Corespondenţă

by James Joyce, Radu Lupan (Translator)

Vol. I first revised edition, vol. II and III first editions, second printings 1967 . These three volumes, containing more than 1500 letters, comprise Joyce's collected correspondence. Volume I edited and with an introduction by Stuart Gilbert. Volumes II and III edited and introduced by Joyce's biographer Richard Ellman. All three volumes are illustrated, volume one with a frontispiece and facsimiles of Joyce's handwriting, and volumes II and III with more than fifty pages of halftones, largely from unpublished or unfamiliar photographs. Includes a chronology of Joyce's life and writings and an index of the letters. 440; lxxii,472; xxxi,584 pages. cloth, printed dust jacket, slipcase.. 8vo..

Genres: Nonfiction, Biography

360 pages, Paperback

First published January 1, 1957

About the author

James Joyce was an Irish novelist, poet, and a pivotal figure in 20th-century modernist literature, renowned for his highly experimental approach to language and narrative structure, particularly his pioneering mastery and popularization of the stream-of-consciousness technique. Born into a middle-class Catholic family in the Rathgar suburb of Dublin in 1882, Joyce spent the majority of his adult life in self-imposed exile across continental Europe—living in Trieste, Zurich, and Paris—yet his entire, meticulous body of work remained obsessively and comprehensively focused on the minutiae of his native city, making Dublin both the meticulously detailed setting and a central, inescapable character in his literary universe. His work is consistently characterized by its technical complexity, rich literary allusion, intricate symbolism, and an unflinching examination of the spectrum of human consciousness. Joyce began his published career with Dubliners (1914), a collection of fifteen short stories offering a naturalistic, often stark, depiction of middle-class Irish life and the moral and spiritual paralysis he observed in its inhabitants, concluding each story with a moment of crucial, sudden self-understanding he termed an "epiphany." This collection was followed by the highly autobiographical novel A Portrait of the Artist as a Young Man (1916), a Bildungsroman that meticulously chronicled the intellectual and artistic awakening of its protagonist, Stephen Dedalus, who would become Joyce's recurring alter ego and intellectual stand-in throughout his major works.
His magnum opus, Ulysses (1922), is universally regarded as a landmark work of fiction that fundamentally revolutionized the novel form. It compressed the events of a single, ordinary day—June 16, 1904, a date now globally celebrated by literary enthusiasts as "Bloomsday"—into a sprawling, epic narrative that structurally and symbolically paralleled Homer's Odyssey, using a dazzling array of distinct styles and linguistic invention across its eighteen episodes to explore the lives of Leopold Bloom, his wife Molly Bloom, and Stephen Dedalus in hyper-minute detail. The novel's explicit content and innovative, challenging structure led to its initial banning for obscenity in the United States and the United Kingdom, turning Joyce into a cause célèbre for artistic freedom and the boundaries of literary expression. His final, most challenging work, Finnegans Wake (1939), pushed the boundaries of language and conventional narrative even further, employing a dense, dream-like prose filled with multilingual puns, invented portmanteau words, and layered allusions that continues to divide and challenge readers and scholars to this day. A dedicated polyglot who reportedly learned several languages, including Norwegian simply to read Ibsen in the original, Joyce approached the English language not as a fixed entity with rigid rules, but as a malleable medium capable of infinite reinvention and expression. His personal life was marked by an unwavering dedication to his literary craft, a complex, devoted relationship with his wife Nora Barnacle, and chronic, debilitating eye problems that necessitated numerous painful surgeries throughout his life, sometimes forcing him to write with crayons on large white paper. Despite these severe physical ailments and financial struggles, his singular literary vision remained sharp, focused, and profoundly revolutionary. Joyce passed away in Zurich, Switzerland, in 1941, shortly after undergoing one of his many eye operations. Today, he is widely regarded as perhaps the most significant and challenging writer of the 20th century. His immense, complex legacy is robustly maintained by global academic study and institutions such as the James Joyce Centre in Dublin, which ensures his complex, demanding, and utterly brilliant work endures, inviting new generations of readers to explore the very essence of what it means to be hum

Reviews

[MihaElla · Rating 5 out of 5]

