What do you think?
Rate this book
Cel mai iubit dintre pământeni #1
Cel mai iubit dintre pământeni vol. 1
“Marin Preda a scris, în fond, un roman pe care n-aş putea să-l numesc altfel decât romanul unei mari conştiinţe. Conştiinţa, întâi, a unui mare prozator care judecă fără părtinire, fără mistificaţie (nici măcar aceea ce se bizuie pe un tiranic senti-ment al justiţiei!), o istorie în care forţele se confruntă în chip dramatic; conştiinţa, apoi, a unui erou care crede în puterea spiritului şi în mitul fericirii prin dragoste. Destinul îl loveşte de mai multe ori, însă înfrângerile nu-l împing spre negaţia valorilor şi nu-i sălbăticesc sufletul.”
EUGEN SIMION
EUGEN SIMION
368 pages, Hardcover
First published January 1, 1980
191 people are currently reading
1270 people want to read
About the author
Marin Preda
52 books322 followersMarin Preda was one of the best-known post-World War II Romanian writers.
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 63 reviews
July 21, 2025
Problema cu Marin Preda este că avea prea mult talent. Din cauza asta a fost și este încă detestat (antipatizat), inclusiv de unii puțoi literați care n-au apucat să-i fie contemporani într-ale scrisului (și care-l disprețuiesc foarte convingător pe MP, cu râvnă, pentru a-și satisface idolii, guru-ii lor literari, dar și pentru că altă cale n-au, talent n-au, ca să treacă ei înșiși drept originali; e mai lesne să demolezi).
Tot din cauza acestui enorm talent care îl dădea afară din casă, MP a crezut că poate aborda în romanul său “total” orice subiect: de la istorie la relații amicale, amoroase sau maritale. Pe vremea când a scris “Cel mai iubit…”, temele din acest roman erau la mare căutare, dar prea puțini le-ar fi putut discuta deschis, fără să fi plătit cu slujba sau cu libertatea.
Multe dintre cele scrise de Preda aici erau obiectul șușotelilor pe la colțuri, mici bârfe ce, mai apoi, se regăseau în notele informative semnate de zeloșii turnători. Prin delațiunea lor, contorsionându-și (propriile) caractere, dar și făcând să eșueze alte vieți sau cariere.
Acesta este doar o parte din contextul care ar trebui cunoscut ca să savurăm cum se cuvine ultima carte scrisă de MP. Altfel, e facil să-i arunci cărții un rating de 2-3 stele de la “înălțimea” ta de cititor “născut-ieri” al sec. 21.
Modul cum sesiza, capta și prezenta Preda - ca nimeni altul - firea umană, în frazele sale “bolovănoase”, faulkneriene - e dificil de egalat astăzi. Apreciez că tocmai felul cum autorul “pătrunde în oameni” este marele merit al romanului ăstuia, prin asta rezistă, acum că dimensiunea sa politică s-a estompat.
Tot din cauza acestui enorm talent care îl dădea afară din casă, MP a crezut că poate aborda în romanul său “total” orice subiect: de la istorie la relații amicale, amoroase sau maritale. Pe vremea când a scris “Cel mai iubit…”, temele din acest roman erau la mare căutare, dar prea puțini le-ar fi putut discuta deschis, fără să fi plătit cu slujba sau cu libertatea.
Multe dintre cele scrise de Preda aici erau obiectul șușotelilor pe la colțuri, mici bârfe ce, mai apoi, se regăseau în notele informative semnate de zeloșii turnători. Prin delațiunea lor, contorsionându-și (propriile) caractere, dar și făcând să eșueze alte vieți sau cariere.
Acesta este doar o parte din contextul care ar trebui cunoscut ca să savurăm cum se cuvine ultima carte scrisă de MP. Altfel, e facil să-i arunci cărții un rating de 2-3 stele de la “înălțimea” ta de cititor “născut-ieri” al sec. 21.
Modul cum sesiza, capta și prezenta Preda - ca nimeni altul - firea umană, în frazele sale “bolovănoase”, faulkneriene - e dificil de egalat astăzi. Apreciez că tocmai felul cum autorul “pătrunde în oameni” este marele merit al romanului ăstuia, prin asta rezistă, acum că dimensiunea sa politică s-a estompat.
August 14, 2021
“Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.”
January 21, 2023
Victor Petrini is an ex-philosophy professor and current convict-to-be. To take his mind off his upcoming trial, he decides to write his memoirs, and the ensuing story turns into quite an interesting one, despite only spanning a mere 25 years.
If Victor had been a more "down-to-earth" intellectual, such as a mathematician, I would probably have enjoyed the story more. And I say that while fully understanding, that his profession was a key point in illustrating his tragedy.
As a true philosopher, his memoirs were also thought of and written about in an extremely meandering way. I must've tuned out about half the book, where people just went on and on about the pros and cons of various philosophical ideas, that didn't really interest me. And these tangents were so frequent, and would take me so far away from main storyline, that coming back to it would always feel extremely jarring. They're still sitting in that brasserie, eating soon-to-be-sparse caviar?! Shoot me now!
I understand the underlying message: an up and coming young philosopher wants to publish his magnum opus, in which he would make some scandalous accusations. He is unlucky enough to be living in mid XXth century Romania, where the communist regime doesn't look kindly on original thoughts. So it's off to jail for Victor.
