Memoria frunzelor moarte

by Marie-Hélène Fabra Brătianu

Pentru Marie-Helene Fabra Bratianu, Romania a fost o vreme doar ecoul unor povesti auzite, in Franta, de la mama si de la bunica ei, povesti despre o lume disparuta, despre locuri niciodata vazute si despre oameni care nu mai existau. Si ar fi putut ramane asa, daca moartea mamei sale, revenita dupa Revolutie pentru lungi perioade in tara de origine, n-ar fi silit-o sa vina aici pe urmele ei si sa descopere cu uimire patria stramosilor ei si povestea vietii lor. Din aceste calatorii in timp si spatiu, din aceasta adevarata coborare la origini, s-a nascut o urgenta nevoie de a spune, care a luat chipul cartii de fata. O carte despre realitatile deconcertante din Romania de azi; despre amintirea unei alte Romanii, pastrata in revelatoarele memorii ale bunicii sale, Elena Bratianu, nascuta Sturdza, transcrise de nepoata cu infiorare; despre statura impunatoare a bunicului ei, istoricul si omul politic Gheorghe Bratianu.

268 pages, Paperback

First published April 1, 2012

Reviews

[Mirela Vasile (Dinny) · Rating 4 out of 5]

I-am dat 4 puncte si nu 5 doar pentru stilul in care e scrisa, care se vede ca e al unui amator, nu al unui scriitor profesionist. Altfel o recomand din suflet pentru ca surprinde perfect senzatia de "gottendammerung" si sentimentul ireparabilului, in ciuda faptului ca postfata se vrea o incheiere optimista si un indemn de "a lua viata asa cum e".
Un minus pentru traducerea titlului. Desi "Memoria frunzelor moarte" suna bine, o traducere mai apropiata de varianta frantuzeasca mi s-ar fi parut mai potrivita.

[Dana · Rating 3 out of 5]

O evocare dulce-amară a anilor interbelici, lipsita de sentimentalismul şi regretul faţă de trecut. Marie-Hèlène este născută şi crescută la Paris, ea nefiind astfel capabilă să înţeleagă durerea mamei şi a bunicii de a fi părăsit România. Îi lipseşte dragostea şi dorinţa de a reveni în ţară, motiv pentru care rămâne indiferentă la încercările familiei de a-şi recupera moştenirile, iar România pentru ea sunt doar nişte frânturi de poveşti apăsătoare. Nostalgia pentru trecut este redată doar prin jurnalul bunicii şi prin încercările mamei de a contribui la noua viaţă politică. Aceste memorii sugerează subtil decăderea neamului Brătienilor şi renunţarea la trecut.

Memoria frunzelor moarte este şi un volum de amintiri care vorbeşte despre relaţiile complicate de familie a trei generaţii de femei, crescute şi educate la poluri diferite. Marie-Hélène Fabra Brătianu, scriitoarea, este cea care recompune istoria Brătienilor prin relicvele păstrate de către mama sa, Ileana Brătianu şi bunica, Elena Brătianu (fostă Sturza). Cartea reuneşte impresiile tinerei Marie-Hélène la primul său contact cu România, ţară unde ajunge constrânsă de împrejurări şi faţă de care o încearcă sentimente ambigue. Extravaganţele mamei întreţinute pe ascuns la Paris (echitaţie, vinuri scumpe) se răsfrâng şi în imaginea înmormântării şi obiceiurilor năucitoare pe care trebuie să le îndeplinească. Elena Brătianu se agaţă de trecut cu o şi mai mare încrâncenare, ea neconcepând să fie tratată altfel decât potrivit rangului său de prinţesă. Paginile jurnalului său sunt deopotrivă o cronică a evenimentelor istorice, dar şi o cronică personala, unde accentul cade pe high-life-ul vieţii interbelicii.

Titlul cărţii nu este întâmplător, ci face referire directă la una din obligaţiile pe care trebuia să le îndeplinească bunica autoarei în timpul anilor de detenţie, şi anume, să adune frunzele picate în curtea închisorii.

[Gabrielle Danoux · Rating 2 out of 5]

Ce livre a d'abord été publié en Roumanie, en 2012 chez Humanitas (Memoria frunzelor moarte). L'autrice y combine les mémoires de sa grand-mère avec son propre journal tenu après le décès de sa mère en 2009. le style me semble assez décousu, malgré l'intérêt historique de ce témoignage. le livre comporte en outre une très utile préface de Paul Fabra qui invite le lecteur à lire ce livre « comme un roman » pour, paradoxalement, « en saisir toute la vérité », ainsi que plusieurs photos en noir et blanc, dont une de l'autrice en 2009 (p. 248).

[Diana Dovlecel · Rating 5 out of 5]

Un val superb de amintiri pornite din durerea pierderii unei fiinte atât de dragi. Postfata este cea care îndeamnă sa luam viața așa cum este pentru ca nu se știe niciodată cum ar fi fost dacă... O carte căreia nu vrei sa ii întorci ultima pagina