What do you think?
Rate this book
Aşteptând în Ghermana
„Danut Ungureanu are stiinta de a construi personaje cu adancimi surprinzatoare si de a tese in panza naratiunii intamplari cu talc, care isi trimit ecoul in planul semnificatiilor majore. Asteptand in Ghermana da frisoane imaginatiei si sufletului, infricosandu-le. Este o relatare a unei viitoare lumi virtuale care s-ar putea naste din prezentul nostru. Unele amanunte narative sunt faptele vietii noastre de zi cu zi, astazi. Romanul ramane in memorie.“ - Gabriel Rusu; „Ei zbiara sub tine si-n venele lor nu mai e picatura de sange, numai venin verde ori «albastru gros». Madularele lor au prins luciul plasticului si pe cel al otelului, iar carnea nu le mai poate cuprinde cicatricele. Cei din Ghermana scormonesc gunoaiele, spre nemultumirea fratilor sobolani, pentru ca la caderea noptii impreunarea sa-i apuce cu burtile captusite. si Talidul, l-ai vazut? Cata viclenie si forta si rautate pura stau adunate acolo… Le stii jocurile, le cunosti limba? Le-ai gustat porcariile din blide, ai inspirat fumul, te-au harjonit cu varfurile surielor?“ - Danut Ungureanu
174 pages, Paperback
First published January 1, 1993
About the author
Dănuţ Ungureanu
71 books47 followersScriitor și jurnalist român
Scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg, trainer de creative writing.
Absolvent al Facultății de Energetică din București.
A debutat în 1981, cu povestirea „Viață de familie”, în revista Știință și Tehnică. A publicat zeci de povestiri în reviste și almanahuri, numeroase scenarii de televiziune și radio. Este prezent în peste douăzeci de antologii și volume colective de povestiri, între care Anthology of European Speculative Fiction (2013), Bing, bing, Larisa (2013), Worlds and Beings (2015) etc.
Textele sale au fost distinse cu numeroase premii.
Volume publicate
Romane:
Așteptând în Ghermana (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2010 și 2013, a câștigat Premiul RomCon 1994), Însemnările damei de silicon (2014, 2016, roman fantastic), Urme de sfinți (2014), Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia (2015, trofeul best seller al Editurii Tritonic 2016), Noaptea în oraș, fără părinți (publicat în 2016, a câștigat premiile pentru cel mai bun roman science fiction la RomCon 2017, AntareSFest 2017 și Sci + FI FEST 2017), Luna în orașul blestemat (distopie, 2017), Conspirația femeilor (2018) Experimentul Păpușa (2019).
Proză scurtă:
Marilyn Monroe pe o curbă închisă (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2012), Români deja deștepți (2007, reeditat în 2013), Basme geostaționare (science fiction, 2008), Alți români deja deștepți (2013) Români în vorba goală (2016) Anatomic Grafitti (science fiction, 2016)
Non-fiction:
Autor de unul singur – rețete pentru scrierea creativă (2016, trofeul best-seller al Editurii Tritonic 2017)
În colaborare cu Marian Truță
Romane:
Vegetal (2014 - Premiul Ion Hobana 2014), Mineral (2015 - Premiul Sci + FI FEST 2016)
Proză scurtă:
12 povestiri fantastice (2018 - Premiul Ion Hobana 2019)
Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
Locuiește în București.
Mai multe detalii la
https://ro.wikipedia.org/wiki/D%C4%83...
Scriitor, jurnalist, scenarist, dramaturg, trainer de creative writing.
Absolvent al Facultății de Energetică din București.
A debutat în 1981, cu povestirea „Viață de familie”, în revista Știință și Tehnică. A publicat zeci de povestiri în reviste și almanahuri, numeroase scenarii de televiziune și radio. Este prezent în peste douăzeci de antologii și volume colective de povestiri, între care Anthology of European Speculative Fiction (2013), Bing, bing, Larisa (2013), Worlds and Beings (2015) etc.
Textele sale au fost distinse cu numeroase premii.