Score: 2/5 stars
At the time I finished reading this, I felt that the ending left me intrigued enough to not put volume 2 off indefinitely. On the other hand, it's now been 8 years since, and every time I so much as consider looking at the 2nd volume, I break out in cold sweat.
The first volume of The Most Beloved Man on Earth bored me to tears. So I cannot, in good faith (hah!), recommend it to anyone, but I also hesitate to call it outright bad. Let's just say that after high school, I no longer have the patience for such reading material.
If Victor had been a more "down-to-earth" intellectual, such as a mathematician, I would probably have enjoyed the story more. And I say that while fully understanding, that his profession was a key point in illustrating his tragedy.
As a true philosopher, his memoirs were also thought of and written about in an extremely meandering way. I must've tuned out about half the book, where people just went on and on about the pros and cons of various philosophical ideas, that didn't really interest me. And these tangents were so frequent, and would take me so far away from main storyline, that coming back to it would always feel extremely jarring. They're still sitting in that brasserie, eating soon-to-be-sparse caviar?! Shoot me now!
I understand the underlying message: an up and coming young philosopher wants to publish his magnum opus, in which he would make some scandalous accusations. He is unlucky enough to be living in mid XXth century Romania, where the communist regime doesn't look kindly on original thoughts. So it's off to jail for Victor.
Score: 2/5 stars
At the time I finished reading this, I felt that the ending left me intrigued enough to not put volume 2 off indefinitely. On the other hand, it's now been 8 years since, and every time I so much as consider looking at the 2nd volume, I break out in cold sweat.
The first volume of The Most Beloved Man on Earth bored me to tears. So I cannot, in good faith (hah!), recommend it to anyone, but I also hesitate to call it outright bad. Let's just say that after high school, I no longer have the patience for such reading material.
November 24, 2022
Mi-a plăcut enorm această capodoperă ❤️
“Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar cine este atent la el? Preludiul nu ne face să ghicim deznodământul, ci îl luminează doar ulterior.”
“A venit peste doua zile cu aerul că nu s-a întâmplat nimic, aerul ăsta, când îl vezi la cineva, e un semn că lucrurile pe care ai de gând să i le reproșezi nu numai că el le va respinge, dar consideră normal să le repete și în viitor.”
“A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul.”
“Să rămâi sensibil la ceea ce îți place la ea și absolut insensibil, de gheață, la ceea ce te face să suferi.”
“Facultatea de a gândi nu e neapărat sursa inacțiunii, nu putem să nu ne gândim bine înainte de a întreprinde un gest care ne angajează destinul.”
“Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar cine este atent la el? Preludiul nu ne face să ghicim deznodământul, ci îl luminează doar ulterior.”
“A venit peste doua zile cu aerul că nu s-a întâmplat nimic, aerul ăsta, când îl vezi la cineva, e un semn că lucrurile pe care ai de gând să i le reproșezi nu numai că el le va respinge, dar consideră normal să le repete și în viitor.”
“A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul.”
“Să rămâi sensibil la ceea ce îți place la ea și absolut insensibil, de gheață, la ceea ce te face să suferi.”
“Facultatea de a gândi nu e neapărat sursa inacțiunii, nu putem să nu ne gândim bine înainte de a întreprinde un gest care ne angajează destinul.”
April 6, 2023
Nu înțeleg de ce citesc aceast roman la 30 de ani după ce l-am cumpărat, dar probabil că lucrurile se întâmplă când e vremea lor. E inutil să vorbim despre geniul lui Marin Preda, dar trebuie să-i admirăm curajul de a scrie despre lucruri care în aceea epocă, deși cunoscute, nu trebuiau discutate și mai ales minuțios disecate.
October 5, 2015
"Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător."
"Dispariția iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiți zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Ești singur."
"Dispariția iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiți zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Ești singur."
March 30, 2021
ok bebs here we are
first of all, ten years old sabina couldnt understant this book, and im sayin this because in like 3rd grade i wanted so much to read this, i used to tell everyone at school im gonna start reading it. thank god i didnt, it wouldve scared me for life. at this point im glad i read it, even if my respect for the author is now very low.
this is an autobiographical novel, so its clear he raped his wife and said to her a lot of horsecrap. i recognize this as a personality trait for romanian male authors. theyre are so possessive and they think they deserve the world and that their lover, in this case matilda, is theirs in every way possible and impossible (another example has to be allan). so they do things, bad things i cant stand. i cant i just cant with rapists and stuff like that.
although, i liked the fact that he created characters, he is victor and aurora is matilda (aurora is the real name of his first wife) now he can make fun of himself and others, but especially himself. in case u dont know, this book is write when he was in prison, i dont really know why. my homophobic dad used to say that i cant read it because its a book with gay infractors who fuck in prison. he didnt read the book anyway and i didint see any gay man cause preda was a homophobic person also.
it was a bit hard to read, especially the middle, when he meets petrica and then matilda, he falls in love, they have a relationship and they get married. it was a boring part, like really boring.
in fact, this book taught me a lot about communism and a person who is passionate about history and all of that, i appreciate that. made my confusion about that times disappear completely.
