What do you think?
Rate this book
Zaira
In noul sau roman, Catalin Dorian Florescu povesteste viata Zairei, o foarte pretuita papusareasa in Romania anilor '60, din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial si pana in vremurile noastre. Este o fascinanta calatorie intre Europa de Est si America si totodata povestea unei iubiri imposibile care supravietuieste deceniilor.
Zaira creste pe o mosie din Romania anilor '30 sub ocrotirea unei bunici mandre si a varului ei Zizi care, incercand sa-i aline singuratatea, ii insufla pasiunea pentru teatru. Razboiul si fascismul, apoi venirea comunistilor schimba dramatic soarta familiei. Singura iubire patimasa din viata ei esueaza. O fuga primejdioasa - prin Praga - ii poarta pe Zaira, pe sotul si pe fiica ei pana in America. Fire luptatoare si tenace, dar si plina de omenie, Zaira reuseste sa-si construiasca o existenta si printre straini insa nu ajunge sa fie fericita. Dupa multi ani, totul se naruieste. La batranete, ea are curajul sa se intoarca in patrie.
Cu un suflu narativ considerabil, palpitant si cu un final surprinzator, romanul contureaza imaginea unei epoci pline de conflicte dramatice. Catalin Dorian Florescu povesteste in ritm alert, cu expresivitate si forta, despre soarta unei femei care, in ciuda tuturor piedicilor, isi asculta glasul launtric intr-un secol al razboaielor si al violentei.
Zaira creste pe o mosie din Romania anilor '30 sub ocrotirea unei bunici mandre si a varului ei Zizi care, incercand sa-i aline singuratatea, ii insufla pasiunea pentru teatru. Razboiul si fascismul, apoi venirea comunistilor schimba dramatic soarta familiei. Singura iubire patimasa din viata ei esueaza. O fuga primejdioasa - prin Praga - ii poarta pe Zaira, pe sotul si pe fiica ei pana in America. Fire luptatoare si tenace, dar si plina de omenie, Zaira reuseste sa-si construiasca o existenta si printre straini insa nu ajunge sa fie fericita. Dupa multi ani, totul se naruieste. La batranete, ea are curajul sa se intoarca in patrie.
Cu un suflu narativ considerabil, palpitant si cu un final surprinzator, romanul contureaza imaginea unei epoci pline de conflicte dramatice. Catalin Dorian Florescu povesteste in ritm alert, cu expresivitate si forta, despre soarta unei femei care, in ciuda tuturor piedicilor, isi asculta glasul launtric intr-un secol al razboaielor si al violentei.
456 pages, Paperback
First published January 1, 2008
19 people are currently reading
496 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 34 reviews
May 7, 2023
Un roman românesc, scris însă în limba germană, memorabil și complex, cum rar se scriu, o reinterpretare deosebită a istoriei României în ultimul secol, cu trecere prin Cehoslovacia în perioada invaziei sovietice și America tuturor visurilor și deziluziilor. Deși poate sună clasic, nu este absolut nimic clasic în romanul ăsta.
Totuși, îl recomand doar celor care nu sunt chitiți pe realismul brut. Nu este chiar realism magic, dar, câteodată, mai sclipește. Pe alocuri, mi-a adus aminte chiar de Isabel Allende, iar Isabel Allende povestind despre o moșie în Strehaia, trăind alianța cu nemții în cel de-al Doilea Război Mondial și venirea comunismului, nu este Liviu Rebreanu.
Scriitura este una de excepție.
„Am stat deseori în câte o ruină, în spatele unor rămășițe și al unor ziduri arse și m-am gândit că n-am fost un tată bun. Până atunci, luptasem pentru rege și patrie, recucerisem Basarabia de la ruși, apoi Transnistria și Odessa și am înghețat la Stalingrad pentru rege și patrie. Am făcut foamea, cu miile am făcut foamea. Când murea unul, flămânzea cu unul mai puțin și noi îl socoteam fericit. Am luptat pentru onoare, aș fi murit pentru onoare, dar, dintr-odată, voiam să trăiesc ca să-ți fiu un tată mai bun. Apoi a căzut lângă mine un soldat tânăr. Tocmai spusese ceva, când l-a nimerit glonțul. Apoi a amuțit. L-am privit și mi-am zis: Ce bine că am o fată. Dacă aș avea un băiat, l-aș feri de mine. I-aș spune să plece, să nu mă asculte și, nici într-un caz, să nu facă ce fac eu. I-am luat tânărului mantaua și mănușile și m-am bucurat ca de un dar de Crăciun. El a murit cu cizmele pe care le port eu acum.”
