Satul Ziar’ fusese caminul Yassunei pana in momentul in care satenii vor sa o prinda si sa o ucida. Tanara realizeaza ca toata viata a fost diferita, iar secretele originilor ei incep sa iasa la iveala. Dupa ce afla ca este o elfa, porneste in cautarea familiei sale. Romanul devine o calatorie initiatica in care Yassuna va primi ajutor din partea conducatorilor diferitelor tinuturi de care ea nu auzise pana in acel moment: pitici, zane, elpizi, sperieni si alte personaje fantastice. Scriitura este una ce debordeaza de imaginatia specifica literaturii fantasy, autoarea construind de la zero o alta lume, cu personaje complexe si diverse, cu problemele si bucuriile ei, cu obiceiurile ei, cu pendulari intre normalul si ciudateniile acesteia. Asa se face ca atunci cand ridici ochii din paginile romanului, trebuie sa te reobisnuiesti cu „normalitatea” si lumea in care traiai inainte de a deschide filele acestei carti. (Sursa: Tritonic)
Oana Stoica-Mujea este o scriitoare română de fantasy și romane polițiste.
Activitatea autoarei este impresionanta, osciland intre pasiunea pentru stiintele exacte si cea pentru literatura. Activitatea literara a autoarei incepe in anul 2005, cand debuteaza cu romanul „ Stapanul - Rapirea zeilor”, in paralel cu numeroase colaborari ca redactor la reviste de cultura. In anul 2007, Oana a facut un viraj in cariera sa, si a inceput sa cocheteze cu arta scenaristica, fiind scenarist la Media Pro Pictures, iar mai apoi jurnalist de teren la Antena 1 Pitesti.
A scris romane Fantasy, aparute in colectia coordonata chiar de ea, Junior Tritonic: Razboiul Reginelor (vol.I si II), Regina Elfa, cat si romane politiste Indicii anatomice si Parfumul vaduvei negre.
Lacrimile se terminaseră, temnicerii îşi lăsau ultimii prizonieri să pătrundă în libertatea imensităţii cerului. Scâncetul unui prunc se pierdu pe străzile pline de oameni şi praf. Femeia cu privire de gheaţă rămase înmărmurită până când un bătrân mai înţepat o împinse într-o parte. Abia se mişcă. Căută din priviri acel plânset, dulce-amar, al unui prunc abia născut. Mulţimea de oameni năvălea spre libertate umplând străzile Slovanăurului. Alerga care încotro de teamă ca gardienii să nu se răzgândească. Din Turnul cel mai înalt al palatului, sus, acolo unde norii ţineau loc de gărzi, un chip aspru privea spre ei. Femeia se cutremură sub pelerina sa lungă. Simţi cum fiori de gheaţă îi îneacă sufletul şi inima. Privi îndelung, la el, Regele Ceasornicar, cel ce se juca cu timpul şi destinele. Strânse din pumni şi lăsă o lacrimă să-i cadă pribeagă pe bărbie. Era pierdută. Ultima lor salvare se pierduse undeva în mulţime. Oare avea s-o mai vadă vreodată?