[...] "In seara asta, cand te-ai dus acasa, am hoinarit inspre Grafton Street unde am stat multa vreme sprijinit de un felinar, fumand. Strada palpita de o viata asupra careia s-a revarsat o parte a tineretii mele. Cat am stat acolo m-am gandit la cateva fraze pe care le-am scris acum cativa ani, cand am fost la Paris - frazele sunt acestea: "Trec cate doua si cate trei printre cei de pe bulevard, pasind ca niste fiinte ce merg in voie printr-un loc luminat anume pentru ele. Stau in cofetarie, flecarind, rontaind marunte cofeturi sau tac, asezate la mesele de langa usa cafenelei, sau coboara din trasuri intr-un fosnet vioi de vesminte matasoase ca si glasul adulterului. Trec intr-un nour de miresme. Si sub parfumuri trupurile lor au o mireasma umeda, calduta."
Si, in timp ce imi repetam toate acestea, mi-am dat seama ca viata inca ma mai astepta daca as fi vrut sa fac parte din ea. Poate ca nu mi-ar fi daruit betia de altadata, dar era acolo si acum, fiind mai intelept si mai stapanit, as fi fost mai ferit. Nu mi-ar fi pus probleme, nu mi-ar fi cerut nimic altceva decat cateva clipe din viata, in rest lasandu-ma liber, si mi-ar fi fagaduit, in schimb, poate placerea. M-am gandit la toate aceste lucruri si fara nici un regret le-am dat deoparte. Nu-mi erau de niciun folos; nu puteam sa-mi dea ceea ce doream.
Cred ca ai inteles gresit unele pasaje dintr-o scrisoare pe care ti-am trimis-o si am observat o anumita sfiala in purtarea ta ca si cum amintirea acelei seri te-ar tulbura. Eu, dimpotriva, o socotesc ca un fel de legamant, si amintirea ei ma umple de o uimitoare bucurie. Poate ca nu vei intelege imediat de ce te cinstesc atat de mult din acest motiv, intrucat nu cunosti prea multe din gandurile mele. Dar a fost un legamant care mi-a pricinuit un simtamant final de tristete si de degradare - tristete deoarece am descoperit la tine o extraordinara si melancolica afectiune care a preferat acest legamant ca pe un compromis si degradare deoarece am inteles ca in ochii tai eu eram inferior fata de o conventie a societatii noastre de azi.
Ti-am vorbit in acea seara pe un ton satiric, dar vorbeam despre lume, nu despre tine. Sunt un dusman al josniciei si al slugarniciei oamenilor, dar nu al tau. Nu poti sa-ti dai seama de simplitatea care se ascunde dincolo de toate mastile mele? Toti purtam masca. Unii oameni care stiu ca ne vedem ades ma insulta de multe ori din cauza ta. Ii ascult cu calm si, dispretuindu-i, nu le raspund, dar cel mai marunt cuvant al lor imi tulbura inima ca pe o pasare in furtuna.
Nu-mi face placere ca trebuie sa ma duc la culcare acum, amintindu-mi ultima ta privire - o privire obosita, indiferenta -, amintindu-mi de chinul din glasul tau din seara trecuta. Nicio fiinta umana nu a fost vreodata mai aproape de sufletul meu cum esti tu, dupa cat se pare, si totusi poti aprecia cuvintele mele cu o dureroasa asprime. ("Stiu ce se vorbeste acum", imi spuneai.) Cand am fost ceva mai tanar, am avut un prieten, caruia m-am daruit fara nicio retinere - intr-un fel mai mult decat tie si intr-un fel mai putin. Era irlandez, ceea ce inseamna ca nu s-a purtat cinstit cu mine.
N-am spus nici un sfert din ceea ce voiam sa spun, dar e o truda imensa sa scrii cu blestematul asta de condei. Nu stiu ce vei crede despre scrisoarea asta. Te rog sa-mi scrii, ai sa-mi scrii? Crede-ma, draga mea Nora, te respect foarte mult, dar doresc ceva mai nult decat mangaierile tale. M-ai lasat ieri in prada nelinistii si a indoielii."[...]

[huzeyfe · Rating 4 out of 5]

James Joyce okumadan once hayatindan izler tasiyan bu kitabi merak ettim dogrusu. Bir kez daha anladim ki:

- Mektup ne guzel bir iletisim araci.
- Sanatcilar naif insanlar
- Yazarlarin hemen hemen hepsinin gecim derdiyle bogusmus ki bu beni cok uzuyor. JJ'un hayatinin bir bolumu surekli gecim derdi, hesap kitap ile gecmis.
- Irlandalilar ve ozellikle Dublinliler cok ilginc ve asil insanlar
- Tek yonlu mektuplari okumak bazen daha keyifli olsa da (mesela karsi tarafin ne yazdigini cikarsama yapma firsati veriyor) insan mektuplarin oncul ve ardil olanlarini merak ediyor. Milena'ya Mektuplar'da oldugu gibi bu hissi bu kitapta da yasadim.