Volume publicate
Romane:
Așteptând în Ghermana (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2010 și 2013, a câștigat Premiul RomCon 1994), Însemnările damei de silicon (2014, 2016, roman fantastic), Urme de sfinți (2014), Viața și faptele haiducului Tănase Vlăsia (2015, trofeul best seller al Editurii Tritonic 2016), Noaptea în oraș, fără părinți (publicat în 2016, a câștigat premiile pentru cel mai bun roman science fiction la RomCon 2017, AntareSFest 2017 și Sci + FI FEST 2017), Luna în orașul blestemat (distopie, 2017), Conspirația femeilor (2018) Experimentul Păpușa (2019).
Proză scurtă:
Marilyn Monroe pe o curbă închisă (science fiction, publicat în 1993, reeditat în 2012), Români deja deștepți (2007, reeditat în 2013), Basme geostaționare (science fiction, 2008), Alți români deja deștepți (2013) Români în vorba goală (2016) Anatomic Grafitti (science fiction, 2016)
Non-fiction:
Autor de unul singur – rețete pentru scrierea creativă (2016, trofeul best-seller al Editurii Tritonic 2017)
În colaborare cu Marian Truță
Romane:
Vegetal (2014 - Premiul Ion Hobana 2014), Mineral (2015 - Premiul Sci + FI FEST 2016)
Proză scurtă:
12 povestiri fantastice (2018 - Premiul Ion Hobana 2019)
Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
Locuiește în București.
Mai multe detalii la
https://ro.wikipedia.org/wiki/D%C4%83...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 12 of 12 reviews
May 13, 2018
Abandonata la pagina 106.
Nu o pot pune in categoria “nu e pe gustul meu” deoarece imi place cyberpunk insa nu cartea de fata. Este un policier, cliseul classic – politistul bun este sapat si i se ia insigna, i se insceneaza o crima, astfel incat incepe o ancheta pe cont propriu. Numai ca politistul aici este pilot; poate o fi si altceva care va fi dezvaluit mai tarziu…
Poveste clasica, banala, ce ar fi fost citibila daca decorul ar fi fost altul: inchipuiti-va universul din MadMax cu toate ororile lui, imbogatit cu foaaarte multe cururi, buci, fese goale (mai toti umbla cu dosul gol la vedere; de ce? n-as putea spune), cateva tate ici colo, genitale balanganindu-se care pe unde la vedere, plus concerte de hardisti (ce surpriza), unde toti sunt drogati (evident), organizeaza orgii si crime (pai cum altfel, doar stie toata lumea ca sunt satanisti, nu?). Limbaj vulgar, de cartier, vrut a fi in ton cu lumea dezaxata, insa este mult prea mult. In plus, toate femeile sunt coarde. Uau.
High tech, low life? Prima parte lipseste cu desavarsire, de a doua avem parte din plin.
Umor, ironie? N-am sesizat, sorry.
Altfel, este o povestire alerta, banuiesc ca te poate tine in priza daca te prinde lumea creata. Si cand spun lume creata, nu va ganditi la worldbuilding, nu exista asa ceva, doar ce am descris mai sus si cateva nume care mi-am inchipuit ca sunt orase/zone/cartiere, desi n-as putea spune care ce este.
Suparator de dezamagitoare.
Nu o pot pune in categoria “nu e pe gustul meu” deoarece imi place cyberpunk insa nu cartea de fata. Este un policier, cliseul classic – politistul bun este sapat si i se ia insigna, i se insceneaza o crima, astfel incat incepe o ancheta pe cont propriu. Numai ca politistul aici este pilot; poate o fi si altceva care va fi dezvaluit mai tarziu…
Poveste clasica, banala, ce ar fi fost citibila daca decorul ar fi fost altul: inchipuiti-va universul din MadMax cu toate ororile lui, imbogatit cu foaaarte multe cururi, buci, fese goale (mai toti umbla cu dosul gol la vedere; de ce? n-as putea spune), cateva tate ici colo, genitale balanganindu-se care pe unde la vedere, plus concerte de hardisti (ce surpriza), unde toti sunt drogati (evident), organizeaza orgii si crime (pai cum altfel, doar stie toata lumea ca sunt satanisti, nu?). Limbaj vulgar, de cartier, vrut a fi in ton cu lumea dezaxata, insa este mult prea mult. In plus, toate femeile sunt coarde. Uau.