it was by far a good read, a good book, in my personal opinion it could be better, he diidnt have to rape his wife (i cant move on) and he didnt have to be so immature about everything in the beginning but i get that its his younger self. i honestly liked maitreyi more, even if allan is a bit of a total jerk.
reading this, and starting inferno too, was like a middle finger rised in fron of my dads eyes so congrats sabina ur so cool, i mean so cool, what a rebel daughter. but serios now im so proud of myself i deserve a prize for this, where is it?
over all, i think i liked it, and i will the next books, but not now, maybe in the summer. reading classics at 2am how fan it will be? i must have my brain clear to understand the alphabet, ofc, but who cares?
i saw a review like last saturday i think, a lady said: its about love, humanity and the society from that times who promoted anti values. i only agree with the last one, just to analyze this statement. it didnt seem like love for me. with janita? yes, first love all of that bullshit. but with matilda? or the other girlfriend, i forgot her name? hell no. maybe in the early days of their life together. the rest of it was a endless fight with stupid matilda. cause yeah, somehow, from some povs, she was stupid. not the usual stupid, but the kind which was very popular in the 50s, specific for women ig. where she is intelligent, has a job, a has money to life however she wants, has a house and yet she lets a man, her husband, beat her or rape her. dont get me wrong, its hard to escape once it started, but i had some expectations from her and im disappointed at the moment. if he is stupid then you should be the smart one and dont tolerate this kind of stuff.
anyway, she not smart, thats obvious. at some point she even throws a plate or sum at him, out of anger, i didnt like that, and right before or after that she says a lot and i mean a loooooot of lies about him. i couldnt stand that. or the fact that i think she is bipolar and nobody figured that out so far. it made me mad somehow.
so umm yeah, i think this is it the big review.
first of all, ten years old sabina couldnt understant this book, and im sayin this because in like 3rd grade i wanted so much to read this, i used to tell everyone at school im gonna start reading it. thank god i didnt, it wouldve scared me for life. at this point im glad i read it, even if my respect for the author is now very low.
this is an autobiographical novel, so its clear he raped his wife and said to her a lot of horsecrap. i recognize this as a personality trait for romanian male authors. theyre are so possessive and they think they deserve the world and that their lover, in this case matilda, is theirs in every way possible and impossible (another example has to be allan). so they do things, bad things i cant stand. i cant i just cant with rapists and stuff like that.
although, i liked the fact that he created characters, he is victor and aurora is matilda (aurora is the real name of his first wife) now he can make fun of himself and others, but especially himself. in case u dont know, this book is write when he was in prison, i dont really know why. my homophobic dad used to say that i cant read it because its a book with gay infractors who fuck in prison. he didnt read the book anyway and i didint see any gay man cause preda was a homophobic person also.
it was a bit hard to read, especially the middle, when he meets petrica and then matilda, he falls in love, they have a relationship and they get married. it was a boring part, like really boring.
in fact, this book taught me a lot about communism and a person who is passionate about history and all of that, i appreciate that. made my confusion about that times disappear completely.
it was by far a good read, a good book, in my personal opinion it could be better, he diidnt have to rape his wife (i cant move on) and he didnt have to be so immature about everything in the beginning but i get that its his younger self. i honestly liked maitreyi more, even if allan is a bit of a total jerk.
reading this, and starting inferno too, was like a middle finger rised in fron of my dads eyes so congrats sabina ur so cool, i mean so cool, what a rebel daughter. but serios now im so proud of myself i deserve a prize for this, where is it?
over all, i think i liked it, and i will the next books, but not now, maybe in the summer. reading classics at 2am how fan it will be? i must have my brain clear to understand the alphabet, ofc, but who cares?
i saw a review like last saturday i think, a lady said: its about love, humanity and the society from that times who promoted anti values. i only agree with the last one, just to analyze this statement. it didnt seem like love for me. with janita? yes, first love all of that bullshit. but with matilda? or the other girlfriend, i forgot her name? hell no. maybe in the early days of their life together. the rest of it was a endless fight with stupid matilda. cause yeah, somehow, from some povs, she was stupid. not the usual stupid, but the kind which was very popular in the 50s, specific for women ig. where she is intelligent, has a job, a has money to life however she wants, has a house and yet she lets a man, her husband, beat her or rape her. dont get me wrong, its hard to escape once it started, but i had some expectations from her and im disappointed at the moment. if he is stupid then you should be the smart one and dont tolerate this kind of stuff.
anyway, she not smart, thats obvious. at some point she even throws a plate or sum at him, out of anger, i didnt like that, and right before or after that she says a lot and i mean a loooooot of lies about him. i couldnt stand that. or the fact that i think she is bipolar and nobody figured that out so far. it made me mad somehow.
so umm yeah, i think this is it the big review.
January 20, 2021
I want this book dead. What a crap. Could this guy be any more disgusting and stupid and just. Poor Matilda.
