Adlai Stevenson a spus cândva că editorul e persoana care cerne grâul de neghină şi păstrează neghina. Camilien Roy duce mai departe persiflarea şi-l arată pe editor în tot ce are mai antipatic. Dacă tot nu ştie să frângă inimi, editorul se pricepe ca nimeni altul la distrus aspiraţii. Scufundător de speranţe, torpilor de iluzii, distrugător cu rază mare de acţiune, acest personaj năpădit de manuscrise şi-a fabricat cu timpul un repertoriu variat al refuzurilor. În cartea aceasta găsiţi nouăzeci şi nouă de forme de-a spune „nu“ unor oameni care aşteaptă cu sufletul în palmă un „da“. Respingerea unei propuneri de publicare poate îmbrăca forme năstruşnice, de la delirul incontinent la pompoşenia dizgraţioasă, de la sictireala scurtă la criza de isterie şi de la regretul mămos la replierea strategică. Încă nu ştim dacă respingerea unui roman e cu adevărat o artă. Aflăm însă, de la Camilien Roy, că anticamera editorială nu e deloc un spaţiu ocrotit de surâsul heruvimilor.
Dos estrellas solo porque la introducción ME ENCANTÓ, ya que después, cuando llega a las cartas, es fome, fome, fome. Poco creíble, exagerado, reiterarivo (ni siquiera da para tantas cartas). Al final ni lo terminé.
En fin, que no lo recomiendo... aunque la introducción es genial. Si la tienen a la mano, esa sí léanla.
Titlul m-a atras ca un magnet, am fost convinsa ca o sa imi placa. Si mi-a placut. La nebunie. De ce totusi 3/5? Fiindca nu m-a dat pe spate. Nu e genul acela de lectura care sa ma faca sa-mi tremure carnea pe mine de ciuda, fiindca nu sunt eu creatoarea ei.
Este o lectura usoara, relaxanta, amuzanta. E pentru divertisment. Pe alocuri o exagerare crunta, insa destul de distractiva per total. Creativitate incredibila. Nu cred ca as fi fost vreodata in stare sa ma gandesc la atatea moduri de a “respinge un roman”.
Recomand pentru zilele cand aveti chef de “altceva”. Sigur o sa radeti, macar un pic.
Esse é um daqueles livros que costumo dizer que leio numa sentada. E não pela pouca quantidade de páginas (143) e sim pelo formato dos textos que são cartas de recusa que o autor recebeu das editoras ao longo do tempo. Esse compilado de cartas, cruéis muita das vezes, me fez refletir em como o mercado literário pode ser perverso com os autores. Lembrando que este autor é francês e as negativas recebidas não são de editoras do Brasil (afinal, ainda temos coração). "Se você é editor, encontrará neste livro dezenas de modelos de cartas de recusa. Se você é escritor, vá se acostumando a receber um não. Mas se você não é editor e nem escritor, ria sem remorsos." E é com esta recomendação que muitas vezes me vi como autora, como editora e como leitora. As cartas são variadas, desde um editor sem rodeios até um otimista. O livro é bacana para tirar ideias (das recusas legais) e aprender a não ser um editor pé no saco. Li o livro em pouco mais de uma hora e marquei com dezenas de post-it, pois como diz o autor: Se a recusa é inevitável, o melhor é estar preparado para lidar com ela, seja em que ponta da indústria literária você estiver. Editores precisam recusar com estilo e autores precisam aceitar a recusa com altivez e espírito esportivo.
Enfim, merece 4 estrelas pela temática diferenciada abordada. Como editora não dou um 5, pois senti que faltou algo. Aceite kkkk
Un libro perfecto para cualquier escritor, descubrirás una entretenida forma de ver el fracaso al tener frente a ti 99 formas de que rechacen tu novela, volviendo esta triste situación algo hilarante, de lo cual reírse un buen rato. El proceso de expectación por recibir respuesta de una editorial es abrumador, pero ¿No es la risa la mejor medicina?
Roy logra a la perfección representar todas las voces y actitudes que podrían adoptar una editorial, sin mencionar que al cumplir con esa tarea logra crear, por así decirlo, un personaje para cada carta de rechazo, apegándose a la actitud que toma la carta para interpretar la personalidad de cada uno de ellos.
Por eso, sí eres un escritor o simplemente quieres echarte unas cuantas risas, échale un vistazo.