High tech, low life? Prima parte lipseste cu desavarsire, de a doua avem parte din plin.
Umor, ironie? N-am sesizat, sorry.
Altfel, este o povestire alerta, banuiesc ca te poate tine in priza daca te prinde lumea creata. Si cand spun lume creata, nu va ganditi la worldbuilding, nu exista asa ceva, doar ce am descris mai sus si cateva nume care mi-am inchipuit ca sunt orase/zone/cartiere, desi n-as putea spune care ce este.
Suparator de dezamagitoare.
December 14, 2014
Dănuţ Ungureanu obtine in 1981 primul său premiu naţional, pentru proza fantastica, la Convenţia Naţională a Cenaclurilor de Anticipaţie, ROMCON. Publica, incepand cu 1982 si pana in zilele noastre, circa 100 de povestiri si schite in antologii, reviste si almanahuri.
Pentru acest volum, aflat in topul celor mai bine vandute cărti Nemira, in perioada publicarii, alaturi de lucrarile lui Petre Ţuţea şi Horia Patapievici, i se atribuie în 1993 Premiul de popularitate, iar in 1994 Premiul I la sectiunea de specialitate a ROMCON. Romanul poarta numarul 22 in seria veche Nautilus si dispune de o coperta nu prea reusita. Dar trecem peste.
Cele cateva cuvinte de introducere de pe coperta spate nu dezvaluie mare lucru. Asa ca nu stiam exact ce tin in mână. Citez: “Asteptandu-si mantuirea intr-o lume a viitorului, obsedata de sex si violenta, de muzica si zgomote asurzitoare, evadarea lui Yablonski este tot mai dificila. Masele sunt abrutizate si manipulate din umbra, iar Ghermana este un purgatoriu fara sfarsit.”
Daca la inceputul romanului nu-ti dai seama, pe masura ce te afunzi in lectura, observi ca esti aruncat intr-o lume cu influente apartinand pregnant curentului cyberpunk. Totusi spre deosebire de Necroville, la care inceputul a fost foarte anevoios, la Danut Ungureanu nici vorba de asa ceva. Secretul cred ca sta in temporizarea informatiilor noi, neexagerandu-se in a asalta inca de la inceput cititorul cu o serie de termeni despre care nu ar avea suficiente detalii pentru a le putea vizualiza in profunzime.
De asemenea, stilul scriitorului este unul aparte, abordand cu naturalete un limbaj mai familiar, mai deschis, mai apropiat de realitatea strazii, fara insa a epata, stiind exact cand sa se opreasca pentru a nu calca linia. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Plus ca impresiile filozofice de viata ale personajului si revelatiile sale din final nu par nici ele accentuate, ci vin sa completeze fericit portretului unui erou complex, credibil, cu un nume menit sa atraga atentia.
Intamplarile si actiunile lui Yablonski Genetiah curg cind alene, lasand cititorul sa-si traga rasuflarea si prezentandu-i pesajului inconjurator, cind sprinţar, antrenandu-ne in focul actiunii cursive. Dupa un scurt interludiu din care aflam o serie de detalii, familiarizandu-ne cu personajele si introducandu-ne in atmosfera insolita a romanului, are loc si evenimentul ce declanseaza si da peste cap viata lui Gene Yablonski, pilot in gruparea de politie Cocoon. Prins intr-o ambuscada pierde unul dintre cele mai bune aparate de zbor ale sectiei si se vede nevoit sa traga ponoasele si sa desfaca ghemul incalcit al incidentului. Astfel, necesitatea luminarii intregii situatii il poarta prin cateva sectoare are zonei, detaliate mai in amanunt, odata cu momentul in care Gene patrunde pe teritoriul acestora.