Totuși, îl recomand doar celor care nu sunt chitiți pe realismul brut. Nu este chiar realism magic, dar, câteodată, mai sclipește. Pe alocuri, mi-a adus aminte chiar de Isabel Allende, iar Isabel Allende povestind despre o moșie în Strehaia, trăind alianța cu nemții în cel de-al Doilea Război Mondial și venirea comunismului, nu este Liviu Rebreanu.
Scriitura este una de excepție.
„Am stat deseori în câte o ruină, în spatele unor rămășițe și al unor ziduri arse și m-am gândit că n-am fost un tată bun. Până atunci, luptasem pentru rege și patrie, recucerisem Basarabia de la ruși, apoi Transnistria și Odessa și am înghețat la Stalingrad pentru rege și patrie. Am făcut foamea, cu miile am făcut foamea. Când murea unul, flămânzea cu unul mai puțin și noi îl socoteam fericit. Am luptat pentru onoare, aș fi murit pentru onoare, dar, dintr-odată, voiam să trăiesc ca să-ți fiu un tată mai bun. Apoi a căzut lângă mine un soldat tânăr. Tocmai spusese ceva, când l-a nimerit glonțul. Apoi a amuțit. L-am privit și mi-am zis: Ce bine că am o fată. Dacă aș avea un băiat, l-aș feri de mine. I-aș spune să plece, să nu mă asculte și, nici într-un caz, să nu facă ce fac eu. I-am luat tânărului mantaua și mănușile și m-am bucurat ca de un dar de Crăciun. El a murit cu cizmele pe care le port eu acum.”
March 10, 2018
It's a 4.5 read actually:)
January 24, 2024
Minunată!
January 10, 2019
"Ce părere aveți despre noi, românii?", a întrebat mătușa, când ne-am spus cu toții noapte bună. Ofițerul i-a ținut mîna mai mult într-a sa și mătușa a roșit, ca și bunica în urmă cu câteva ceasuri. Un singur bărbat îi atinsese trupul și acela fugise apoi. Privea în jos, ca o fetișcană.
"Ca să spun drept, nu grozavă. Vă e teamă de noi, de aceea vă alăturați nouă. Nu credeți nici în cauza lui Hitler, nici în cauza soldaților. Nu vă înțeleg prea bine, nu sînteți nici cal, nici măgar. Cum se apleacă țăranii ca să nu-i bateți, la fel vă aplecați și voi în fața noastră. Cât timp învingem, sînteți de partea noastră, dar, dacă pierdem, o s-o luați din loc, de asta sunt sigur. N-aveți coloană vertebrală."
"Ca să spun drept, nu grozavă. Vă e teamă de noi, de aceea vă alăturați nouă. Nu credeți nici în cauza lui Hitler, nici în cauza soldaților. Nu vă înțeleg prea bine, nu sînteți nici cal, nici măgar. Cum se apleacă țăranii ca să nu-i bateți, la fel vă aplecați și voi în fața noastră. Cât timp învingem, sînteți de partea noastră, dar, dacă pierdem, o s-o luați din loc, de asta sunt sigur. N-aveți coloană vertebrală."
May 29, 2012
"Prima călătorie ameţitoare din viaţa mea a fost aceea prin mama. Cînd m-a văzut în braţele mătuşii, cleioasă şi cu ţeasta ascuţită, a ţipat: „Da’ e foc de urîtă!“. Mătuşa a potolit-o, şi-a pus mîinile pe capul meu şi mi l-a modelat cu atenţie. A nimerit-o. E meritul ei că mai tîrziu toţi bărbaţii pe care i-am cunoscut au vrut numaidecît să se însoare cu mine. Poate că unele lucruri ar fi fost mai puţin complicate dacă aş fi avut capul ca un ou. Aş fi acum o fată bătrînă, pe deplin împăcată. Sau neîmpăcată, dar asta n-aş recunoaşte-o nicicum."
From the beginning paragraph (above) to the blow your mind twists at the end - one (the second) maybe predictable to some extent, but the other (the first) just unbelievable and actually so foreshadowed in small details before - the book just sparkles.
