What do you think?
Rate this book
Concert din muzică de Bach
Fără a fi modificat radical evoluţia romanului european modern, contemporană cu o Virginia Woolf, Hortensia Papadat-Bengescu rămâne în orice caz o mare reformatoare în literatura română, o fondatoare strălucită şi încă inegalată a prozei analitice, care a ştiut să pătrundă în abisul psihologiilor obscure, cu mijloacele observaţiei şi ale sugestiei fiziologice. Asocierea dintre sondajul interior şi numeroasele notaţii de comportament, la nivelul reactivităţii organice spontane, conferă analizelor acestei autoare o puternică originalitate de formulă literară. Forţa construcţiei, de o impresionantă anvergură, evocarea unei mulţimi de personaje, pe amplul spaţiu al mai multor mii de pagini, adaugă spiritului analitic inventiv energiile unei imaginaţii narative autentice, nutrită poate de o experienţă limitată şi de o expertiză externă elementară, în schimb de un dar excepţional de autoanaliză şi de introspecţie extrem de nuanţată a conştiinţei, dar mai ales a subconştientului individual. (FLORIN MIHĂILESCU)
256 pages, Hardcover
First published January 1, 1927
62 people are currently reading
1309 people want to read
About the author
Hortensia Papadat-Bengescu
18 books47 followersHortensia Papadat-Bengescu a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.
În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.
Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.
Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Opera literară
Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.
În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.
Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.
Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Opera literară
Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 56 reviews
May 8, 2022
unul din putinele romane romanesti in care femeile nu sunt nici batute, nici proaste, nici dependente de barbati etc. ba chiar Elena Draganescu este independenta financiar de sotul ei, Nory are convingeri feministe, Ada Razu este antreprenoare. tipologii feminine aproape inexistente in literatura romaneasca, mai ales cea canonica. bine, Hortensia a fost alungata din randul canonicilor, nu mai stiu elevii de liceu de ea.
in mod clar, un roman colosal al perioadei interbelice, publicat in 1927, mult mai modern decat Ion al lui Rebreanu (cu care romanul romanesc modern incepe) din punct de vedere al constructiei, al personajelor, al temelor, chiar daca cele doua romane sunt despartite doar de 7 ani.
in esenta, in Concert... nu se intampla nimic. sau mai nimic, pentru ca tot focusul este mutat pe analiza personajelor. un roman care se citeste greu (desi exista si putina ironie presarata pe ici, pe colo) si care, desi cred ca e mai aproape de lumea in care traim, nu cred ca ar placea elevilor de liceu tocmai pentru lipsa actiunii.
in mod clar, un roman colosal al perioadei interbelice, publicat in 1927, mult mai modern decat Ion al lui Rebreanu (cu care romanul romanesc modern incepe) din punct de vedere al constructiei, al personajelor, al temelor, chiar daca cele doua romane sunt despartite doar de 7 ani.
in esenta, in Concert... nu se intampla nimic. sau mai nimic, pentru ca tot focusul este mutat pe analiza personajelor. un roman care se citeste greu (desi exista si putina ironie presarata pe ici, pe colo) si care, desi cred ca e mai aproape de lumea in care traim, nu cred ca ar placea elevilor de liceu tocmai pentru lipsa actiunii.
September 3, 2025
M-am inarmat cu destula rabdare ca sa o citesc . Nu pot sa spun ca mi-a placut nici intriga, nici ca vreunul din personaje mi-a captat atentia. Care ar fi putut fi acela ? Lica, fantele de mahala ? Buna Lina , o femeie greoaie si urata ?Sotul ei, pretentiosul Rim care avea imaginatia plina de o eventuala aventura cu Sia ? Oh, da! Sia cea stangace, greoaie, necioplita, obraznica, obtuza.
Sau poate (cam prea) bruneta d-na Maxentiu, fainareasa casatorita cu nobilul Maxentiu, doamna care voia cu orice chip sa patrunda in inalta societate si care este atrasa de filfizonul Lica, doar erau cam de aceeasi speta.
Nici macar Elena nu mi se pare un personaj prea interesant . Macar are meritul ca este initiatoarea mult asteptatului concert din muzica de Bach. :- )
Finalul a fost un pic mai incitant, desi previzibil.O carte de lecturat doar o data. E de ajuns. 2.5 stele.
Sau poate (cam prea) bruneta d-na Maxentiu, fainareasa casatorita cu nobilul Maxentiu, doamna care voia cu orice chip sa patrunda in inalta societate si care este atrasa de filfizonul Lica, doar erau cam de aceeasi speta.
Nici macar Elena nu mi se pare un personaj prea interesant . Macar are meritul ca este initiatoarea mult asteptatului concert din muzica de Bach. :- )
Finalul a fost un pic mai incitant, desi previzibil.O carte de lecturat doar o data. E de ajuns. 2.5 stele.