February 9, 2025
''Cel mai iubit dintre pământeni" este o carte foarte bine scrisă, poti să trăiești alături de personaje și să treci la rândul tău prin încercările lor. Personajul principal este Victor Pentrini, un student la Facultatea de Filozofie, apoi profesor la o școală și asistent universitar spre sfârșitul cărții. Suntem martori la evenimentele și la gândurile sale din adolescență și viața de adult, la marile sale iubiri și la evenimentele care îl vor forma ca om. Reușește autorul, poate fără să vrea, să creeze atât un personaj interesant cu gânduri și trăiri veridice, cât și un personaj care să reflecte societatea și gândirea din acele timpuri.
O sa încep prin a spune că nu l-am îndrăgit pe Petrini, mai ales văzând cum gândește, judecând aspru oamenii din viața sa, deși făcea aceleași lucruri sau mult mai rele.
Ne sunt relatate relațiile dintre acesta și personaje, fie prieteni, fie femei cu care va avea o relație. Trecând peste cele două relații, care deși au un rol important în formarea tânărului, in aceasta recenzie, o să aduc totuși vorba doar despre a treia, cu care trăiește cel mai mult și în care iubirea, după cum spune și personajul, este mai intensă. Aici întră în scenă Matilda, soția unui bun prieten al lui Victor, femeie fermecătoare și inteligentă, dar care nu se înțelege cu soțul ei, un profesor la aceeași școală unde preda și Victor. Din vorba în vorba, acest prieten îi povestește multe despre viața pe care o duce cu această femeie rece și indiferentă, excluzând motivele pentru care aceasta se comportă așa. Petrini se îndrăgostește astfel de Matilda și o îndeamnă să divorțeze, divorț care durează 2 ani și unde au loc diverse discuții. Ajung într-un final să fie împreună, au și o fată și totuși Petrini nu este fericit din varii motive. Fiecare gest, fiecare vorbă este interpretată total diferit de acest personaj masculin, deși inteligent și cu fler, nu înțelege cât este de esențială comunicarea, considerând că această femeie nu mai este la fel ca atunci când a cunoscut-o, deși nici el nu mai este același om.
Nu cred că Victor avea un set de valori clare, îți schimba ideile în funcție de situație, devine violent chiar abuziv cu Matilda, este descrisă o scenă de viol în care această se împotrivește, dar autorul îi neglijează importanța, căci este soția lui, nu-i așa?
Ne sunt relatate și evenimentele care se produc la începutul comunismului, cu înlocuirea profesorilor și cadrelor cu experiență, cu persoane din partid, fără experiență.
Las mai jos o părere sinceră scrisă după ce am citit porțiune în care cei doi se ceartă și se lovesc, se vede nervozitatea pe care mi-a cauzat-o scena:
,,Nu știu ce mi se pare mai revoltător, că Victor este un bărbat laș fără principii, dar plin de orgoliu sau faptul că îi judeca aspru pe ceilalți deși nu este mai prejos, faptele sale fiind întocmai ca cele făcute de alții.
Ajungem spre final când la masa de după botez au loc discuții aprinse între el și Matilda, iar aceasta se destăinuie familiei ei și a soțului, spunând că a fost lovită după ce soțul a auzit că e însărcinată și toate lucrurile groaznice pe care le-a auzit de la el. Dar ce să vezi, în loc să fie crezută, se caută argumente care să justifice comportamentul lui: ,, o băut și el un pahar mai mult", ,,o fi glumit, v-oți fi certat". Nu știu ce mă enervează mai tare, atitudinea bunicului lui sau el, mai ales că în acest context violenta asupra femeilor parcă este justificată. Cei doi se împacă, dar liniștea le este tulburată de arestarea acestuia în aceeași seara."
Apar secvențe din perioada în care autorul era închis, căci atunci își destăinuie sufletul scriind această carte.
Pe alocuri, mă simțeam că urmăream un serial sau că aud niște bârfe, unele pasaje chiar sună așa.
Poate dacă aș fi citit-o mai devreme în liceu, nu as fi înțeles atât de multe lucruri sau poate aș fi abandonat-o, dar acum, pot înțelege mult mai bine toată lectura.
În concluzie, Marin Preda scrie o carte bună, cu scăpări pe alocuri, dar care este ușor de parcurs, chiar cu toate ideile filozofice expuse și explicate. Un volum bun, cred ca o să încep și pe al doilea, poate aflăm mai multe despre Securitate și ororile din închisorile comuniste.
O sa încep prin a spune că nu l-am îndrăgit pe Petrini, mai ales văzând cum gândește, judecând aspru oamenii din viața sa, deși făcea aceleași lucruri sau mult mai rele.
Ne sunt relatate relațiile dintre acesta și personaje, fie prieteni, fie femei cu care va avea o relație. Trecând peste cele două relații, care deși au un rol important în formarea tânărului, in aceasta recenzie, o să aduc totuși vorba doar despre a treia, cu care trăiește cel mai mult și în care iubirea, după cum spune și personajul, este mai intensă. Aici întră în scenă Matilda, soția unui bun prieten al lui Victor, femeie fermecătoare și inteligentă, dar care nu se înțelege cu soțul ei, un profesor la aceeași școală unde preda și Victor. Din vorba în vorba, acest prieten îi povestește multe despre viața pe care o duce cu această femeie rece și indiferentă, excluzând motivele pentru care aceasta se comportă așa. Petrini se îndrăgostește astfel de Matilda și o îndeamnă să divorțeze, divorț care durează 2 ani și unde au loc diverse discuții. Ajung într-un final să fie împreună, au și o fată și totuși Petrini nu este fericit din varii motive. Fiecare gest, fiecare vorbă este interpretată total diferit de acest personaj masculin, deși inteligent și cu fler, nu înțelege cât este de esențială comunicarea, considerând că această femeie nu mai este la fel ca atunci când a cunoscut-o, deși nici el nu mai este același om.