Está claro que la obra es comedia. El autor crea supuestas cartas que recibe de editores rechazando su primera novela, cartas con distintas voces, con distintos humores, desde distintas circunstancias, como la editorial que está quebrando o el editor que ha perdido a su esposa y los ánimos. No son cartas reales ni han de leerse como tales, solo es una obra entretenida que me ha arrancado alguna risa.
Es una colección de cartas de rechazo ficticias. Hay varias interesantes (sobre todo las que imitan el estilo de algún autor), pero pronto el libro se vuelve tedioso y repetitivo y, lamentablemente, mamón. Cartas favoritas: “Malentendido”, “Paranoico”, “Pesimista”, “Desanimado”, “Asqueado”, “Leyenda”, “Durasiano” y “Pascal Quignard”.
2.5 Al principio me parecían bastante chistosas algunas de las cartas, pero fue cuestión de leer las siguientes para darme cuenta que habían ciertas exageraciones, y llega un punto en que todo se vuelve un poco tedioso.
''Nr. 1. Dragostea - Puteţi scrie ce vreţi, dar întotdeauna oamenii vor să citească poveşti de dragoste. Este un adevăr de neocolit. În această privinţă, sunteţi pe drumul cel bun. Nr. 2. Senzualitatea - Trebuie să strecuraţi ici şi colo un pic de erotism pentru a gâdila simţurile cititorilor dumneavoastră. Atenţie, am spus clar: "un pic". Dacă insistaţi prea mult, riscaţi să şocaţi. Nr. 3. Eroul - Ca să cuceriţi inima (şi fidelitatea) cititoarelor dumneavoastră (care alcătuiesc cea mai mare parte a consumatorilor de cărţi), trebuie să introduceţi un erou. El trebuie să fie frumos, înalt, puternic, viril şi tandru deopotrivă. Ştiu, un asemenea bărbat nu există, dar n-are importanţă. Nu uitaţi că vreţi să vindeţi cărţi. Nr. 4. Religia - Vă implor, ţineţi-vă departe de orice concept religios. Dacă aveţi ghinionul să favorizaţi un profet într-o mai mare măsură decât pe un altul, veţi ofusca nişte suflete sensibile şi riscaţi să vă pomeniţi cu o ''fatwa'' pe cap. Veţi avea mult succes, dar va trebui să trăiţi ascuns într-o debara cel puţin zece ani. E foarte neplăcut. Nr. 5. Politica - E întrucâtva la fel ca religia. De îndată ce favorizaţi un partid, vă ridicaţi în cap o mulţime de fanatici care vă vor face mizerii. Fiţi inteligent, nu vă pronunţaţi niciodată în privinţa actualităţii politice. Nr. 6. Descrierile - Atenţie! Descrierile interminabile ale peisajelor, ale vremii sau ale psihologiei unui personaj sunt de evitat. Intraţi direct în subiect, doar vreţi să vindeţi cărţi, nu vă credeţi Zola. Nr. 7. Numărul de pagini - Această formalitate este foarte uşor de înţeles; în zilele noastre, oamenii sunt grăbiţi, dacă văd o carte mai mare de trei sute de pagini, o iau la fugă. Trebuie să fii scurt şi concis. Dacă suneţi incapabil să respectaţi această regulă, este preferabil să publicaţi o trilogie. Chiar dacă nu aveţi material decât pentru o carte, oamenii vor cumpăra celelalte două volume din curiozitate. Oamenilor le place să spună că au citit trei cărţi vara, în concediu. E şic şi le dă impresia că sunt culţi.''
This entire review has been hidden because of spoilers.
Uno de las principales cualidades de esta obra es la capacidad del autor, Camilien Roy, de inventar 99 voces distintas para un mismo tema. Por ello, no resulta tedioso teniendo en cuenta la naturaleza de este libro, aunque tal vez sea conveniente leerlo de a poco o no seguidamente para quienes les cansa leer sobre el mismo tema, aunque personalmente a mi me encantó y me divertí mucho.
J'ai vraiment adoré ce petit livre, ma foi, assez drôle. Il est composé de lettres de refus d'éditeurs à un auteur qui soumet son premier roman. Certaines lettres sont drôles, d'autres touchantes, d'autres encore assez drabes. Il y en a pour tous les goûts. Une lecture divertissante :-)
El arte de rechazar de 100 formas diferentes una novela, un manuscrito, una obra original... En mi opinión, una manera muy creativa de liberar la frustración con sentido del humor ante situaciones adversas. Recomendable leer hasta la última carta, cerrando el libro con una carcajada.