March 2, 2021
George Calinescu spunea elegant despre autoare ca "e mai mult o amatoare, fara o constiinta estetica libera, probabil, judecand dupa toata opera, fara nicio notiune de arta, careia ii vine sa scrie si care pune pe hartie tot ce-i trece prin cap si mai ales prin simturi. Insa capul acestei femei este inteligent, iar simturile-i sunt rafinate..."
In viziunea Hortensiei Papadat-Bengescu: "am aflat ce inseamna pentru mine romanul: ceva aspru, grav, fara crutare, ca si viata cea de dincolo de fatada. Munca arida cu materialul cel mai dens al adevarului."
Am citit ca autoarea este considerata un fel de Virgina Woolf si ca acesta carte ar semana cu celebra "Doamna Dalloway", insa eu nu am gasit nimic care macar sa sugereze o asemenea comparatie. Mi s-a parut un roman slab, de neinteles, iar analiza psihologica, ce ar fi trebuit sa fie punctul forte al romanului, se pierde din pacate si nu iese in evidenta.
Personajele sunt neplacute: Lica este un fel de 'Don Juan de 2 bani si jumatate' cu anumite principii dubioase care traieste de pe urma femeilor, Sia este o fata uratica si ciudata cu o personalitate trunchiata, Rim este un barbat parazit ce traieste pe spinarea sotiei slabe de inger si urate si viseaza, culmea, la aventuri cu Sia, care este si mai urata si neplacuta decat sotia sa. Nu in ultimul rand, Printesa Ada este o arivista care isi cumpara titlul nobiliar cu ajutorul fabricii ei de faina, casatorindu-se cu printul Maxentiu, un palid nobil care si-a ipotecat proprietatile. Restul personajelor cu nume ciudate nu prea merita amintite, fiind la fel de prost conturate.
Am acordat singura stea pentru excelenta critica pe care am gasit-o la inceputul romanului si din aceasta pricina merita sa cumperi carti vechi, deoarece gasesti niste opinii intr-adevar profesionist scrise cu citate, cu note de subsol, cu trimiteri la literatura universala.
Romanul mi-a lasat un gust amar, mai ales ca mi-a adus aminte de liceu intr-un mod neplacut, atunci cand eram obligata sa citesc asemenea opere doar pentru ca figurau in programa pentru examen si nu confereau nicio placere cititorului. In concluzie consider ca nu este nimic de invatat din aceasta carte si atunci de ce s-o citesti?...
In viziunea Hortensiei Papadat-Bengescu: "am aflat ce inseamna pentru mine romanul: ceva aspru, grav, fara crutare, ca si viata cea de dincolo de fatada. Munca arida cu materialul cel mai dens al adevarului."
Am citit ca autoarea este considerata un fel de Virgina Woolf si ca acesta carte ar semana cu celebra "Doamna Dalloway", insa eu nu am gasit nimic care macar sa sugereze o asemenea comparatie. Mi s-a parut un roman slab, de neinteles, iar analiza psihologica, ce ar fi trebuit sa fie punctul forte al romanului, se pierde din pacate si nu iese in evidenta.
Personajele sunt neplacute: Lica este un fel de 'Don Juan de 2 bani si jumatate' cu anumite principii dubioase care traieste de pe urma femeilor, Sia este o fata uratica si ciudata cu o personalitate trunchiata, Rim este un barbat parazit ce traieste pe spinarea sotiei slabe de inger si urate si viseaza, culmea, la aventuri cu Sia, care este si mai urata si neplacuta decat sotia sa. Nu in ultimul rand, Printesa Ada este o arivista care isi cumpara titlul nobiliar cu ajutorul fabricii ei de faina, casatorindu-se cu printul Maxentiu, un palid nobil care si-a ipotecat proprietatile. Restul personajelor cu nume ciudate nu prea merita amintite, fiind la fel de prost conturate.
Am acordat singura stea pentru excelenta critica pe care am gasit-o la inceputul romanului si din aceasta pricina merita sa cumperi carti vechi, deoarece gasesti niste opinii intr-adevar profesionist scrise cu citate, cu note de subsol, cu trimiteri la literatura universala.
Romanul mi-a lasat un gust amar, mai ales ca mi-a adus aminte de liceu intr-un mod neplacut, atunci cand eram obligata sa citesc asemenea opere doar pentru ca figurau in programa pentru examen si nu confereau nicio placere cititorului. In concluzie consider ca nu este nimic de invatat din aceasta carte si atunci de ce s-o citesti?...
July 27, 2019
Frescă burgheză. Noian de personaje care vin buluc fără a fi bine conturate. Nu ne spune nimic, ba chiar tratează cu emfază superficialitatea înaltei societăți (sau ceea ce a mai rămas din ea în urma Marelui Război...).
April 25, 2020
O carte la care doar titlul este reușit.
Nu am reușit să parcurg decât 130 de pagini, iar asta cu greu, pentru că pare scrisă de un copil care abia a învățat să vorbească.
Incoerența, adjectivele în exces și numele ridicole ale personajelor care nu mai conteneau din a apărea în firul narativ (aproape inexistent, oricum) m-au făcut sa abandonez această carte.