Nu cred că Victor avea un set de valori clare, îți schimba ideile în funcție de situație, devine violent chiar abuziv cu Matilda, este descrisă o scenă de viol în care această se împotrivește, dar autorul îi neglijează importanța, căci este soția lui, nu-i așa?
Ne sunt relatate și evenimentele care se produc la începutul comunismului, cu înlocuirea profesorilor și cadrelor cu experiență, cu persoane din partid, fără experiență.
Las mai jos o părere sinceră scrisă după ce am citit porțiune în care cei doi se ceartă și se lovesc, se vede nervozitatea pe care mi-a cauzat-o scena:
,,Nu știu ce mi se pare mai revoltător, că Victor este un bărbat laș fără principii, dar plin de orgoliu sau faptul că îi judeca aspru pe ceilalți deși nu este mai prejos, faptele sale fiind întocmai ca cele făcute de alții.
Ajungem spre final când la masa de după botez au loc discuții aprinse între el și Matilda, iar aceasta se destăinuie familiei ei și a soțului, spunând că a fost lovită după ce soțul a auzit că e însărcinată și toate lucrurile groaznice pe care le-a auzit de la el. Dar ce să vezi, în loc să fie crezută, se caută argumente care să justifice comportamentul lui: ,, o băut și el un pahar mai mult", ,,o fi glumit, v-oți fi certat". Nu știu ce mă enervează mai tare, atitudinea bunicului lui sau el, mai ales că în acest context violenta asupra femeilor parcă este justificată. Cei doi se împacă, dar liniștea le este tulburată de arestarea acestuia în aceeași seara."
Apar secvențe din perioada în care autorul era închis, căci atunci își destăinuie sufletul scriind această carte.
Pe alocuri, mă simțeam că urmăream un serial sau că aud niște bârfe, unele pasaje chiar sună așa.
Poate dacă aș fi citit-o mai devreme în liceu, nu as fi înțeles atât de multe lucruri sau poate aș fi abandonat-o, dar acum, pot înțelege mult mai bine toată lectura.
În concluzie, Marin Preda scrie o carte bună, cu scăpări pe alocuri, dar care este ușor de parcurs, chiar cu toate ideile filozofice expuse și explicate. Un volum bun, cred ca o să încep și pe al doilea, poate aflăm mai multe despre Securitate și ororile din închisorile comuniste.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 2, 2017
One of the best writers
June 8, 2022
,,Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei"
December 14, 2019
Un roman ce înfățișează frământările și necazurile ce se bat asupra unui om, cât și duritatea regimului din acele timpuri și promovarea nonvalorilor. E confesiunea unui om învins de soarta oarbă și fatală.
Cartea abordează teme precum iubirea, politica și filosofia, toate îmbinate în mod armonios într-o operă excepțională.
Cartea abordează teme precum iubirea, politica și filosofia, toate îmbinate în mod armonios într-o operă excepțională.
August 13, 2016
Trei sute treizeci și șapte de pagini de chin. Îmi propusesem să termin măcar primul volum (care are 511), dar nu mai continui. Mi se pare că citesc, însă rămân pe loc. Toată povestea despre relația lui Petrini cu Matilda nu mă atrage deloc, este chiar deranjant modul lor de a se comporta, atât când sunt singuri, cât și când sunt cu alți oameni. Nu îi pot înțelege, și nici nu mai încerc. M-am gândit că acestă carte va fi mai agreabilă, dar e fără speranță. Nu mai pun mâna pe cărțile lui Preda.
July 23, 2023
Cum pot oamenii sa fie atat de prosti la a comunica intr-o relatie. Inteleg sa supraanalizezi orice gest, dar dupa fiecare episod de genul trait, discuti cu partenerul, nu inmagazinezi in tine toate problemele. Plus ca Victor si Matilda sunt unii dintre cei mai orgoliosi oameni din lume si chestia asta nu ii ajuta. Matilda pare girlboss dar nu e prea girlboss sa nu comunici cu barbatul tau ngl. Personajele secundare sunt top-ul top-ului. Ion Micu te pup
August 10, 2025
"Problema lui Marin Preda e că avea prea mult talent." Says who?
Această afirmație ar putea fi considerată adevărată doar în cazul în care înjosirea femeilor ar fi sinonim pentru "talent", însă atunci domnul Preda nu s-ar fi deosebit cu nimic de majoritatea bărbaților ce populează sau au populat planeta.
Această afirmație ar putea fi considerată adevărată doar în cazul în care înjosirea femeilor ar fi sinonim pentru "talent", însă atunci domnul Preda nu s-ar fi deosebit cu nimic de majoritatea bărbaților ce populează sau au populat planeta.