The novel is a first person narration by the title character Zaira, born in 1928 and only child of a Romanian well to do ("small boyar") farmer's daughter (who lives and parties in the capital Bucharest with her many lovers) and an army officer (who is away all the time in army camps), raised on the family estate by her Catalan grandmother (the story of how she was bought at 15 by Zaira's grandfather on a business trip to Spain is one of the early highlights of the novel), her physician aunt (whose lawyer husband deserted her on the birth of their son Zizi some 20 years before Zaira's birth) and her cousin Zizi who is now the "man" of the farm after his grandfather dies - though in all important matters the grandmother "bunica" decides
Given a Persian name and growing wild with her cousin who took her with him in his daily farm business from an early age, Zaira suffers an accident when the horse she and Zizi were riding gets injured and in the process kills elder Dumitru, the crier of the estate and earns the permanent hate of his son Dumitru the younger for her family; while confined to bed like Zizi (injured too), her cousin starts making wooden characters and from there it she develops her lifelong love of marionettes and her skills that will later make her one of the most famous practitioner of such in Romania; also "the hands" will become the most important body part for her and she will judge all her men by their hands...
Anyway, the war comes, later communism, the estate is taken away and Dumitru the younger returns as the big shot communist avenger...
Later Zaira marries her childhood friend Paul (who nevertheless earlier spit on her and her family at the ritual humiliation the communists led by Dumitru forced and not only as some did it for pleasure, the estate villagers to offer Zaira's family when the communists came to take the land and evict them) but she does not like his hands and she soon leaves him for a colleague at the marionette theater, Traian who will be the love of her life but who unfortunately is also alcoholic and Zaira (justifiably) has bad memories of such...
And so it goes...
Divided into 4 parts:
"The wild (giddy, dizzy) ride begins"
"Cheating men"
"Escape with the cat"
"An American life"
the novel is just astounding and after the twists at the end definitely requires a second reading to see how masterfully the author inserted the clues
Definitely a top 25 novel of the year and depending on how it will stay in my memory, it could be even #1
From the beginning paragraph (above) to the blow your mind twists at the end - one (the second) maybe predictable to some extent, but the other (the first) just unbelievable and actually so foreshadowed in small details before - the book just sparkles.
The novel is a first person narration by the title character Zaira, born in 1928 and only child of a Romanian well to do ("small boyar") farmer's daughter (who lives and parties in the capital Bucharest with her many lovers) and an army officer (who is away all the time in army camps), raised on the family estate by her Catalan grandmother (the story of how she was bought at 15 by Zaira's grandfather on a business trip to Spain is one of the early highlights of the novel), her physician aunt (whose lawyer husband deserted her on the birth of their son Zizi some 20 years before Zaira's birth) and her cousin Zizi who is now the "man" of the farm after his grandfather dies - though in all important matters the grandmother "bunica" decides
Given a Persian name and growing wild with her cousin who took her with him in his daily farm business from an early age, Zaira suffers an accident when the horse she and Zizi were riding gets injured and in the process kills elder Dumitru, the crier of the estate and earns the permanent hate of his son Dumitru the younger for her family; while confined to bed like Zizi (injured too), her cousin starts making wooden characters and from there it she develops her lifelong love of marionettes and her skills that will later make her one of the most famous practitioner of such in Romania; also "the hands" will become the most important body part for her and she will judge all her men by their hands...
Anyway, the war comes, later communism, the estate is taken away and Dumitru the younger returns as the big shot communist avenger...
Later Zaira marries her childhood friend Paul (who nevertheless earlier spit on her and her family at the ritual humiliation the communists led by Dumitru forced and not only as some did it for pleasure, the estate villagers to offer Zaira's family when the communists came to take the land and evict them) but she does not like his hands and she soon leaves him for a colleague at the marionette theater, Traian who will be the love of her life but who unfortunately is also alcoholic and Zaira (justifiably) has bad memories of such...
And so it goes...
Divided into 4 parts:
"The wild (giddy, dizzy) ride begins"
"Cheating men"
"Escape with the cat"
"An American life"
the novel is just astounding and after the twists at the end definitely requires a second reading to see how masterfully the author inserted the clues
Definitely a top 25 novel of the year and depending on how it will stay in my memory, it could be even #1
June 5, 2024
O carte minunată, o poveste aventuroasă care ne transpune în mai multe călătorii amețitoare a unei femei irezistibile care se remarcă prin voință, curaj, încăpățânare și putere.