Nu am reușit să parcurg decât 130 de pagini, iar asta cu greu, pentru că pare scrisă de un copil care abia a învățat să vorbească.
Incoerența, adjectivele în exces și numele ridicole ale personajelor care nu mai conteneau din a apărea în firul narativ (aproape inexistent, oricum) m-au făcut sa abandonez această carte.
December 29, 2017
Cea mai proasta carte pe care am citit-o vreodata! O actiune inexistenta, profile psihologice prost creionate. De fapt se inscrie perfect in gandirea cubista din vremea respectiva. Aceasta opera o vad asemnea unui tablou de Picasso: atat de incurcata, ireala, fiecare intelege ce vrea. :D
January 17, 2021
Am terminat si eu azi cartea. Nu m-am atasat de niciunul dintre personaje in mod deosebit. Poate putin de Sia, si asta mi-a crescut in mod considerabil antipatia fata de celelalte personaje.
Aparent ea este singura ce nu poate decide pentru ea insasi, si poate protesta doar prin comportament, in rest la cheremul celorlti,asta pare a fi destinul ei. Desi de la bun inceput prezentata respingator, ma gandeam ca autoarea ea facut si ea o nedreptate, povestindu ne prea putin din gandurile ei.
Nu imi amintesc restul cartilor, nici nu cred ca am citit tot titlul. Si atunci, nu am idee ce de buna Lina a fost prezentata inca de la inceput in lumina asta. Pentru ca e mama sociala prin natura profesiei? Sau cum? Pe de alta parte, aceasta repetitie pana spre final, "buna" ,începuse sa ma enerveze.
Ce mi s-a parut amuzant din partea scriitoarei, ca a ales drept femeia care aduce copiii altora pe lume sa fie mama care isi abandoneaza copilul . In fata vietii ( il ia Lica) , in fata barbatului ei ( alege sa o goneasca pe fata) si in final in fata mortii .
Cred ca genul acesta de a scrie nu mai este pe placul meu acum, am citit o lent si detasat, cu ideea ca o sa o termin, dar fara mare curiozitate.
Plusurile carti au fost triunghiurile amoroase, abordarea temelor tabu destul de transparent, de direct- m-a surpris foarte mult acest aspect.
La nici plus nici minus am trecut încercările de analiza psihologica ale situatiilor/personajelor. Mi se pare ca au ramas totusi la nivel superficial.
Poate, la un moment dat voi citi/reciti intregul ciclu, dar dupa aceasta prima carte, nu vor fi pe lista scurta.
Aparent ea este singura ce nu poate decide pentru ea insasi, si poate protesta doar prin comportament, in rest la cheremul celorlti,asta pare a fi destinul ei. Desi de la bun inceput prezentata respingator, ma gandeam ca autoarea ea facut si ea o nedreptate, povestindu ne prea putin din gandurile ei.
Nu imi amintesc restul cartilor, nici nu cred ca am citit tot titlul. Si atunci, nu am idee ce de buna Lina a fost prezentata inca de la inceput in lumina asta. Pentru ca e mama sociala prin natura profesiei? Sau cum? Pe de alta parte, aceasta repetitie pana spre final, "buna" ,începuse sa ma enerveze.
Ce mi s-a parut amuzant din partea scriitoarei, ca a ales drept femeia care aduce copiii altora pe lume sa fie mama care isi abandoneaza copilul . In fata vietii ( il ia Lica) , in fata barbatului ei ( alege sa o goneasca pe fata) si in final in fata mortii .
Cred ca genul acesta de a scrie nu mai este pe placul meu acum, am citit o lent si detasat, cu ideea ca o sa o termin, dar fara mare curiozitate.
Plusurile carti au fost triunghiurile amoroase, abordarea temelor tabu destul de transparent, de direct- m-a surpris foarte mult acest aspect.
La nici plus nici minus am trecut încercările de analiza psihologica ale situatiilor/personajelor. Mi se pare ca au ramas totusi la nivel superficial.
Poate, la un moment dat voi citi/reciti intregul ciclu, dar dupa aceasta prima carte, nu vor fi pe lista scurta.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Read
January 19, 2009Stiu ca e o capodopera, dar n-am fost in stare sa termin cartea. Poate ma ambitionez cindva.
January 17, 2021
A novella sized book that follows the preparation of one by the name Elena. She was the host of a concert in which she was to play Bach.
It reminded me a bit of Mrs. Dalloway, but just in its concept, not in execution. The story was told in the third person. There were various characters that appeared and disappear whiteout a rhythm or a reason throught the narration.
For example, there was the black sheep of the family named Lica that slept with a Princess and had had a child with his cousin. Then there is the cousin. She had been married off to a doctor, so she could cover up her incestous pregnancy. The doctor had married her because she had money and he was still upset that she was not giving him her money. As a result, he made her buy a house. That house was overpriced and gauche.
What is more to tell? The supposedly bread winners in the house (men with status) spent all their time in the house because they either pretend to be sick or they were sick for real but pretended otherwise.
Over all, a messy book—plot wise, but with interesting patches sewn here and there.