June 29, 2022
I couldn't finish it, I read about 40% of this first volume when I had to stop. I don't know if I remembered it differently from when I read it in high school, but this time around I found it heavy, misogynistic, with the main character full of himself, self-entitled (he went that far as to attempt stealing his best friend's wife away). For me this time is a no, maybe I'll have a change of heart in the future and I'll give it another try.
Read
October 22, 2022 “Ce minune, să lichidezi o eroare intr-o clipă și nu să trăiești cu ea ani. Dar se insinuează întrebarea dacă la acei ani ai vietii mele n-aș fi trăit săvârșind altă eroare. Cine poate sa știe?”
“Humorul ne salvează. A ști să râzi in clipele tragice înseamna a stăpâni tragicul."
“El o povesti cu o veselie care mà intrigă, cu acea superbă, nepăsare pe care o avem, când suntem foarte tineri, față de dramele altora, din care nu reținem finalul tragic, ci amănuntul declansator, deraierea, grotescul psihologic;”
“Humorul ne salvează. A ști să râzi in clipele tragice înseamna a stăpâni tragicul."
“El o povesti cu o veselie care mà intrigă, cu acea superbă, nepăsare pe care o avem, când suntem foarte tineri, față de dramele altora, din care nu reținem finalul tragic, ci amănuntul declansator, deraierea, grotescul psihologic;”
August 2, 2025
Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni aka GOAT or else The Most Loved of Human Beings by Marin Preda – such a big hit in my land, although those were the Ceausescu days, a lot depended on how subversive a work was considered to be, and this was considered so clever and critical that it almost made the author a dissident, or maybe he was for some time, I could not remember – now the pitch: you find more than five thousand reviews of The Greatest Books of All Time and films from The New York Times’ Best 1,000 Movies of All Time and other lists on my blogs https://realinibarzoi.blogspot.com/20...
8 out of 10, although it was massive when released
Marin Preda was one of the luminaries in this land https://realinibarzoi.blogspot.com/20... especially during the Ceausescu regime
We have had a fantastic professor of literature – hence my efforts, though insignificant, he did inspire a love of books and letters – Anton Chevorchian, who was very fond of Morometii, the first volume, he told us to skip the rest
Which means that Marin Preda did have talent, but then, like everybody else, with a few exceptions, he had to use the template of the commies, to insert some sort of praise, or have the workers, peasants behave in a…well, communist way
This Beloved Human Being was seen as so full of allegories and criticism that people were amazed it was allowed to get to libraries – however, I think I remember you could not find it, after some time, I am not sure…
Victor Petrini is the hero – or anti-hero, depending on how we look at it – and his narrative could be interpreted as the saga of the subject of the regime, he is a professor to begin with, but then he is demoted
Delirul https://realinibarzoi.blogspot.com/20... comes to mind, and then the jokes we had in those calamitous days, communism is a calamity, let me tell you, and I took part in the revolution
- That huge achievement is mentioned below, and then you also have another link there
Let me tell you this joke: ‘question for Radio Yerevan- is it true that Mr. Ionescu has been given a white car, a Dacia? And the answer is: no, it is not a car, it is a bicycle, it is not white, it is black and it was taken from him, not given to him’
Still, the subjects of the dictator had to read between the lines, in the case of this book, the fact that the professor becomes a rat catcher represents the chaos, the arbitrary decisions, in a tyranny, whatever the ruler wants he gets
The caveat is that now we have the once greatest democracy in the world turned into some sick joke, with an Orange Clown, who is also Woland aka The Devil, on top of the pile, playing with tariffs a disgraceful show
I am left with one word from this novel – lofososhegetbe – I am sure it is not written this way, surely you say it differently also, but it is supposed to mean the penis of the horse into the subject of the curse, well, it is in the book
When I read this, which is more than forty years ago – my God, how time flies – I was impressed and I kept talking with my friend, Serban, have not seen him in forty years, about it, what does this mean, that, and then this ending: ‘if there is no love, then there is nothing’
Now for my standard closing of the note with a question, and invitation – I am on Goodreads as Realini Ionescu, at least for the moment, if I keep on expressing my views on Orange Woland aka TACO, it may be a short-lived presence
Also, maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this https://realinibarzoi.blogspot.com/20... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the benefits from it, other than the exercise per se
There is also the small matter of working for AT&T – this huge company asked me to be its Representative for Romania and Bulgaria, on the Calling Card side, which meant sailing into the Black Sea wo meet the US Navy ships, travelling to Sofia, a lot of activity, using my mother’s two bedrooms flat as office and warehouse, all for the grand total of $250, raised after a lot of persuasion to the staggering $400…with retirement ahead, there are no benefits, nothing…it is a longer story, but if you can help get the mastodont to pay some dues, or have an idea how it can happen, let me know
As for my role in the Revolution that killed Ceausescu, a smaller Mao, there it is http://realini.blogspot.com/2022/03/r...
