în floarea tinereții tânjește după o firmă de detectivi particulari.
Cum să găsească criminalul când Valentina a trăit toată viața singură, fără prieteni și familie?
Cum descoperi un criminal care pare că a avut o atenție precisă și n-a lăsat nici o urmă.
Mi-ar fi plăcut sa se dezvolte povestea, să fie mai închegate personajele.
Inclusiv familia Floricăi cu Bulă mort, care a contribuit la prinderea criminalului mi se pare ca ar fi trebuit conturată un pic mai mult.
În rest, dialoguri savuroase.
Valentina este o femeie simplă, gospodină, și trecută de prima tinerețe care la mai multe insistențe de-ale vecinilor face un anunț în ziar la rubrica pentru matrimoniale.
După puțin timp apare și răspunsul și aceasta extaziată își face tot felul de pregătiri pentru noua întâlnire.
Vecinii care îi erau aproape de casă și suflet de dimineață în încercarea de o căuta, o găsesc moartă.
Astfel începe o căutate pentru maiorul Costache, care în floarea tinereții tânjește după o firmă de detectivi particulari.
Cum să găsească criminalul când Valentina a trăit toată viața singură, fără prieteni și familie?
Cum descoperi un criminal care pare că a avut o atenție precisă și n-a lăsat nici o urmă.
Mi-ar fi plăcut sa se dezvolte povestea, să fie mai închegate personajele.
Inclusiv familia Floricăi cu Bulă mort, care a contribuit la prinderea criminalului mi se pare ca ar fi trebuit conturată un pic mai mult.
În rest, dialoguri savuroase.
June 20, 2023
80 de pagini pline de mister si dialoguri placute. O carte care poate fi savurata la o cafea duminica dimineata. Am gasit-o in biblioteca unei case in care am stat in regim Air bnb si a fost o minunata surpriza. Este prima, insa nu si ultima carte scrisa de Rodica Ojog-Brasoveanu pe care o voi citi. Mi-au placut mult atat bovarismul plin de umor al Florinei cat si relatia ideala pe care o are cuplul Pavelescu.
July 31, 2017
Captivating and easy to read. Great description of the Romanian people right after the falling of the communist regime. It has, most certainly, opened my appetite for reading more of Rodica Ojog-Brasoveanu's books.
August 20, 2018
O nuvela captivanta, savuroasa si datorita simtului umorului personajelor, dar si felului in care este scrisa.
A fost foarte usor de citit, totul a fost la locul lui, au fost suficiente detalii cat sa intuiesti finalul si totusi sa nu stii cum se va finaliza.
A fost foarte usor de citit, totul a fost la locul lui, au fost suficiente detalii cat sa intuiesti finalul si totusi sa nu stii cum se va finaliza.
March 12, 2024
O lectura foarte plăcută. Limbajul mi-a plăcut cel mai mult. Personajele conturate foarte frumos, cu esență, chiar dacă e o carte scurta. Recomand, trăiești un aer al Bucureștiului pe care nu avem cum altfel za l simțim.
December 12, 2018
A 11-a carte a Rodicai Ojog-Braşoveanu pe care am citit-o si prima care m-a cam dezamagit.
Eram deja la jumatate si inca nu ma captivase. :-(
Eram deja la jumatate si inca nu ma captivase. :-(
March 2, 2019
Un roman polițist scurt, dar captivant. Nu îți dai seama când termini de citit.
July 12, 2024
Cartea se citește ușor, iar discuțiile dintre doamna Lili și domnul Etîcî pe diversele situații apărute în carte sunt savuroase.
May 13, 2021
Trilul telefonului ţăndări liniştea încăperii. Bărbatul abandonă revista şi ridică receptorul. Ca de obicei mut, lăsându-l pe celălalt să-şi semnaleze prezenţa şi identitatea. După câteva cuvinte, îl întrerupse:
― Te-am recunoscut. Ce-i?
― Avem o baftă fantastică! Nesperată! Persoana urcă singură, de bună voie şi nesilită de nimeni treptele ghilotinei. Nicio investiţie, risc-zero; beneficiu sută la sută!
― Ai băut?
― Nu. Am citit România de azi. Bagă farul la Diverse. Căsuţa agenţiei 4722. În maximum trei-patru zile, afacerea e rezolvată.
― De ce aşa mult? Celălalt chicoti:
― Nu fi absurd, baby! Dă-i timp să se coafeze…
Bărbatul îşi puse canadiana, încuie apartamentul şi se îndreptă spre cel mai apropiat chioşc de difuzare a presei.