Instagram\\my Blog\\
It reminded me a bit of Mrs. Dalloway, but just in its concept, not in execution. The story was told in the third person. There were various characters that appeared and disappear whiteout a rhythm or a reason throught the narration.
For example, there was the black sheep of the family named Lica that slept with a Princess and had had a child with his cousin. Then there is the cousin. She had been married off to a doctor, so she could cover up her incestous pregnancy. The doctor had married her because she had money and he was still upset that she was not giving him her money. As a result, he made her buy a house. That house was overpriced and gauche.
What is more to tell? The supposedly bread winners in the house (men with status) spent all their time in the house because they either pretend to be sick or they were sick for real but pretended otherwise.
Over all, a messy book—plot wise, but with interesting patches sewn here and there.
Instagram\\my Blog\\
May 26, 2020
e 3,5
dar fie 4
dar fie 4
May 25, 2022
Cât de mari mi-au fost așteptările în legătură cu acest prim roman al Hortensiei Papadat-Bengescu! Ce mult am așteptat acel faimos „concert din muzică de Bach”! Totuși, a fost mult mai mult de atât prin complexitatea narativă a scriitoarei de a prezenta, sub pretext, multe destine conturate de dorințe ascunse. Voi continua cu „Drumul ascuns”.
„Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; (...).”
„Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; (...).”
January 28, 2021
Nu-mi pot explica dezacordurile gramaticale dar poate ma ajuta cineva. Am mai citit autori interbelici și n-am regăsit particularitatea asta pana acum.
Mai apoi au fost pagini întregi pe care a trebuit sa le citesc mecanic pentru ca nu mi se contura nicio imagine in cap. Citeam verbe peste verbe și nu înțelegeam ce fac personajele.
Am inteles ca tema romanului era arivismul și parvenitismul dar unele personaje mi s-au părut pur și simplu maniace și nu am inteles de unde veneau gândurile/pornirile lor.
Mai apoi au fost pagini întregi pe care a trebuit sa le citesc mecanic pentru ca nu mi se contura nicio imagine in cap. Citeam verbe peste verbe și nu înțelegeam ce fac personajele.
Am inteles ca tema romanului era arivismul și parvenitismul dar unele personaje mi s-au părut pur și simplu maniace și nu am inteles de unde veneau gândurile/pornirile lor.
Read
March 30, 2022O superbitate. Nu recomand. Ma duc sa beau niște apă.
August 20, 2019
Are și literatura română părțile ei proaste...
October 5, 2025
Am citit zilele astea un roman scris în urmă cu 100 de ani 🤯 Este vorba despre "Concert din muzică de Bach" de Hortensia Papadat-Bengescu, citit și dezbătut în ședințele literare ale cercului literar Sburătorul, ce l-a avut în frunte pe criticul Eugen Lovinescu ✍️ Romanul a fost publicat doi ani târziu, în 1927, iar anul acesta se bucură de o nouă ediție, cu o copertă superbă, în colecția Mari Scriitori Români 📚 Am scris mai multe într-un articol publicat pe blog despre drama din perioada interbelică 💜
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
https://ciobanuldeazi.home.blog/2025/...
January 10, 2021
Pentru mine a fost interesanta recitirea ca adult, intr-o nota mai critica fata de citirea din liceu. Da, am simiti pe tot cuprinsul romanului ruptura si pauzele, subiectele care urmau sa fie dezvoltate, anuntate ca un preview .
" Buna Lina" nu mi s-a mai parut asa de buna. Toata viata ( pana acum) am trait cu impresia ca Lina era o fraiera, insa acum, din perspectiva adulta,cred ca putea gasi si alte modalitati de a gestiona relatia cu Sia, indiferent cat de dificila era Sia.
Paralelislmul dintre Rim-Maxentiu si Sia-MikaLe; avem doua situatii identince in roman: Rim si felul in care isi savureaza boala inchipuita si o analizeaza, reluata apoi si dusa la perfectie in Maxentiu; la fel, soarta fetei ratacite, Sia si MikaLe, luate sub obladuire in case mai mari., dar ratandu-se cu totul aceasta " obladuire".
Obsesia autoarei cu fecioria si incapacitatea personajelor de a vedea dincolo de asta.
Nu mi se pare ca vreunul din personaje evolueaza, ci mai degraba converge catre destinul predestinat. Sia si MikaLe sunt pierdute de la inceput pana la final, Elena Draganescu, sub spoiala respectabilitatii se afala aceeasi frivolitate si ii va da curs in final, Ada si Lica, parvenitii par excelence, "buna Lina" care n-a fost buna nicioadata, Rim, superificial pana la capat, gemenii Hallipa, ca un monstru cu doua capete, se confunda unul cu altul ( parca si exista in roman o referire la faptul ca la nastere au fost gemeni siamezi), Maxentiu are parte de sfaristul cel mai bun pe care il poate spera: moare la sanatoriu, in lumea din capul lui, onorabil chiar, fara a avea ocazia de a devenit ridicolul societatii din care face parte.