Some favorite quotes from To The Hermitage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
8 out of 10, although it was massive when released
Marin Preda was one of the luminaries in this land https://realinibarzoi.blogspot.com/20... especially during the Ceausescu regime
We have had a fantastic professor of literature – hence my efforts, though insignificant, he did inspire a love of books and letters – Anton Chevorchian, who was very fond of Morometii, the first volume, he told us to skip the rest
Which means that Marin Preda did have talent, but then, like everybody else, with a few exceptions, he had to use the template of the commies, to insert some sort of praise, or have the workers, peasants behave in a…well, communist way
This Beloved Human Being was seen as so full of allegories and criticism that people were amazed it was allowed to get to libraries – however, I think I remember you could not find it, after some time, I am not sure…
Victor Petrini is the hero – or anti-hero, depending on how we look at it – and his narrative could be interpreted as the saga of the subject of the regime, he is a professor to begin with, but then he is demoted
Delirul https://realinibarzoi.blogspot.com/20... comes to mind, and then the jokes we had in those calamitous days, communism is a calamity, let me tell you, and I took part in the revolution
- That huge achievement is mentioned below, and then you also have another link there
Let me tell you this joke: ‘question for Radio Yerevan- is it true that Mr. Ionescu has been given a white car, a Dacia? And the answer is: no, it is not a car, it is a bicycle, it is not white, it is black and it was taken from him, not given to him’
Still, the subjects of the dictator had to read between the lines, in the case of this book, the fact that the professor becomes a rat catcher represents the chaos, the arbitrary decisions, in a tyranny, whatever the ruler wants he gets
The caveat is that now we have the once greatest democracy in the world turned into some sick joke, with an Orange Clown, who is also Woland aka The Devil, on top of the pile, playing with tariffs a disgraceful show
I am left with one word from this novel – lofososhegetbe – I am sure it is not written this way, surely you say it differently also, but it is supposed to mean the penis of the horse into the subject of the curse, well, it is in the book
When I read this, which is more than forty years ago – my God, how time flies – I was impressed and I kept talking with my friend, Serban, have not seen him in forty years, about it, what does this mean, that, and then this ending: ‘if there is no love, then there is nothing’
Now for my standard closing of the note with a question, and invitation – I am on Goodreads as Realini Ionescu, at least for the moment, if I keep on expressing my views on Orange Woland aka TACO, it may be a short-lived presence
Also, maybe you have a good idea on how we could make more than a million dollars with this https://realinibarzoi.blogspot.com/20... – as it is, this is a unique technique, which we could promote, sell, open the Oscars show with or something and then make lots of money together, if you have the how, I have the product, I just do not know how to get the benefits from it, other than the exercise per se
There is also the small matter of working for AT&T – this huge company asked me to be its Representative for Romania and Bulgaria, on the Calling Card side, which meant sailing into the Black Sea wo meet the US Navy ships, travelling to Sofia, a lot of activity, using my mother’s two bedrooms flat as office and warehouse, all for the grand total of $250, raised after a lot of persuasion to the staggering $400…with retirement ahead, there are no benefits, nothing…it is a longer story, but if you can help get the mastodont to pay some dues, or have an idea how it can happen, let me know
As for my role in the Revolution that killed Ceausescu, a smaller Mao, there it is http://realini.blogspot.com/2022/03/r...
Some favorite quotes from To The Hermitage and other works
‘Fiction is infinitely preferable to real life...As long as you avoid the books of Kafka or Beckett, the everlasting plot of fiction has fewer futile experiences than the careless plot of reality...Fiction's people are fuller, deeper, cleverer, more moving than those in real life…Its actions are more intricate, illuminating, noble, profound…There are many more dramas, climaxes, romantic fulfillment, twists, turns, gratified resolutions…Unlike reality, all of this you can experience without leaving the house or even getting out of bed…What's more, books are a form of intelligent human greatness, as stories are a higher order of sense…As random life is to destiny, so stories are to great authors, who provided us with some of the highest pleasures and the most wonderful mystifications we can find…Few stories are greater than Anna Karenina, that wise epic by an often foolish author…’
July 5, 2020
Am citit jumatate din primul volum, si am lasat-o balta, fiindca a ajuns o prostie. Primele 50 de pagini sunt captivante, insa urmatoarele prezinta gandirea unui cretin si incult, cu toata facultatea lui de filozofie. Si prietenii lui sunt la fel. Cum poti tu sa mergi la plimbare cu un cuplu casatorit, cand tu il dispretuiesti pe sot, esti atras sexual de sotie, sotia ii place pe amandoi, se lasa sarutata de amandoi, apoi sotul este si el un imbecil. O carte ce mi a adus frustrare citind-o si vizionand mentalitatea scarboasa a personajelor.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 4, 2017
Masterpiece.
August 31, 2022
În acest roman total întâlnim un Marin Preda diferit de creatorul universului moromețian, și anume observatorul sobru cu o disciplină artistică desăvârșită îi face loc scriitorului implicat în acțiune, confesiv, care își exprimă tot crezul personal prin intermediul personajului exponent Victor Petrini, un tânăr asistent universitar al catedrei de filosofia culturii care dorește să se afirme în domeniul filosofiei, însă are parte de încercări nebănuite în toate planurile.
Romanul critic asupra regimului a trecut prea ușor de cenzură, dată fiind relația ambivalentă a lui Marin Preda cu autoritățile, și a devenit instant un bestseller în epocă, fiind epuizate primele tiraje. Inițial, criticile la adresa regimului au fost tolerate de Nicolae Ceaușescu, întrucât perioada supranumită „era ticăloșilor” de Victor Petrini era cea stalinistă, anterioară conducerii dictatorului. Mai apoi, Marin Preda a murit în circumstanțe suspecte la vila de creație de la Mogoșoaia la câteva luni după apariția romanului în trei volume ce i-a necesitat cel mai mare efort creator, fiind mai apoi interzis publicului. Dosarul „Marin Preda” nu a fost rezolvat nici până în prezent, fiind suspiciuni că moartea i-a fost premeditată de Securitate.