Chiar şi după Revoluţie, când primea gazeta, bătrânul Mişu Pavelescu, ― de fapt, Mihai-Mircea-Tudor-Ionel Pavelescu, pe scurt pentru prietenii şi foştii colegi de servici E.T.C (fonetic Etâcî) ― consulta în primul rând Mica Publicitate.
Azi îl interesau mai puţin Decesele, singura rubrică nepolitizată pe vremea lui Ceauşescu şi care merita lecturată. Bineînţeles, nu o făcea cu cinismul lui frate-său. Cornel ― un excentric de profesie ― exulta zgomotos ori de câte ori întâlnea numele vreunui amic, cunoştinţă, coleg îngropat în chenar negru, sub mormane de adjective: nobil, nepreţuit, unic, irepetabil. Vorba aia, mor doar sufletele de elită…
„Cum te bucuri, dom’le? se interesau consternaţi neavizaţii. Eşti fericit că s-a prăpădit Ionescu? Ziceai că aţi fost colegi de promoţie, aţi împărţit odaia, paltonul, conserva de fasole şi, mă rog, amorurile. Al naibii să fiu, dacă te pricep!
Cornel ― showul era verificat ― exploda triumfal:
― Da, dom’le! Mă bucur, sunt radios, sunt ferice! Încă unul care a scăpat de comunişti!“
Nu, hotărât, starea de spirit a lui Mişu Etâcî era mai puţin categorică. Întâlnind în jurnal nume cunoscute, trecute în nefiinţă, devenea nostalgic. Făcea parte dintre oamenii care plimbându-se, de pildă, toamna pe aleile Cişmigiului, remarca doar frumuseţea impresionantă ― ultimul suspin! ― a trandafirilor târzii, policromul luxuriant al vegetaţiei în agonie. Nuanţa sepulcrală însă nu-l indispunea, anticipând doar bucuriile albe ale apropiatei zăpezi. Iar zăpada nu-i sugera în primul rând ciorapii de lână cu care dormea noaptea din pricina caloriferului îngheţat ― „e fantastic, mon cher, când mă culc, mai mult mă îmbrac decât mă dezbrac“ ― ci clopoţea bucuriile sărbătorilor de iarnă. Crăciunul cu omăt generos, cozonacii, chiar copţi noaptea la un foc insuficient, „n-au crescut grozav, de vină-i şi făina, dar tot miroase în casă a vanilie şi sărbătoare“, micile surprize de sub brăduţul de şaptezeci de lei cumpărat la florărie.
― Te-am recunoscut. Ce-i?
― Avem o baftă fantastică! Nesperată! Persoana urcă singură, de bună voie şi nesilită de nimeni treptele ghilotinei. Nicio investiţie, risc-zero; beneficiu sută la sută!
― Ai băut?
― Nu. Am citit România de azi. Bagă farul la Diverse. Căsuţa agenţiei 4722. În maximum trei-patru zile, afacerea e rezolvată.
― De ce aşa mult? Celălalt chicoti:
― Nu fi absurd, baby! Dă-i timp să se coafeze…
Bărbatul îşi puse canadiana, încuie apartamentul şi se îndreptă spre cel mai apropiat chioşc de difuzare a presei.
Chiar şi după Revoluţie, când primea gazeta, bătrânul Mişu Pavelescu, ― de fapt, Mihai-Mircea-Tudor-Ionel Pavelescu, pe scurt pentru prietenii şi foştii colegi de servici E.T.C (fonetic Etâcî) ― consulta în primul rând Mica Publicitate.
Azi îl interesau mai puţin Decesele, singura rubrică nepolitizată pe vremea lui Ceauşescu şi care merita lecturată. Bineînţeles, nu o făcea cu cinismul lui frate-său. Cornel ― un excentric de profesie ― exulta zgomotos ori de câte ori întâlnea numele vreunui amic, cunoştinţă, coleg îngropat în chenar negru, sub mormane de adjective: nobil, nepreţuit, unic, irepetabil. Vorba aia, mor doar sufletele de elită…
„Cum te bucuri, dom’le? se interesau consternaţi neavizaţii. Eşti fericit că s-a prăpădit Ionescu? Ziceai că aţi fost colegi de promoţie, aţi împărţit odaia, paltonul, conserva de fasole şi, mă rog, amorurile. Al naibii să fiu, dacă te pricep!