Zaira centrează acțiunea romanului, o femeie pe care o poți admira pentru cum a reușit să supraviețuiască unei vieți agitate, urmărită mereu de trădări, dar câteodată nu am înțeles deciziile asumate.
În viața ei Zaira a avut patru bărbați dar pe nici unul pe de-a-întregul. Unul a chinuit-o cu necioplirea lui, altul a ales băutura, al treilea a înșelat-o cu alți bărbați, și al patrulea un soț pe care nu l-a iubit, dar îi aparținea pentru că fuga lor însemna mai mult decât iubire.
Au fost bine descrise evenimentele petrecute în satul Strehaia pe vremea războiului fiind evidențiate comparativ acțiunile soldaților nemți și apoi a comuniștilor. Totodată este bine relatată profesia îmbrățișată de Zaira, păpușăreasă la teatrul pentru copii, dragostea pentru teatru fiind transmisă de către vărul său, pentru a o sustrage de la copilăria ei nefericită.
Un roman complex care reflectă călătoriile personajului începând cu umilințele regimului comunist până la deziluzia visului american, eșecurile din viața profesională și cea personală.
“Când păcătuiești, îmbătrânești de două ori mai repede, pentru că păcatele ți se sapă pe chip.”
“Dar, ca să fii într-adevăr cu cineva, trebuie să fii în stare să lași de la tine. Să te orbească îngăduința. Să-ți pipăi drumul către celălalt, chiar dacă poate să fugă de tine în orice clipă.”
“Nu e nevoie să le știi întotdeauna pe toate, dacă oricum nu poți să schimbi nimic.”
Zaira centrează acțiunea romanului, o femeie pe care o poți admira pentru cum a reușit să supraviețuiască unei vieți agitate, urmărită mereu de trădări, dar câteodată nu am înțeles deciziile asumate.
În viața ei Zaira a avut patru bărbați dar pe nici unul pe de-a-întregul. Unul a chinuit-o cu necioplirea lui, altul a ales băutura, al treilea a înșelat-o cu alți bărbați, și al patrulea un soț pe care nu l-a iubit, dar îi aparținea pentru că fuga lor însemna mai mult decât iubire.
Au fost bine descrise evenimentele petrecute în satul Strehaia pe vremea războiului fiind evidențiate comparativ acțiunile soldaților nemți și apoi a comuniștilor. Totodată este bine relatată profesia îmbrățișată de Zaira, păpușăreasă la teatrul pentru copii, dragostea pentru teatru fiind transmisă de către vărul său, pentru a o sustrage de la copilăria ei nefericită.
Un roman complex care reflectă călătoriile personajului începând cu umilințele regimului comunist până la deziluzia visului american, eșecurile din viața profesională și cea personală.
“Când păcătuiești, îmbătrânești de două ori mai repede, pentru că păcatele ți se sapă pe chip.”
“Dar, ca să fii într-adevăr cu cineva, trebuie să fii în stare să lași de la tine. Să te orbească îngăduința. Să-ți pipăi drumul către celălalt, chiar dacă poate să fugă de tine în orice clipă.”
“Nu e nevoie să le știi întotdeauna pe toate, dacă oricum nu poți să schimbi nimic.”
January 14, 2017
I have mixed feelings about this book: not a 3-star, but definitely not a 4-star reading either. It was like one of those bad movies that you end up watching, because zapping landed you there. The plot was quite catchy, given being its references to the interwar life of the landlords and peasants, the development of fascism, World War II and the fall of the "aristocracy" during the communist regime in Romania, but it had too many cheesy turns. Not sure if it's the story itself or the way the story is told.
On another note, It was surprising to find out that there really was a Zaira and the story, although fictional, was based on actual events.
http://ziarero.antena3.ro/articol.php...
On another note, It was surprising to find out that there really was a Zaira and the story, although fictional, was based on actual events.
http://ziarero.antena3.ro/articol.php...
January 19, 2019
Am sentimente amestecate cu privire la aceasta carte. Unele capitole m-au emotionat foarte tare (partea cu teatrul de papusi), dar altele m-au plictisit. De asemenea, m-a enervat faptul ca autorul foloseste ghilimele in loc de linia de dialog.
June 30, 2017
O carte complexa,o recomand !