Cel mai iubit dintre pământeni, Victor Petrini - alter-ego al lui Marin Preda, își rezumă tot crezul în citatul: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”, semnificativ pentru experiențele și trăirile prin care a trecut pe tot parcursul romanului.
Romanul critic asupra regimului a trecut prea ușor de cenzură, dată fiind relația ambivalentă a lui Marin Preda cu autoritățile, și a devenit instant un bestseller în epocă, fiind epuizate primele tiraje. Inițial, criticile la adresa regimului au fost tolerate de Nicolae Ceaușescu, întrucât perioada supranumită „era ticăloșilor” de Victor Petrini era cea stalinistă, anterioară conducerii dictatorului. Mai apoi, Marin Preda a murit în circumstanțe suspecte la vila de creație de la Mogoșoaia la câteva luni după apariția romanului în trei volume ce i-a necesitat cel mai mare efort creator, fiind mai apoi interzis publicului. Dosarul „Marin Preda” nu a fost rezolvat nici până în prezent, fiind suspiciuni că moartea i-a fost premeditată de Securitate.
Cel mai iubit dintre pământeni, Victor Petrini - alter-ego al lui Marin Preda, își rezumă tot crezul în citatul: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”, semnificativ pentru experiențele și trăirile prin care a trecut pe tot parcursul romanului.
April 10, 2020
Povestea începe cu o analiză asupra morții și importanța pe care oamenii i-o acordă, dar, pe lângă acest aspect, se analizează tendința de expresivitate publică a sentimentelor și întâmplărilor frumoase, pozitive și fericite și ascunderea lucrurilor urâte, certurilor, înjosirilor. Acest volum pune exact această parte în perspectivă prin afișarea unor acte de violență atât fizică, cât și psihică, din viața unui cuplu în mod public. O antiteză care demonstrează regula. Cuplul Petrini/Matilda încearcă să contureze decăderea relațiilor interumane, aspect construit în paralel cu o decădere la nivel social a lui Petrini. Totuși, acesta își păstrează intelectul, iubirea pentru filosofie și pentru analiza critică și în momentele în care acest lucru devine amenințător în esență. Pentru că smulgerea lui din acest mediu filosofic, renunțarea la această parte a vieții ar însemna moartea. Aici este reprezentativ efectul pe care comunismul l-a avut asupra liberei exprimări, asupra gândirii critice, anihilându-le pentru a crea o societate ușor de manipulat.
Partea deranjantă a fost, însă, însăși relația dintre Matilda și Victor. După perioade îndelungate în care acesta o considerase incultă, fadă chiar, ajunge să se îndrăgostească de ea și chiar să intervină în relația ei cu actualul soț. Mi-a oferit impresia unei lipse de raționament care a fost cumva blamată mai târziu ca motivul destrămării relației celor doi. Matilda mi-a fost un personaj antipatic, dar și Victor a avut momentele lui agonizante de „strălucire” în această direcție, totul culminând cu spectacolul ironic de la finalul volumului.
Partea deranjantă a fost, însă, însăși relația dintre Matilda și Victor. După perioade îndelungate în care acesta o considerase incultă, fadă chiar, ajunge să se îndrăgostească de ea și chiar să intervină în relația ei cu actualul soț. Mi-a oferit impresia unei lipse de raționament care a fost cumva blamată mai târziu ca motivul destrămării relației celor doi. Matilda mi-a fost un personaj antipatic, dar și Victor a avut momentele lui agonizante de „strălucire” în această direcție, totul culminând cu spectacolul ironic de la finalul volumului.
December 21, 2024
Oricât de insuportabile sunt personajele uneori, Preda știe să își păstreze cititorii lipiți de carte.
Mi s-a părut interesant și modul în care, în fundalul dramelor prin care trece Victor Petrini, avem o societate schimbătoare la care trebuie să te adaptezi sau vei fi eliminat.. Este deosebit de interesantă această tranziție de la societatea interbelică la cea postbelică cu toate constrângerile ei date de comunismul instalat.
Mi s-a părut interesant și modul în care, în fundalul dramelor prin care trece Victor Petrini, avem o societate schimbătoare la care trebuie să te adaptezi sau vei fi eliminat.. Este deosebit de interesantă această tranziție de la societatea interbelică la cea postbelică cu toate constrângerile ei date de comunismul instalat.
August 13, 2023
“Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.”
“Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci, și acela să nu știe.”
“Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci, și acela să nu știe.”
December 8, 2021
review in procesare :)))
August 31, 2025
If Marin Preda has no haters it means I'm dead
December 27, 2018
Mai mult 3.5/5. Oricum, față de ce am încercat eu până acum de la Preda şi nu mi-a plăcut deloc, e o evoluție. :))
Read
December 12, 2024Primul volum a fost exceptional !
Displaying 1 - 30 of 63 reviews