" Buna Lina" nu mi s-a mai parut asa de buna. Toata viata ( pana acum) am trait cu impresia ca Lina era o fraiera, insa acum, din perspectiva adulta,cred ca putea gasi si alte modalitati de a gestiona relatia cu Sia, indiferent cat de dificila era Sia.
Paralelislmul dintre Rim-Maxentiu si Sia-MikaLe; avem doua situatii identince in roman: Rim si felul in care isi savureaza boala inchipuita si o analizeaza, reluata apoi si dusa la perfectie in Maxentiu; la fel, soarta fetei ratacite, Sia si MikaLe, luate sub obladuire in case mai mari., dar ratandu-se cu totul aceasta " obladuire".
Obsesia autoarei cu fecioria si incapacitatea personajelor de a vedea dincolo de asta.
Nu mi se pare ca vreunul din personaje evolueaza, ci mai degraba converge catre destinul predestinat. Sia si MikaLe sunt pierdute de la inceput pana la final, Elena Draganescu, sub spoiala respectabilitatii se afala aceeasi frivolitate si ii va da curs in final, Ada si Lica, parvenitii par excelence, "buna Lina" care n-a fost buna nicioadata, Rim, superificial pana la capat, gemenii Hallipa, ca un monstru cu doua capete, se confunda unul cu altul ( parca si exista in roman o referire la faptul ca la nastere au fost gemeni siamezi), Maxentiu are parte de sfaristul cel mai bun pe care il poate spera: moare la sanatoriu, in lumea din capul lui, onorabil chiar, fara a avea ocazia de a devenit ridicolul societatii din care face parte.
October 15, 2022
3.25*
Considerat de critică drept cel mai bun roman al Hortensiei Papadat-Bengescu, se pot observa cu ușurință detașarea de lirismul proiectat în „Fecioarele despletite” și tranziția de la maniera social-psihologică în primul volum din ciclul Hallipilor la analiza psihologică ca latură predominantă în lucrarea de față, fresca socială fiind plasată în plan secund. Din acest punct de vedere, în locul instrospecției, caracterul psihologic tinde să utilizeze transcripția curată a simțirilor și gândirilor, conform lui Nicolae Manolescu.
A doua lectură, una mai atentă la particularitățile de evoluție a acțiunii și de construcție a personajelor, a „Concertului…” m-a făcut să apreciez mai mult proza scriitoarei, însă criticile rezultate din prima lectură au rămas: înlănțuirea sacadată/eliptică a firului epic (acțiunile personajelor au loc preponderent în fundalul cadrului narativ, fiind prezentate momentele majore în cheie psihologică), fapt care conturează subiectul în tablouri; caracterizarea personajelor este un alt aspect deficitar, acestea la primă impresie par doar niște schițe, precum și abuzul de neologisme, în special provenite din franceză.
Considerat de critică drept cel mai bun roman al Hortensiei Papadat-Bengescu, se pot observa cu ușurință detașarea de lirismul proiectat în „Fecioarele despletite” și tranziția de la maniera social-psihologică în primul volum din ciclul Hallipilor la analiza psihologică ca latură predominantă în lucrarea de față, fresca socială fiind plasată în plan secund. Din acest punct de vedere, în locul instrospecției, caracterul psihologic tinde să utilizeze transcripția curată a simțirilor și gândirilor, conform lui Nicolae Manolescu.
A doua lectură, una mai atentă la particularitățile de evoluție a acțiunii și de construcție a personajelor, a „Concertului…” m-a făcut să apreciez mai mult proza scriitoarei, însă criticile rezultate din prima lectură au rămas: înlănțuirea sacadată/eliptică a firului epic (acțiunile personajelor au loc preponderent în fundalul cadrului narativ, fiind prezentate momentele majore în cheie psihologică), fapt care conturează subiectul în tablouri; caracterizarea personajelor este un alt aspect deficitar, acestea la primă impresie par doar niște schițe, precum și abuzul de neologisme, în special provenite din franceză.
September 19, 2025
3,5 rotunjit în jos. “A book about nothing”, Concert e o carte pe care n-am mai citit-o din liceu, și ma fascinează înca construcția sa, de drama cu clasa mijlocie cu elemente de romanță și țeapă. Eram de parere că ar fi trebui predat în loc de patul lui Procust sau Ultima Noapte fii mai aproape de problemele hai să zicem unui public tânăr contemporan. Acum că am recitit-o nu știu dacă ar putea un public tânăr contemporan s-o suporte până la capăt sau să mai țină minte ceva din ea după
April 18, 2025
O stea macar pentru orele de viata pe care le-am pierdut citind cartea asta. Nu e atat incest nici in cele mai sumbre locuri din Alabama. Lord have mercy💀💀💀💀
September 25, 2020
Când am citit-o, în liceu, acum mulți ani, nu mi-a plăcut, mi s-a părut greoaie. Dar la vârsta de 17 ani nici nu te poți aștepta la altă reacție. E o carte pe care o poți înțelege abia la o vârstă matură și având cunoștințe, măcar elementare, de context istoric-social al epocii. Observația autoarei se îndreaptă nu atât spre evenimente, cât spre disecția naturalistă a personajelor. E clar interesul pentru manifestările fiziologice, chiar mai mult decât pentru cele psihologice. Trebuie, bineînțeles, citit înainte primul volum al ciclului, „Fecioare despletite”, fără el nu are sens „Concert...”