October 12, 2024
Primele trei sferturi din care mi-au lăsat o impresie destul de blândă. O gamă largă de personaje masculine bine conturate, fiecare cu fixurile lor. Mi-a plăcut cum caracteriza tipuri de masculinitate. O gamă la fel de largă de personaje feminine, unele mai complexe, altele mai mult schițate. Părea, cum am citit undeva, o poveste a dezrădăcinării și a peregrinării. O viziune proaspătă asupra comunismului, dintr-un punct de vedere al micii nobilimi bănățene. Și o viziune proaspătă asupra migrației în SUA. Doar că tona de microrevelații din finalul romanului m-a făcut să recitesc cu alți ochi ultimele pagini. Am urmărit mai cu atenție trăsăturile personajelor, modul în care ne sunt prezentate, căutam indicii pentru ce vor face, să se dea pe față cu mici indicii. Nimic de genul. Aceleași lacune și aceleași caracterizări incomplete sau schițate. Nu-mi mai plăcea niciunul din cei noi, și nici cei vechi. Eugene, Donnovan, Odette, Ahmed, Robert, gaura neagră de Ioana, parcă nu aveau vlagă, le vedeam de carton dacă mă uitam mai atent. Așa că acum nu știu ce să zic. Mi-a plăcut până nu mi-a mai plăcut. Până la urmă toate personajele sunt observate din punctul de vedere al Zairei, o naratoare care trece prin multe momente grele, care la rândul lor îi influențează modul în care privește lumea. Deci naratoarea nu prea e de încredere. Anumite lucruri povestite, chiar dacă par o oglindă a trecutului personal, sunt amintiri mai mult sau mai puțin complete și corecte. Zaira s-a schimbat de-a lungul cărții, iar povestitoarea este ea în evoluția ei finală. Doar că e cam patetică. Și asta ajunge să coloreze impresia pe care mi-au lasat-o întâmplările din ultimele pagini. Lipsește curiozitatea care m-ar fi atras la un narator cu mai multă putere de observație și talent de investigație, cum am văzut la Annie Ernaux sau la Milan Kundera. Acum între noi fie vorba, și la „Jacob se hotărăște să iubească” am pățit ceva similar: întâmplările s-au precipitat spre sfârșitul cărții și coerența s-a tot deșirat. Mai voiam să fac o comparație între partea a doua plină de infidelități și relațiile romantice non-binare și non polare imaginate, printre alții, de Arthur C Clarke acum vreo 50 de ani, pentru noi, oamenii, peste 60 de ani. Cu căsătoriile non exclusive și legăturile matrimoniale între trei sau mai multe persoane scapi de problema infidelității din condei. Bine, gata, până la urmă am făcut și comparația 😅
December 9, 2013
O carte care isi merita locul in orice biblioteca!
July 3, 2025
Mi-a plăcut enorm dar pur si simplu nu am putut să cred atunci când a spus că Ioana și Robert erau amanți, mi-a fost teribil de greu să cred, mi s-a părut neveridic și parcă a stricat puțin universul în care am crezut de la prima pagină. De aceea ii dau 4 stele, in rest a fost minunata cartea si recomand lectura ei. 🩷
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 23, 2015
Po přečtení Jákob se odhodla milovat sem čekal od tydle knížky minimálně 4 hvězdičky. Trochu sem se zděsil 500ti stránek, ale nakonec sem si řek, ze svůj cíl reading challenge 2015 (2 knihy za rok) jsem už letos splnil a tudíž si todle mužů dovolit.
Příběh rumunské dívky od jejího útlého dětství až po jeji návrat ve stavu staré baby (70 let) domu, popisuje celej její osud od mladi na panství v Rumunsku od zacatku 20. Století. Rumuni jsou něco jako my Češi, kam vítr, tam plášť. Nejdřív s Němcema, pak proti Němcům a pozor - kniha obsahuje tanky a tudiz je to 10/10. Zaira vyrůstá bez matky, která se kurvi nekde v Bukurešti a bez otce, kterej kurvi nekdě nějaký rusky vesnice ve jménu krále. I tak je rodina velmi bohatá (děda par let zpátky ukrad babku ve Španělsku) a ma spoutu sluzebnejch. Pak ale přijdou komousi (Němci už tam byli, viz vejš) a ze sluzebnejch na jejich dvoře se stane vládnoucí třída. Tím pádem Zaira utíká do Bukurešti, kde se už jako puberťačka schovává u svoji matky.