Avem astfel Ghermana, zona ramasa in paragina, de-a lungul careia intalnim concerte ilegale la care participa cete de hardistii, “transpirand iarba prin toti porii”, distractii soldate cu sacrificii umane, populatii nomade nealterate de absorbtia tehnologica, uzine in care rugina a desfasurat adevarate regate, sau gunoaie ce se deplaseaza incet-incet, an de an, spre zonele mai populate.
Sau Mauin-ul la care ajungi brazdand prin portiuni gemand de deseuri si zoaie, este totusi o zona in care “nu ai sa vezi gunoaiele Ghermanei”, “nu ai sa gasesti case parasite”, iar “sobolanii nu au sa-ti urineze pe incaltari“. Cartier ce apare sub forma unui “tampon” intre Ghermana si Crystal City. Crystal City, zona cladita pe un poligon de noua “fracturi”, rezultate in urma razboiului si la care au acces doar grangurii si cei ce detin adevarat putere, adevaratii “semizei” ai momentului. Loc, in care se ajunge doar daca posezi un autovehicul ce poate dezvolta o viteza de doi Mach pentru a putea depasi proprietatile de retinere caracteristice spatiului dimensional respectiv.
Iar Maetzig-ul si-a castigat renumele ca fiind populat in proportie de nouazeci la suta de forta armata din zona, incepand cu mercenarii sau generalii de armate regulate si terminand cu buni strategi, si genii militare capabile sa destabilizeze orice obiectiv si sa creeze un adevarat haos.
Pe parcursul intregii desfasurari de forte Gene trece de la extaz la disperare, face cunostinta cu durerea, atat fizica cat si sufleteasca, insa in final este evident ca are numai de castigat pentru ca reuseste sa se descopere cu adevarat. Prezenta pe scena si a altor politii, cum ar fi Nuttmann sau cei din IULI, cea mai periculoasa agentura a momentului, vorbeste de la sine despre complexitatea firului narativ al romanului, despre densitatea si gradul sau ridicat de incalcire.
Si daca mai adaug ca se mai fac trimiteri si la statii orbitale si sateliti folositi in scopuri mai mult sau mai putin nobile, va puteti face o idee despre peisajul fastuos care va asteapta daca va veti hotara sa abordati romanul “Asteptand in Ghermana“. Sigur il gasiti la anticariate.
De fapt m-am exprimat gresit. Nu “daca” este termenul cel mai potrivit. Ci, trebuie. Trebuie neaparat sa o parcurgeti, daca nu ati facut-o deja. Pentru mine cred ca acesta a fost momentul cel mai bun. Daca as fi facut-o cu multi ani in urma, nu stiu daca ar mai fi avut acelasi impact asupra mea, ca acum.
Este genul de roman pe care trebuie sa-l citesti fara prea mare graba, cu ochii mari la detalii, pentru a te putea bucura la maxim de constructia aparte. Nu as exagera daca as numi-o, impreuna cu alte romane lecturate recent, ca find exact genul de lucrare ce ar avea cu adevarat sanse pe piata externa.
Doar o singura observatie nevinovata as avea de facut. Poate nu ar fi stricat si desenarea unei harti pentru a se obtine o imagine mai reusita a intregii zone.
In rest, este greu sa gasesti ceva de obiectat, avand in vedere ca am avut in fata unul dintre cele mai bune romane autohtone citite pina acum.
http://www.cititorsf.ro/2009/05/11/as...
Pentru acest volum, aflat in topul celor mai bine vandute cărti Nemira, in perioada publicarii, alaturi de lucrarile lui Petre Ţuţea şi Horia Patapievici, i se atribuie în 1993 Premiul de popularitate, iar in 1994 Premiul I la sectiunea de specialitate a ROMCON. Romanul poarta numarul 22 in seria veche Nautilus si dispune de o coperta nu prea reusita. Dar trecem peste.