În comentariile din liceu, am tot întâlnit ideea că Sia e o victimă... Drept să spun, nu mi se pare chiar așa, e un personaj grotesc dar conștient, nu mi s-a părut săracă cu duhul, dimpotrivă, are șiretenia omului brut. Oricum, personajele îți creează o stare neplăcută, nu există unul pe care să-l îndrăgești, să „ții” cu el... Recitind cartea, am rămas cu impresia că totuși îi lipsește acel ceva ca să fie o carte foarte bună.
În comentariile din liceu, am tot întâlnit ideea că Sia e o victimă... Drept să spun, nu mi se pare chiar așa, e un personaj grotesc dar conștient, nu mi s-a părut săracă cu duhul, dimpotrivă, are șiretenia omului brut. Oricum, personajele îți creează o stare neplăcută, nu există unul pe care să-l îndrăgești, să „ții” cu el... Recitind cartea, am rămas cu impresia că totuși îi lipsește acel ceva ca să fie o carte foarte bună.
August 8, 2015
Incredibly boring.
June 15, 2018
Oh, this is such a poorly written book! I had higher expectations but I'm utterly disappointed. Zero character development and almost no action whatsoever.
August 21, 2022
Real rating: 2.5 🌟
.
Vai de mine! 🙈 Cartea asta nu a fost pentru mine, deși îmi doream de ceva timp să o citesc... 💔 M-am chinuit nespus de tare să o termin. (Doar pentru că aveam nevoie de ea la școală...) 😖 Poate că nu am citit-o la momentul potrivit sau poate am avut așteptări prea diferite față de realitate. 🤷♀️
Au fost multe cuvinte pe care nu le-am întâlnit prea des, ceea ce m-a încântat și tulburat în același timp. 😅 Chiar dacă mă bucur când o carte mă familiarizează cu noi termeni, de data aceasta cred că s-a făcut exces. 😬 (Este strict un punct de vedere personal, alte persoane pot avea un vocabular mai vast/mai apropiat de cel al autoarei iar acest detaliu ar trece insesisabil❗)
Nu am înțeles firul epic... 🤨 Au fost multe secvențe retrospective care justificau comportamentele unor personaje, însă nu am simțit că sunt martora unor evenimente așa cum mi se întâmplă deobicei. 👀 De multe ori mă pierdeam în gânduri, pentru că nu se petrecea nimic de o importanță semnificativă pentru liniștea personajelor. 💭 Deși toată lumea era înrudită într-un fel cu toată lumea, fiecare părea că trăiește pe cont propriu, detașat de viața celor din jur. 👤 Unele peronaje mi s-au părut că nu-și au locul în poveste, că toată acțiunea ar fi putut avea același curs și fără intervențiile lor. 🥸
M-a impresionat, în schimb, faptul că femeile NU erau subordonate soților lor! 🤩 Deși niciuna nu are parte de o căsnicie așa cum sunt cele din basme, ele nu pun preț de acest aspect, ci mai degrabă pe realizările profesionale 💼 și sociale 🗣, adiacente vieții de familie. 💍
Nu sunt sigură dacă am înțeles rostul concertului sau relevanța titlului. 🤔 Dintre toate evenimentele care au avut loc, acesta mi s-a părut cel asupra căruia autoarea s-a înclinat cel mai puțin... Cred că am pierdut pe undeva o semnificație (mai mult sau mai puțin) ascunsă, din moment ce nu am făcut încă o conexiune între mesaj și titlu. 🤕
.
Nu este o carte pentru oricine... Trebuie să te știi foarte bine în ce intri atunci când deschizi această carte. 📖
.