Záhy zjisti, ze její velké nadáni jsou loutky. Tak hraje v divadle pro děti a zamiluje se do ni jeden teplej ministr, kterej si ji chce jen jako vzít, protože teplo se za komoušů netolerovalo. Zároveň se ale do Zairy zamiluje její kolega z divadla! No to me poser záda, sem si říkal!! Ty pyčo, jak todleto dopadne??
Jelikož kniha nebyla přeložena do češtiny, mužů spoilerovat. Ten loutkář ji naprcá, narodí se ji dcera, ale Zaira se rozhodne vychovat ji bez jejího otce, protože ten strašně leje. Tak si najde jinyho tejpka a s nim se rozhodne emigrovat do Ameriky. Je to tak okolo roku 1968, protože utíkají přes Prahu, kde - pozor - se tou dobou proháněj TANKY!!
Po příjezdu do washingtonu (3, část knihy, která je rozdělena na 3 části), začne Zaira vařit v restauraci. Většinou vaří jídlo. Sem tam nějaká polivka. Zajímavý ale je, že celou dobu (asi deset let) její dcera prcá jejího manžela, tudíž svého nevlastního otce. Zajímavý na tom je to, že to po 100 stranách přijde tak neuvěřitelně nečekaně, ze sem si musel udělat kakao, abych z toho večer usnul. Florescu popisuje vztahy v rodině tak nenuceně, že klimax, kterej třeba Barnes v Sense of an Ending buduje tak okatě, aby si toho všimla i moje teta, sem vůbec nečekal. Závodně čtu knihy od 5 let a toto se mi jeste nestalo.
To ale jeste neni konec. Potom co se Zaira tohle dozví, se zhroutí a začne lejt. Kniha je sama o sobě velmi sympatická už jen díky tomu, ze tam všichni furt lejou. Nicméně zpět k příběhu - Potom dostane dopis z Rumunska, ze by se měla vrátit, ze tam na ni čeká překvapeni. Hned sem si šel pro jistotu udělat druhy kakao. A vyplatilo se - v Rumunsku už neni komunismus, ale jeden 80ti letej bejvalej vysoce postavenej komunista ji začne v baru vyprávět, ze jako malej se rozhodl celou její rodinu zlikvidovat, protože dělal se svým otcem u nich na statku a oni jeho otce nechali zemřít.
Bum.
Příběh rumunské dívky od jejího útlého dětství až po jeji návrat ve stavu staré baby (70 let) domu, popisuje celej její osud od mladi na panství v Rumunsku od zacatku 20. Století. Rumuni jsou něco jako my Češi, kam vítr, tam plášť. Nejdřív s Němcema, pak proti Němcům a pozor - kniha obsahuje tanky a tudiz je to 10/10. Zaira vyrůstá bez matky, která se kurvi nekde v Bukurešti a bez otce, kterej kurvi nekdě nějaký rusky vesnice ve jménu krále. I tak je rodina velmi bohatá (děda par let zpátky ukrad babku ve Španělsku) a ma spoutu sluzebnejch. Pak ale přijdou komousi (Němci už tam byli, viz vejš) a ze sluzebnejch na jejich dvoře se stane vládnoucí třída. Tím pádem Zaira utíká do Bukurešti, kde se už jako puberťačka schovává u svoji matky.
Záhy zjisti, ze její velké nadáni jsou loutky. Tak hraje v divadle pro děti a zamiluje se do ni jeden teplej ministr, kterej si ji chce jen jako vzít, protože teplo se za komoušů netolerovalo. Zároveň se ale do Zairy zamiluje její kolega z divadla! No to me poser záda, sem si říkal!! Ty pyčo, jak todleto dopadne??
Jelikož kniha nebyla přeložena do češtiny, mužů spoilerovat. Ten loutkář ji naprcá, narodí se ji dcera, ale Zaira se rozhodne vychovat ji bez jejího otce, protože ten strašně leje. Tak si najde jinyho tejpka a s nim se rozhodne emigrovat do Ameriky. Je to tak okolo roku 1968, protože utíkají přes Prahu, kde - pozor - se tou dobou proháněj TANKY!!