[Josefina Wagner · Rating 3 out of 5]

https://edebiyatdanostalji.blogspot.c...

Duygusal naif ve cesurca yazilmis fazla bir ödun vermeden dusuncelerinden seffaf bir görusle her durumunu oldugu gibi belirtmeye calistigi mektuplarda yazarin cektigi maddi zorluklar bir yana manevi olarak da herseyin ustunde bir yasama direnisi var.Sadece yazarin kendi eserlerini degil ayni zamanda yasadigi dönemdeki rus fransiz diger avrupali yazarlarinda eserleri hakkinda göruslerini ögreniyoruz.Kendisinin yazdigi gibi hem kibirli olmasina karsi hemde bir o kadar mutevazi bir hosgöruyle yaziyor mektuplarinda kendiyle ilgili dusuncelerini.Ben sevdim bu eseri sadece mektup niteliginde de olsa bir cok seyi ortaya cikariyor daha sonra okuyacagim kitaplarinda nasil bir dönemde ne durumdayken yazdigini bilecegim okyacagim eserlerin, yazari daha iyi anlama daha bir yakin bakma firsati verdi bu kitap.

[DM · Rating 5 out of 5]

Absolut savuroasă!

[Elif Sena Ergin · Rating 4 out of 5]

Başkasının başkalarına yazdığı mektupları okumak bana neden keyif veriyor? James Joyce'un hayatı hakkında bir biyografi okumak bu kadar hoşuma gitmezdi sanırım. Mektuplar çok gerçek olduğu için belki. Ne yazıyorsa o.
Evliyken başka bir kadına yazdığı aşk mektubu gözümden kaçmadı. Pis.

[James Dempsey · Rating 5 out of 5]

I wrote this evening of a wish to learn more about the teachings of psychoanalysis. Tonight, I read this of the two men great men who pioneered and practiced that field:

“A batch of people in Zurich persuaded themselves that I was gradually going mad and actually endeavoured to induce me to enter a sanatorium where a certain Doctor Jung (the Swiss Tweedledum who is not to be confused with the Viennese Tweedledee, Dr. Freud) amuses himself at the expense (in every sense of the word) of ladies and gentlemen who are troubled with bees in their bonnets.”

On account of the timing of this coincidence and the specious but unabated loyalty I hold for the great lord of language, I will stave away my interests in that field for the time being. Though I must wonder whether Joyce’s stifled chimmerings came as a result of having to spend on sessions for his beloved daughter Lucia, who was or came to be a patient of Dr. Jung in Zurich. Joyce said something before, of schizophrenia, about both of them jumping into the sea except that while he dove she fell; unfortunately she could never healthily manage or channel her troubles. But then neither did James; he mulled and drank heavily. I believe that Lucia liked to dance. I must someday read her biography, but that of course will be after I take to the Tweedle Twins. Some day.

[Oto Bakradze · Rating 4 out of 5]

მიუხედავად იმისა,რომ საკმაოდ გაფილტრული გამოცემაა და ამ წერილებს აკლია მსგავსი ჰარდქორები
https://youtu.be/WN50t8khXMI
https://youtu.be/Hy8efX9fviQ

მაინც რაღაც წარმოდგენას მაინც ქმნის ჯოისის ცხოვრებაზე:წიგნების გამოცემის პრობლემებსა და გამომცემლებთან ურთიერთობებზე,ირლანდიასა და სხვადასხვა ქვეყნებში ცხოვრებაზე,უახლოეს ადამიანებთან და სხვა მწერლებთან კონტაქტზე, რელიგიასა და მის ჯანმრთელობაზე.

ზოგჯერ ეჭვიანი, ზოგჯერ ეგოისტი და ზედმეტად პატივმოყვარე და საბოლოო ჯამში მაინც ისეთი მწერლის წერილებია, რომელმაც "თავის თავს დაუსახა ამოცანა, წიგნის წერის ტექნიკაში გამოეყენებინა 18 ისეთი სხვადასხვანაირი მოსაზრება და რაც შეიძლება ბევრი უცნობი მრავალფეროვანი სტილი,რომ თანმხლებ განმარტებით ტექსტსაც კი გონებრივი წონასწორობა დაეკარგვინებინა ნებისმიერისთვის."

[laurentiu]

0

[Ahmet Toköz · Rating 4 out of 5]

Mektuplar, yalnız yoksul bir hayatın örgüsü...