Vai de mine! 🙈 Cartea asta nu a fost pentru mine, deși îmi doream de ceva timp să o citesc... 💔 M-am chinuit nespus de tare să o termin. (Doar pentru că aveam nevoie de ea la școală...) 😖 Poate că nu am citit-o la momentul potrivit sau poate am avut așteptări prea diferite față de realitate. 🤷♀️
Au fost multe cuvinte pe care nu le-am întâlnit prea des, ceea ce m-a încântat și tulburat în același timp. 😅 Chiar dacă mă bucur când o carte mă familiarizează cu noi termeni, de data aceasta cred că s-a făcut exces. 😬 (Este strict un punct de vedere personal, alte persoane pot avea un vocabular mai vast/mai apropiat de cel al autoarei iar acest detaliu ar trece insesisabil❗)
Nu am înțeles firul epic... 🤨 Au fost multe secvențe retrospective care justificau comportamentele unor personaje, însă nu am simțit că sunt martora unor evenimente așa cum mi se întâmplă deobicei. 👀 De multe ori mă pierdeam în gânduri, pentru că nu se petrecea nimic de o importanță semnificativă pentru liniștea personajelor. 💭 Deși toată lumea era înrudită într-un fel cu toată lumea, fiecare părea că trăiește pe cont propriu, detașat de viața celor din jur. 👤 Unele peronaje mi s-au părut că nu-și au locul în poveste, că toată acțiunea ar fi putut avea același curs și fără intervențiile lor. 🥸
M-a impresionat, în schimb, faptul că femeile NU erau subordonate soților lor! 🤩 Deși niciuna nu are parte de o căsnicie așa cum sunt cele din basme, ele nu pun preț de acest aspect, ci mai degrabă pe realizările profesionale 💼 și sociale 🗣, adiacente vieții de familie. 💍
Nu sunt sigură dacă am înțeles rostul concertului sau relevanța titlului. 🤔 Dintre toate evenimentele care au avut loc, acesta mi s-a părut cel asupra căruia autoarea s-a înclinat cel mai puțin... Cred că am pierdut pe undeva o semnificație (mai mult sau mai puțin) ascunsă, din moment ce nu am făcut încă o conexiune între mesaj și titlu. 🤕
.
Nu este o carte pentru oricine... Trebuie să te știi foarte bine în ce intri atunci când deschizi această carte. 📖
January 12, 2025
SHOUTOUT TO MY ANEMIC, DISEASE RIDDEN BOY, MAXENȚIU🫶🏻
June 11, 2025
Hortensia Papadat-Bengescu makes one of the most striking beautiful descriptions of the terrifying effects of illness. She was kicking ass. Don’t read this expecting an action packed novel
January 28, 2022
Se auzi soneria la uşa din faţă. Ursuză ca de obicei, Sia se întoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, cârpea pledul agăţat cine ştie cum.
— Tanti! Sună! zise leneş Sia.
Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia se uită la profesor. Doctorul Rim, nemişcat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, surâse numai gardianei, cu intenţia de a fi graţios şi, fireşte, mai slut când surâdea.
Rim aştepta cu nerăbdare să i se întoarcă pledul pe picioare. Nu era frig în miez de septembrie – poate chiar se făcuse un foc prematur în soba de porţelan nouă şi majestoasă – nu-l durea pentru moment nimic, dar lua precauţiuni. Era un biet bolnav care avea nevoie de cele mai mari îngrijiri, care avea o infirmieră înadins pentru el, care îşi întreţinea sănătatea şi egoismul din ideea că l-a durut cândva, că poate îl va mai durea, şi între aceste două planuri ale suferinţii, se menţinea într-un confort plăcut. Această beatitudine nu era contrariată de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distracţie suplimentară, nu-l supăra. Sia, în schimb, se gândi că o să vie ea şi ziua când n-o să mai sune unii şi alţii la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru:
— Tanti, sună!
În adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria.
— Deschide, fată, deschide! Ce laşi să aştepte! zise Lina tihnit.
La uşă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim şi căutase puţin până să descopere tăbliţa strălucitoare a Linei: „Dr. Lina Rim – Mamoş”. Mini atinsese cu precauţiuni portiţa grilajului vopsit proaspăt şi urcase scara necunoscută cu acea emoţie pe care o poate da o scară urcată pentru întâia oară. Se oprise în faţa uşei mari cu geamuri galbene, creţe ca o foaie de celuloid gofrat, şi care nu-i plăceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în faţa unei uşi cu geamuri galbene, îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutaţi. Aştepta acum cu o uşoară spaimă ce vibra în ea ca şi soneria. Dar doctorul Rim nu cunoştea vibraţiile decât la vioară. Doctoriţa Lina, bondoaca lui soţie, era afonă şi Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puţine, dosnice, încăpăţânate. Negreşit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă reciproc toate defectele posesiei.
Agitaţia lui Mini nu se linişti când se găsi în faţa unei necunoscute ursuze, cu un şorţ mare, alb, de şcoală sau de spital, şi care o întrebă fără bunăvoinţă:
— Ce poftiţi?
Noroc că buna Lina, precedată de un mosor mare ce se rostogolea, sosea, mai astmatică ca totdeauna şi, ca totdeauna, primitoare:
— Dumneaei. nu ştie. Tu, Mini! Ce plăcere! E nouă în casă. Îmi ajută să îngrijesc de Rim. N-ai idee ce rău a fost bolnav! Ce bine îmi pare că te văd! E nepoata mea, adaogă abia la urmă, şi poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz.
— Tanti! Sună! zise leneş Sia.
Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia se uită la profesor. Doctorul Rim, nemişcat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, surâse numai gardianei, cu intenţia de a fi graţios şi, fireşte, mai slut când surâdea.
