Cuvinte incrucisate

by Aurora Liiceanu

O noua carte semnata de Aurora Liiceanu, cel mai cunoscut psiholog autohton si una dintre cele mai de succes autoare publicate de Editura Polirom in ultimii ani, aparuta si in editie digitala. Pornind de la afirmatia lui Nabokov conform careia „singura fericire in aceasta lume este sa observi, sa te examinezi atent pe tine insuti sau pe altii”, cartea Aurorei Liiceanu reprezinta o fascinanta analiza a psihicului uman. Daca prima parte dezvaluie schimbarile dramatice pe care „amanuntul biografic” le poate declansa in viata noastra, analizeaza atitudinea femeii fata de razboi, traseaza paralele intre destinele unor oameni care au trait in epoci diferite sau prezinta biografiile unor personaje exceptionale ca Marie Leon Bonaparte, partea a doua contine povestiri despre tradarea sau razbunarea in dragoste, dar si despre relatiile intre persoane care se deosebesc ca temperament, statut social sau etnie. Iubirea si promisiunile desarte · Unde-i indirjirea patimasa de altada

Genres: Romanian Literature

240 pages, Paperback

First published January 1, 2012

About the author

Aurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.

Reviews

[Andreea Chiuaru · Rating 3 out of 5]

Nu mă declar impresionată de această carte. Prima parte - întâmplări - are câteva părți interesante. Mi-au plăcut în special trimiterile literare. Cea de-a doua parte mi s-a părut seacă și neinteresantă. Nu-mi plac deloc povestirile de genul "mi-a spus o prietenă că" sau "aveam o amică care". Nu știu dacă voi mai citi în viitorul apropiat ceva de Aurora Liiceanu.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Vieţile oamenilor sunt pline de întâmplări. Trecutul, spune Paul Valéry, trăieşte din întâmplări. Şi multe întâmplări se petrec dacă trăim împreună sau în preajma altor oameni. Adevărata viaţă, afirmă, însă, Henry Miller, începe când suntem singuri, faţă-n faţă cu eul nostru necunoscut. Tot el adaugă că „evenimentele cruciale, adevăratele pietre de hotar care ne marchează drumul, sunt rodul tăcerii şi solitudinii“. Oamenii dau mare importanţă întâlnirilor întâmplătoare, considerându-le puncte de cotitură ale vieţii lor, dar aceste întâlniri n-ar avea niciodată loc dacă nu ar fi pregătiţi pentru ele. Câţi oameni nu trec prin întâmplări fără să le conştientizeze? Dacă suntem cu ochii deschişi către viaţă, receptivi, ştim că fiecare „întâmplare“ este plină de semnificaţii şi, analizându-le, realizăm că viaţa noastră se schimbă sau se va schimba. Totuşi, indiferent de cât de introspectivi suntem, de cât de mult ne gândim propria viaţă, simţim mereu că ea are un mister adânc. Ceva ne scapă. Acest lucru pare să fie chiar rostul vieţii. Viaţa este misterioasă. Chiar şi cei care-şi văd viaţa ca pe ceva ce s-a scurs linear, ceva ce a curs fără întortocheri, fără încâlceli, simt acest mister al ei. Termenul „mister“ ne induce însă ideea vagă a unui secret care ne este refuzat, a unei intenţii, a unui gând care se opune dorinţei noastre de a şti. Parcă ne-ar scăpa ca nisipul printre degete.

[Bibliotraveller · Rating 3 out of 5]

”Si acum, cand ma gandesc la sindromul catifelei, ma gandesc si la rabdarea emotiilor noastre, la sperantele care mor sau nu mor, la asteptarea indelungata, sau, dimpotriva, de scurta durata”.

[Daria · Rating 1 out of 5]

Plictisitor, nu există acțiune absolut deloc. Singurul lucru ce mi-a oferit plăcere au fost citatele pe care dacă le scoți din context le poți aprecia.