Cele cateva cuvinte de introducere de pe coperta spate nu dezvaluie mare lucru. Asa ca nu stiam exact ce tin in mână. Citez: “Asteptandu-si mantuirea intr-o lume a viitorului, obsedata de sex si violenta, de muzica si zgomote asurzitoare, evadarea lui Yablonski este tot mai dificila. Masele sunt abrutizate si manipulate din umbra, iar Ghermana este un purgatoriu fara sfarsit.”
Daca la inceputul romanului nu-ti dai seama, pe masura ce te afunzi in lectura, observi ca esti aruncat intr-o lume cu influente apartinand pregnant curentului cyberpunk. Totusi spre deosebire de Necroville, la care inceputul a fost foarte anevoios, la Danut Ungureanu nici vorba de asa ceva. Secretul cred ca sta in temporizarea informatiilor noi, neexagerandu-se in a asalta inca de la inceput cititorul cu o serie de termeni despre care nu ar avea suficiente detalii pentru a le putea vizualiza in profunzime.
De asemenea, stilul scriitorului este unul aparte, abordand cu naturalete un limbaj mai familiar, mai deschis, mai apropiat de realitatea strazii, fara insa a epata, stiind exact cand sa se opreasca pentru a nu calca linia. Sau cel putin asa mi s-a parut mie. Plus ca impresiile filozofice de viata ale personajului si revelatiile sale din final nu par nici ele accentuate, ci vin sa completeze fericit portretului unui erou complex, credibil, cu un nume menit sa atraga atentia.
Intamplarile si actiunile lui Yablonski Genetiah curg cind alene, lasand cititorul sa-si traga rasuflarea si prezentandu-i pesajului inconjurator, cind sprinţar, antrenandu-ne in focul actiunii cursive. Dupa un scurt interludiu din care aflam o serie de detalii, familiarizandu-ne cu personajele si introducandu-ne in atmosfera insolita a romanului, are loc si evenimentul ce declanseaza si da peste cap viata lui Gene Yablonski, pilot in gruparea de politie Cocoon. Prins intr-o ambuscada pierde unul dintre cele mai bune aparate de zbor ale sectiei si se vede nevoit sa traga ponoasele si sa desfaca ghemul incalcit al incidentului. Astfel, necesitatea luminarii intregii situatii il poarta prin cateva sectoare are zonei, detaliate mai in amanunt, odata cu momentul in care Gene patrunde pe teritoriul acestora.
Avem astfel Ghermana, zona ramasa in paragina, de-a lungul careia intalnim concerte ilegale la care participa cete de hardistii, “transpirand iarba prin toti porii”, distractii soldate cu sacrificii umane, populatii nomade nealterate de absorbtia tehnologica, uzine in care rugina a desfasurat adevarate regate, sau gunoaie ce se deplaseaza incet-incet, an de an, spre zonele mai populate.
Sau Mauin-ul la care ajungi brazdand prin portiuni gemand de deseuri si zoaie, este totusi o zona in care “nu ai sa vezi gunoaiele Ghermanei”, “nu ai sa gasesti case parasite”, iar “sobolanii nu au sa-ti urineze pe incaltari“. Cartier ce apare sub forma unui “tampon” intre Ghermana si Crystal City. Crystal City, zona cladita pe un poligon de noua “fracturi”, rezultate in urma razboiului si la care au acces doar grangurii si cei ce detin adevarat putere, adevaratii “semizei” ai momentului. Loc, in care se ajunge doar daca posezi un autovehicul ce poate dezvolta o viteza de doi Mach pentru a putea depasi proprietatile de retinere caracteristice spatiului dimensional respectiv.
Iar Maetzig-ul si-a castigat renumele ca fiind populat in proportie de nouazeci la suta de forta armata din zona, incepand cu mercenarii sau generalii de armate regulate si terminand cu buni strategi, si genii militare capabile sa destabilizeze orice obiectiv si sa creeze un adevarat haos.