[Özge Günaydın · Rating 5 out of 5]

Büyük yazar nasıl olunur

[Valeriu Gherghel · Rating 4 out of 5]

Din aceste scrisori ne putem face o imagine destul de limpede despre viața și preocupările lui James Joyce (1882 - 1941). Nici o scrisoare nu urmărește un scop artistic. Am citit, la alții, și astfel de compuneri. Nu a fost cazul lui Joyce. Scrisorile exprimă trei interese, trei dorințe. Să cîștige și să primească bani (cît mai mulți bani) pentru el și familie. Să-și vadă tipărite poeziile, dramele, povestirle și romanele. Și, în fine, să le promoveze. Dacă găsiți un scriitor atît de detașat încît să nu-i pese de ce se scrie (ori se șoptește) despre el, ar merita să-i ridicăm o statuie. Din păcate, nu există.

Mulți contemporani i-au reproșat tocmai asta: ar fi un individ egoist preocupat exclusiv de propriile scrieri. Și asta rezultă imediat din corespondența lui Joyce. Nu-i scapă nici o recenzie. Nu-l deranjează recenziile negative. Cu cît mai agresive, cu atît mai bine! În definitiv, cronicile negative sînt mai utile decît cele elogioase. Joyce a înțeles devreme că puțini cititori trec de titlul recenziilor. Oricît de fioroasă ori nedreaptă ar fi, recenzia are un efect benefic. Singura cronică destructivă e tăcerea.

Viața lui Joyce n-a fost o bătaie cu flori, a fost o bătălie adevărată. A avut glaucom la ochiul stîng, a trecut prin 12 operații. Nici una n-a reușit. Spre sfîrșitul vieții nu mai vedea. A trăit în sărăcie măcar pînă în 1915 - 1916. Nu-și putea publica operele: editorii (inclusiv tipografii) îl refuzau sistematic, trebuia să muncească, să dea meditații la Engleză, aproape pe nimic. L-a ajutat la început fratele său, Stannie. Apoi a început să primească sume de bani în contul viitoarelor cărți publicate. Unul dintre binefăcători a fost domnișoara Harriet Shaw Weaver. În 1922, Joyce a publicat Ulysses cu ajutorul unei alte domnișoare, Sylvia Beach, proprietara librăriei Shakespeare and Company din Paris. În Irlanda, Marea Britanie, Statele Unite, romanul i-a fost interzis și confiscat la vamă. Scandalul aduce glorie și bani.

Dar asta n-o putea ajuta pe Lucia, fiica lui (pe care a divinizat-o), după primele simptome de schizofrenie. A consultat medici, somități, a ajuns și la C.G. Jung. Mergea zilnic la azilul în care era internată. Era singura persoană pe care Lucia o accepta în preajma ei. În treacăt fie spus, Jung a afirmat că și James Joyce era schizofrenic, numai că în cazul lui asta nu se vedea, fiindcă avea geniu.

Joyce a avut o încredere oarbă în steaua lui. Alții ar fi fost striviți de nepăsarea editorilor, de refuzul tipografilor, de procesele intentate de cenzori (în Statele Unite). El a rezistat, n-a ținut seama de nici o opreliște. Niciodată nu s-a lăsat înrîurit de părerile celorlalți, de opinia publicului. Nu i-a făcut niciodată pe plac. Cînd a început să lucreze la Finnegans Wake, pînă și prietenii i-au reproșat că se bagă într-o fundătură. A muncit 17 ani la un roman ilizibil. S-a îndepărtat de vechii admiratori, de Ezra Pound, de Harriet Weaver (care i-a reproșat și excesele bahice), a găsit alții, dar n-a cedat. Probabil că a fost scriitorul cu cea mai mare toleranță la frustrare. Acest fragment dintr-o epistolă a lui Ezra Pound e o dovadă:

„A trăit zece ani în obscuritate şi sărăcie ca să-şi poată perfecţiona scrisul fără să fie influenţat de cererea şi de modelele comerciale. Stilul său are limpezimea netă a lui Stendhal sau a lui Flaubert” (3 august 1915).

Ne-am obișnuit cu imaginea scriitorului dezinteresat, angelic, cu capul în nori, rupt de lumea muritorilor de rînd. Imaginea e falsă. Iar Joyce a contrazis-o cel dintîi...

[Dilek · Rating 2 out of 5]

James Joyce'un Henrik İbsen, Lady Gregory gibi geniş sanat çevresine yazdığı mektuplarla, sanatla ilgili dertlerini paylaştığı bir kitap olmuş. Yazma serüvenini, kazanç kaygısını paylaşmış.