Rim aştepta cu nerăbdare să i se întoarcă pledul pe picioare. Nu era frig în miez de septembrie – poate chiar se făcuse un foc prematur în soba de porţelan nouă şi majestoasă – nu-l durea pentru moment nimic, dar lua precauţiuni. Era un biet bolnav care avea nevoie de cele mai mari îngrijiri, care avea o infirmieră înadins pentru el, care îşi întreţinea sănătatea şi egoismul din ideea că l-a durut cândva, că poate îl va mai durea, şi între aceste două planuri ale suferinţii, se menţinea într-un confort plăcut. Această beatitudine nu era contrariată de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distracţie suplimentară, nu-l supăra. Sia, în schimb, se gândi că o să vie ea şi ziua când n-o să mai sune unii şi alţii la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru:
— Tanti, sună!
În adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria.
— Deschide, fată, deschide! Ce laşi să aştepte! zise Lina tihnit.
La uşă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim şi căutase puţin până să descopere tăbliţa strălucitoare a Linei: „Dr. Lina Rim – Mamoş”. Mini atinsese cu precauţiuni portiţa grilajului vopsit proaspăt şi urcase scara necunoscută cu acea emoţie pe care o poate da o scară urcată pentru întâia oară. Se oprise în faţa uşei mari cu geamuri galbene, creţe ca o foaie de celuloid gofrat, şi care nu-i plăceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în faţa unei uşi cu geamuri galbene, îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutaţi. Aştepta acum cu o uşoară spaimă ce vibra în ea ca şi soneria. Dar doctorul Rim nu cunoştea vibraţiile decât la vioară. Doctoriţa Lina, bondoaca lui soţie, era afonă şi Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puţine, dosnice, încăpăţânate. Negreşit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă reciproc toate defectele posesiei.
Agitaţia lui Mini nu se linişti când se găsi în faţa unei necunoscute ursuze, cu un şorţ mare, alb, de şcoală sau de spital, şi care o întrebă fără bunăvoinţă:
— Ce poftiţi?
Noroc că buna Lina, precedată de un mosor mare ce se rostogolea, sosea, mai astmatică ca totdeauna şi, ca totdeauna, primitoare:
— Dumneaei. nu ştie. Tu, Mini! Ce plăcere! E nouă în casă. Îmi ajută să îngrijesc de Rim. N-ai idee ce rău a fost bolnav! Ce bine îmi pare că te văd! E nepoata mea, adaogă abia la urmă, şi poate numai fiindcă nepoata luase un aer dârz.
December 10, 2021
i didn't want this book to end! i felt at home reading it. :)
getting to know princess ada was a pleasant experience. i hope she will be mentioned again in the following book from the series. i am so excited to read "drumul ascuns" next!!
"era aproape cu neputință să treci câteva zile în șir pe faimoasa calea victoriei fără să întâlnești pe oricine ai fi vrut sau n-ai fi vrut. bucureștiul rezolvă problema de a fi oraș mare și mic deodată, provincie și capitală. atribute duble, combinate în proporții dozate machiavelic, ce-i compun caracterul distinctiv."
"(...) maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. o pânză subțire ca de paianjen i se așezase pe urechi și ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană."
"(...) automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă."
"(...) sta în patul maculat cu un fel de voluptate a nesimțirii."
"(...) așa cum parfumul florilor acumulate proaspăt pe un mormânt străin face pe cei sensibili să se simtă cu o plăcere dureroasă încă mai vii."
getting to know princess ada was a pleasant experience. i hope she will be mentioned again in the following book from the series. i am so excited to read "drumul ascuns" next!!
"era aproape cu neputință să treci câteva zile în șir pe faimoasa calea victoriei fără să întâlnești pe oricine ai fi vrut sau n-ai fi vrut. bucureștiul rezolvă problema de a fi oraș mare și mic deodată, provincie și capitală. atribute duble, combinate în proporții dozate machiavelic, ce-i compun caracterul distinctiv."
"(...) maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. o pânză subțire ca de paianjen i se așezase pe urechi și ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană."
"(...) automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă."
"(...) sta în patul maculat cu un fel de voluptate a nesimțirii."
"(...) așa cum parfumul florilor acumulate proaspăt pe un mormânt străin face pe cei sensibili să se simtă cu o plăcere dureroasă încă mai vii."
March 18, 2018
Am decis sa revin la literatura romana dupa ani de citit literatura straina. Din pacate, romanul clasic al Hortensiei Papadat-Bengescu a fost dificil de terminat. O multime de personaje au fost introduse, fara oprire, chiar si in ultimele pagini, si actiunea nu mi-a prins interesul aproape deloc. Limbajul Hortensiei pare greoi, desi aminteste un pic de Jane Austen, in sensul ca este un narator sarcastic cand descrie personajele, deloc demne de mila sau simpatie. Autoarea preyinta o felie din viata a 3 cupluri din societarea burgheza a Bucurestiului si in felul asta exploreaza si descrie o intreaga perioada istorica si creeaza un tablou social al ierarhiei anilor '20. Din pacate, cele 3 cupluri nu mi-au trezit deloc interesul sau simpatia si nu sunt inclinata sa aflu mai mult despre aceste familii materialiste.
Displaying 1 - 30 of 56 reviews