Pe parcursul intregii desfasurari de forte Gene trece de la extaz la disperare, face cunostinta cu durerea, atat fizica cat si sufleteasca, insa in final este evident ca are numai de castigat pentru ca reuseste sa se descopere cu adevarat. Prezenta pe scena si a altor politii, cum ar fi Nuttmann sau cei din IULI, cea mai periculoasa agentura a momentului, vorbeste de la sine despre complexitatea firului narativ al romanului, despre densitatea si gradul sau ridicat de incalcire.
Si daca mai adaug ca se mai fac trimiteri si la statii orbitale si sateliti folositi in scopuri mai mult sau mai putin nobile, va puteti face o idee despre peisajul fastuos care va asteapta daca va veti hotara sa abordati romanul “Asteptand in Ghermana“. Sigur il gasiti la anticariate.
De fapt m-am exprimat gresit. Nu “daca” este termenul cel mai potrivit. Ci, trebuie. Trebuie neaparat sa o parcurgeti, daca nu ati facut-o deja. Pentru mine cred ca acesta a fost momentul cel mai bun. Daca as fi facut-o cu multi ani in urma, nu stiu daca ar mai fi avut acelasi impact asupra mea, ca acum.
Este genul de roman pe care trebuie sa-l citesti fara prea mare graba, cu ochii mari la detalii, pentru a te putea bucura la maxim de constructia aparte. Nu as exagera daca as numi-o, impreuna cu alte romane lecturate recent, ca find exact genul de lucrare ce ar avea cu adevarat sanse pe piata externa.
Doar o singura observatie nevinovata as avea de facut. Poate nu ar fi stricat si desenarea unei harti pentru a se obtine o imagine mai reusita a intregii zone.
In rest, este greu sa gasesti ceva de obiectat, avand in vedere ca am avut in fata unul dintre cele mai bune romane autohtone citite pina acum.
http://www.cititorsf.ro/2009/05/11/as...
October 17, 2020
Un roman sf nu foarte original - deși pentru România anilor 90 probabil era - dar totuși scris bine. Protagonistul Genetiah Yablonski e rupt din filmele hollywoodiene - un pic cinic și indiferent, un pic romantic, o bună parte din acțiune i se întîmplă, adică deseori lucrurile și evenimentele vin spre el, uneori mișcă el povestea înainte, alteori pare la fel de pasager ca și cititorul.
Ungureanu folosește cu succes tot setul de trucuri clasice pentru „world-building” și creează o lume convingătoare: o lume care are o istorie, deși aceasta nu e explorată decît prin referințe ici colo, o geografie umană complexă, și un context tehnologic standard pentru genul cyberpunk.
În acest univers, protagonistul e un fel de polițist privat care încearcă să rezolve un complot. Acest complot așa și nu mi-a fost clar pînă la sfîrșit, dar poate ar fi trebuit să fiu mai atent. Autorul preferă să arunce tot felul de indicii cruciale printre replici și observații aparent banale.
Pînă la un urmă e un detectiv cyberpunk suficient de convingător și satisfăcător, chiar dacă nu neapărat original. E bine făcut și, dacă era scris în SUA, precis avea să aibă sequel și să fie adaptat în vreun film.
Ungureanu folosește cu succes tot setul de trucuri clasice pentru „world-building” și creează o lume convingătoare: o lume care are o istorie, deși aceasta nu e explorată decît prin referințe ici colo, o geografie umană complexă, și un context tehnologic standard pentru genul cyberpunk.
În acest univers, protagonistul e un fel de polițist privat care încearcă să rezolve un complot. Acest complot așa și nu mi-a fost clar pînă la sfîrșit, dar poate ar fi trebuit să fiu mai atent. Autorul preferă să arunce tot felul de indicii cruciale printre replici și observații aparent banale.
Pînă la un urmă e un detectiv cyberpunk suficient de convingător și satisfăcător, chiar dacă nu neapărat original. E bine făcut și, dacă era scris în SUA, precis avea să aibă sequel și să fie adaptat în vreun film.