Cornel ― showul era verificat ― exploda triumfal:
― Da, dom’le! Mă bucur, sunt radios, sunt ferice! Încă unul care a scăpat de comunişti!“
Nu, hotărât, starea de spirit a lui Mişu Etâcî era mai puţin categorică. Întâlnind în jurnal nume cunoscute, trecute în nefiinţă, devenea nostalgic. Făcea parte dintre oamenii care plimbându-se, de pildă, toamna pe aleile Cişmigiului, remarca doar frumuseţea impresionantă ― ultimul suspin! ― a trandafirilor târzii, policromul luxuriant al vegetaţiei în agonie. Nuanţa sepulcrală însă nu-l indispunea, anticipând doar bucuriile albe ale apropiatei zăpezi. Iar zăpada nu-i sugera în primul rând ciorapii de lână cu care dormea noaptea din pricina caloriferului îngheţat ― „e fantastic, mon cher, când mă culc, mai mult mă îmbrac decât mă dezbrac“ ― ci clopoţea bucuriile sărbătorilor de iarnă. Crăciunul cu omăt generos, cozonacii, chiar copţi noaptea la un foc insuficient, „n-au crescut grozav, de vină-i şi făina, dar tot miroase în casă a vanilie şi sărbătoare“, micile surprize de sub brăduţul de şaptezeci de lei cumpărat la florărie.
October 31, 2023
Stupid Valentina… when you meet a guy through a newspaper add, you shouldn’t invite him to your house on your first date.
Valentina is a spinster, as her retired neighbors consider her. At 45 years old, she lives alone, after two relationships that ended in misery and brought only tears and lonely nights. Her first lover left after he realized that Valentina always said the same things and that, if he stayed, he’ll live a life of boredom. Her second lover left under even more suspicious conditions.
But Valentina decides to change her luck. The third one should definitely be the lucky one. So, she posts a newspaper add – “Lady (45 years old), nice, distinguished, excellent housewife, no children, average financial situation, looking for gentleman (45-55), intellectual, serious, without vices, with plans of marriage. Please contact PO box 4722.”. In just a few days, Valentina receives an answer and sets up a meeting with her potential new lover, at her apartment. When he arrives and Valentina answers the door, she first sees the huge lilac bouquet. And behind it, death lurks.
The novella is relatively short, but it packs an interesting plot, with interesting characters. I loved the Pavelescu couple next-door, Lili and Mişu-Etîcî, and their bucolic life in the early 90s, right after the Revolution. *** stars
Valentina is a spinster, as her retired neighbors consider her. At 45 years old, she lives alone, after two relationships that ended in misery and brought only tears and lonely nights. Her first lover left after he realized that Valentina always said the same things and that, if he stayed, he’ll live a life of boredom. Her second lover left under even more suspicious conditions.
But Valentina decides to change her luck. The third one should definitely be the lucky one. So, she posts a newspaper add – “Lady (45 years old), nice, distinguished, excellent housewife, no children, average financial situation, looking for gentleman (45-55), intellectual, serious, without vices, with plans of marriage. Please contact PO box 4722.”. In just a few days, Valentina receives an answer and sets up a meeting with her potential new lover, at her apartment. When he arrives and Valentina answers the door, she first sees the huge lilac bouquet. And behind it, death lurks.
The novella is relatively short, but it packs an interesting plot, with interesting characters. I loved the Pavelescu couple next-door, Lili and Mişu-Etîcî, and their bucolic life in the early 90s, right after the Revolution. *** stars
February 2, 2021
Ca de obicei, Rodica Ojog Brașoveanu te prinde prin felul cum își țese personajele, cum le surprinde trăsături de caracter prin câteva acțiuni sau gânduri. Ador cum reconstituie atmosfera din România anilor imediat de după Revoluție, când noile structuri efervescente iau locul celor vechi, care nu-și mai găsesc locul.
În mai puțin de 100 de pagini, se împletesc cadrul casnic-neașteptat de idilic al pensionarilor Pavelescu, pe fundal de știri politice, cu crâmpeie din viața insipidei lor co-locatare Valentina, momente de film american polițist / de aventuri / spionaj, și câteva elemente de roman de dragoste, prin visătoarea adolescentă Florina Sândeanu. Autoarea are ce are cu serviciile de spionaj străine și îi tot face și pe ai noștri „James Bonzi” fatali, care cuceresc femeile prin simpla lor prezență.