Po příjezdu do washingtonu (3, část knihy, která je rozdělena na 3 části), začne Zaira vařit v restauraci. Většinou vaří jídlo. Sem tam nějaká polivka. Zajímavý ale je, že celou dobu (asi deset let) její dcera prcá jejího manžela, tudíž svého nevlastního otce. Zajímavý na tom je to, že to po 100 stranách přijde tak neuvěřitelně nečekaně, ze sem si musel udělat kakao, abych z toho večer usnul. Florescu popisuje vztahy v rodině tak nenuceně, že klimax, kterej třeba Barnes v Sense of an Ending buduje tak okatě, aby si toho všimla i moje teta, sem vůbec nečekal. Závodně čtu knihy od 5 let a toto se mi jeste nestalo.
To ale jeste neni konec. Potom co se Zaira tohle dozví, se zhroutí a začne lejt. Kniha je sama o sobě velmi sympatická už jen díky tomu, ze tam všichni furt lejou. Nicméně zpět k příběhu - Potom dostane dopis z Rumunska, ze by se měla vrátit, ze tam na ni čeká překvapeni. Hned sem si šel pro jistotu udělat druhy kakao. A vyplatilo se - v Rumunsku už neni komunismus, ale jeden 80ti letej bejvalej vysoce postavenej komunista ji začne v baru vyprávět, ze jako malej se rozhodl celou její rodinu zlikvidovat, protože dělal se svým otcem u nich na statku a oni jeho otce nechali zemřít.
Bum.
February 18, 2015
A strange story of a strong woman, first in Romania and later in the United States. She grows up in a land owner's family, raised without her mother but by her other mothers: her aunt, her grand mother and Zizi, her (male) cousin. Zizi is like an artist, plays made up stories and different roles. Zaira's mother comes and goes, and her father is even more unknown to her. This all changes when the war (Second World War) is over and when the communists come. No longer land owners, Zaira now lives with her parents, then gets married with a youth friend whom she promised to marry. Inspired by Zizi, she starts a career at a puppet theatre and becomes a star player. There she falls in love with Traian. She wants to marry him but he loves the bottle more (and having seen Zizi dying of alcohol). She gets pregnant of him but never tells Traian. Young mother of Ioanna, she meets Robert whom she doesn't love but is stable and reliable. She marries him and after some events escapes the country to the United States. In this country they start a new life, but Zaira finds it difficult and fights a lot with her daughter (who wants to know more about her father and hates her mother for not telling him). She becomes a chef cook in a restaurant and all seems to get better, but then the book takes a turn. I sort of saw this coming, it's like only Zaira doesn't see it, people around her hint but she doesn't understand them. The last part is a bit bizarre, but it ends (back in Romania) probably well (we can only guess).
I'm not sure if I liked the person Zaira. Like some people in the book say, she lives in the past, reminds everybody of people that are no longer there and they have never met. I think she must be difficult with her sharp tongue and negativity. But there are many who seem to love her, or maybe they are blinded by her looks. Strange but impressive story, with pieces of history of a country that I don't know much about.
Read in Dutch.
2015 books #7
I'm not sure if I liked the person Zaira. Like some people in the book say, she lives in the past, reminds everybody of people that are no longer there and they have never met. I think she must be difficult with her sharp tongue and negativity. But there are many who seem to love her, or maybe they are blinded by her looks. Strange but impressive story, with pieces of history of a country that I don't know much about.
Read in Dutch.
2015 books #7
September 12, 2020
nu am avut nici un fel de asteptari. cartea mi-a fost recomandata de o prietena foarte draga. asa ca am cumparat-o, stiindu-i gusturile la carti (multumesc, oana pentru recomandare).
zaira este ca un diamant: muncesti ca sa il descoperi si sa il aduci la ceea se stim ca piate fi o piatra pretioasa. trebuie sa ai rabdare cu cartea, sa o citesti cu mintea deschisa, dar si cu inima, sa suferi alaturi de personaje, sa parcurgi o calatorie ametitoare ca sa o desavirsesti.
mi-a placut foarte tare, am citit-o incet, pentru ca am avut nevoie sa o diger, sa pot sa duc aventura zairei peste tot.
e o carte profunda si plina de semnificatii, o carte marturie si una document. o poveste de viata plina, dureroasa. vesela, infricosatoare.
este o poveste care m-a marcat si m-a miscat.
zaira este ca un diamant: muncesti ca sa il descoperi si sa il aduci la ceea se stim ca piate fi o piatra pretioasa. trebuie sa ai rabdare cu cartea, sa o citesti cu mintea deschisa, dar si cu inima, sa suferi alaturi de personaje, sa parcurgi o calatorie ametitoare ca sa o desavirsesti.
mi-a placut foarte tare, am citit-o incet, pentru ca am avut nevoie sa o diger, sa pot sa duc aventura zairei peste tot.
e o carte profunda si plina de semnificatii, o carte marturie si una document. o poveste de viata plina, dureroasa. vesela, infricosatoare.
este o poveste care m-a marcat si m-a miscat.