May 14, 2018
Asta e cartea care mi-a ucis curiozitatea de a mai incerca autori romani pentru vreo 3-4 ani. Unul dintre cele mai necitibile lucruri peste care am avut vreodata neplacerea sa dau. Undeva dupa vreo 50 de pagini m-am abtinut sa nu arunc cu ea, am tras aer adanc in piept si am asezat-o undeva mai in colt in biblioteca.
Nici macar nu mi-am notat-o in Excel-ul meu. Tre sa fi fost prin toamna lui 2014. Am uitat complet de ea pana n-am vazut o recenzie similar la un prieten.
Nici macar nu mi-am notat-o in Excel-ul meu. Tre sa fi fost prin toamna lui 2014. Am uitat complet de ea pana n-am vazut o recenzie similar la un prieten.
April 19, 2025
Un roman năucitor. La data apariției mi-a schimbat felul cum vedeam literatura SF. Scris aparent ușor, cu straturi, cu trimiteri demne de un dicționar, cu personaje bine conturate, Așteptând în Germana este acel roman cu care te face să te îndrăgostești de scrisul unii autor. Dacă merge, atunci îi vei citi toate cărțile, așa cu mi s-a întâmplat mie.
November 17, 2013
A major achievement of Romanian cyberpunk fiction. Recommended. For a detailed review, please visit my blog: http://tesatorul.blogspot.ro/2013/11/....
October 15, 2021
Spre Apus, cartierele pareau scantei din jetul unui aparat de sudura.
— Cocoon-patru, mormai tipul din stanga mea. Mai trec o data, Albastrule, si pe urma poti sa ma slabesti.
Nu c-ar fi avut ceva de impartit cu zborul asta. intr-o vreme in care un tip din trei isi petrece noptile uitandu-se pe pereti, el cel putin avea o ocupatie.
Am riscat o privire in intunericul de sub mine. Dincolo de acoperisurile de tabla ondulata ale unor foste depozite, fremata o lume invizibila a carei respiratie urca pana la noi. Mi-am lipit fruntea de plasticul rece, simtindu-ma inutil si singur ca un greiere pe o pajiste.
— Te-am auzit, Patrule, spuse cel de la sol. Pariu ca ti-au nadusit suncile.
— Cocoon-patru, mormai tipul din stanga mea. Mai trec o data, Albastrule, si pe urma poti sa ma slabesti.
Nu c-ar fi avut ceva de impartit cu zborul asta. intr-o vreme in care un tip din trei isi petrece noptile uitandu-se pe pereti, el cel putin avea o ocupatie.
Am riscat o privire in intunericul de sub mine. Dincolo de acoperisurile de tabla ondulata ale unor foste depozite, fremata o lume invizibila a carei respiratie urca pana la noi. Mi-am lipit fruntea de plasticul rece, simtindu-ma inutil si singur ca un greiere pe o pajiste.
— Te-am auzit, Patrule, spuse cel de la sol. Pariu ca ti-au nadusit suncile.
December 28, 2020
Roman SF-politist... desi la inceput am fost derutata de duritatea cuvantului, ceva m-a tinut totusi sa citesc pana la final. E infiorator sa constientizezi ca esti o clona intr-o serie... ca cineva te-a programat sa faci anumite actiuni, ca cineva te manuieste sa fii bun sau rau. Ideea cartii este interesanta si este posibila dezvoltarea unei astfel de lumi din ceea ce suntem noi in prezent. Totusi, limbajul a fost putin cam prea "tare" si dur pentru mine...
January 30, 2021
E fain insa prea confuz
February 17, 2024
Nu recomand.
Imi place Danut Ungureanu, dar nu cartea asta. Am razbit cu greu pana la final. Incercati Vegetal (5 stele), daca vreti o carte foarte buna a aceluiasi autor.
Imi place Danut Ungureanu, dar nu cartea asta. Am razbit cu greu pana la final. Incercati Vegetal (5 stele), daca vreti o carte foarte buna a aceluiasi autor.
February 17, 2026
Excepțională lucrare.
Displaying 1 - 12 of 12 reviews