Deși titlul poartă numele de „Crimă prin mica publicitate”, accentul micului roman cade mai degrabă pe atmosfera de epocă decât pe actul crimei în sine, motivul acesteia scăpându-mi inițial, de a trebuit să mai răsfoiesc puțin în urmă cartea, să pun niște informații cap la cap. Cum de nu și-au amintit soții Pavelescu încă de la început că Și Valentina este victima unei crime, precum verișoara sa Camelia în urmă cu 5 ani?
În mai puțin de 100 de pagini, se împletesc cadrul casnic-neașteptat de idilic al pensionarilor Pavelescu, pe fundal de știri politice, cu crâmpeie din viața insipidei lor co-locatare Valentina, momente de film american polițist / de aventuri / spionaj, și câteva elemente de roman de dragoste, prin visătoarea adolescentă Florina Sândeanu. Autoarea are ce are cu serviciile de spionaj străine și îi tot face și pe ai noștri „James Bonzi” fatali, care cuceresc femeile prin simpla lor prezență.
Deși titlul poartă numele de „Crimă prin mica publicitate”, accentul micului roman cade mai degrabă pe atmosfera de epocă decât pe actul crimei în sine, motivul acesteia scăpându-mi inițial, de a trebuit să mai răsfoiesc puțin în urmă cartea, să pun niște informații cap la cap. Cum de nu și-au amintit soții Pavelescu încă de la început că Și Valentina este victima unei crime, precum verișoara sa Camelia în urmă cu 5 ani?
January 13, 2025
Cine a zis că esențele tari sunt în sticluțe mici, n-a vorbit doar să se audă. Crimă prin mica publicitate, scrisă doar cum autoarea știe să o facă, m-a impresionat de la prima frază, m-a purtat în chicoteli până la "...Nuanța sepulcrală însă nu-l indispunea, anticipând doar bucuriile albe ale apropierii zăpezi. Iar zăpada nu-i sugera în primul rând ciorapii de lână cu care dormea noaptea din pricina caloriferului înghețat - "e fantastic , mon cher, când mă culc, mai mult mă îmbrac decât dezbrac." și pe tot parcursul, și mi-a mai arătat până la punct (pe lângă criminalul bietei Valentina) cum mi-aș dori să îmbătrânesc alături de soțul meu. El ascultându-mi balivernele, prospăturile pe care le scot cam zilnic din cuptorul de 37 de grade, iar eu, privindu-l cum citește presa în fiecare dimineață la cafea, spunându-mi că știe deja, la fiecare noutate pe care încerc să i-o livrez în exclusivitate.
Un roman, după cum am spus, în sticluță mică - n-are decât 90 și un pic de pagini - dar delicios și captivant. Îl recomand cu drag!
PS: 5 steluțe nu-i fac dreptate nici pe departe, dar 10 se apropie. Sunt curioasă dacă sunteți pe aceeași lungime de undă.
Un roman, după cum am spus, în sticluță mică - n-are decât 90 și un pic de pagini - dar delicios și captivant. Îl recomand cu drag!
PS: 5 steluțe nu-i fac dreptate nici pe departe, dar 10 se apropie. Sunt curioasă dacă sunteți pe aceeași lungime de undă.
February 18, 2025
A fost prima dată când am citit ceva de la doamna Ojog-Brașoveanu și mi-a lăsat o impresie plăcută.
Mărturisesc că am ales-o într-un moment liniștit la muncă și motivul a fost simplu: lungimea ei.
Foarte ușor de citit și înțeles, deși acțiunea în sine nu a fost cine știe ce (a fost totuși extrem de scurtă), pe mine m-a menținut atentă până la final. Ceea ce m-a cucerit de fapt a fost limbajul arhaic și umorul. Eu una m-am amuzat teribil, deci cum aș putea să îi dau mai puțin de 4*?
Cred că într-o lectură partea cea mai importantă este cât de mult te-a distrat sau cât de mult te-a captivat în fața la orice altceva.
Mărturisesc că am ales-o într-un moment liniștit la muncă și motivul a fost simplu: lungimea ei.
Foarte ușor de citit și înțeles, deși acțiunea în sine nu a fost cine știe ce (a fost totuși extrem de scurtă), pe mine m-a menținut atentă până la final. Ceea ce m-a cucerit de fapt a fost limbajul arhaic și umorul. Eu una m-am amuzat teribil, deci cum aș putea să îi dau mai puțin de 4*?
Cred că într-o lectură partea cea mai importantă este cât de mult te-a distrat sau cât de mult te-a captivat în fața la orice altceva.
March 23, 2018
Scurta și la obiect
Displaying 1 - 30 of 45 reviews