March 16, 2014
Impressive story, beautifully written. Days after I finished it, Zaira, Zizi, Traian, Eugene are still with me.
September 20, 2024
Mi-a plăcut mult această carte pentru reziliența demonstrată de personajul principal, care își găsește mereu rezerve să-și continue drumul anevoios prin viață. Curajul o definește pe Zaira, cu excepția a câtorva situații generate de cei apropiați. Rămân cu mai multe citate dintre care preferatul meu este "Niciodată să nu renunți. Mereu se mai poate face ceva" și l-aș completa cu "dacă nu imediat sau chiar azi, atunci mâine sau în altă zi".
April 20, 2020
3,5 estrellitas.
Una novela irregular. Con buenos fragmentos, otros algo más tediosos, y algunos, sin ser malos, algo desconcertantes, como si la novela hubiera perdido su rumbo y no supiera a dónde dirigirse. Un libro interesante, pero al que le falta algo para ser redondo.
Este libro tiene tres partes muy claramente diferenciadas, aproximadamente de la misma extensión cada una. En su primer tercio, el texto fluye sin dejar huella en el lector, sin conseguir implicarnos. Se nos narra la infancia de la protagonista en la Rumanía que va de los años 20 al comunismo de la postguerra, pasando por la Segunda Guerra Mundial. Un periodo que podría haber resultado muy interesante, pero que se siente como una mera introducción, una larga introducción, a lo que vendrá después.
El relato empieza a despegar, a tomar fuerza, cuando Zaira llega a su juventud. En este segundo tercio, el libro se convierte en una gran novela de personajes, y casi podría decir que en una novela romántica, porque todo gira alrededor de las 4 relaciones amorosas que Zaira tendrá con diferentes hombres. Para mí ha sido sin duda la mejor parte del libro, la parte que he leído con más interés, y donde el autor ha sabido plasmar magníficamente la psicología de los diferentes personajes. Esta parte me ha gustado mucho.
Pero, llegados al último tercio del libro, todo cambia de nuevo. Si hasta ahora el contexto histórico del que habla la sinopsis oficial no ha pasado de ser únicamente eso, el contexto en el que se desarrollan las vidas de los personajes, ahora cobra protagonismo dedicándole un buen número de páginas al relato de la Primavera de Praga. Un episodio histórico que se recrea con fuerza, haciéndonos sentir inmersos en las tribulaciones de aquellos días, en las esperanzas y los temores de los ciudadanos checos que luchan por su libertad y que finalmente ven los tanques rusos desfilar por sus calles. Pero lo curioso de todo esto es que, pese a ser un fantástico relato, aparece de forma casi inconexa con lo que ha sido hasta ahora el resto del libro: de repente, esos personajes que eran el centro de la historia, pasan a un segundo término, a meros comparsas que sirven de excusa para contarnos este episodio histórico. Con lo cual, uno lee esta parte a gusto, pero con una cierta sensación de que algo no funciona, de que el libro ha cambiado…
Y la sensación continúa con el relato de la marcha de los protagonistas a los Estados Unidos. De nuevo, su estancia en aquel país parece más bien una excusa para contarnos distintos relatos de la vida en América de otros personajes. Parece que el autor quiere utilizar este último tercio del libro para ofrecernos un retrato de la emigración en Estados Unidos, a través de las historias de distintas personas. Pues muy bien, vale, pero… ¿qué tiene esto que ver con todo lo que habíamos leído hasta ahora? Zaira continúa ahí, por supuesto, es el centro de la historia, pero ahora ya no tanto su protagonista, sino un simple hilo que le sirve al autor para enlazar una historia con otra, lejos del protagonismo que tuvo su personaje en la parte central.
Así que, sin duda no puedo decir que éste sea un mal libro, en absoluto, pero me ha resultado tremendamente inconexo, irregular… hasta extraño, sin saber por momentos a dónde va, como si hubiera perdido el rumbo, sin un hilo conductor demasiado claro. Porque haberlo lo hay, pero es un hilo muy fino. Es por ello que defino a este libro como irregular, una novela de la que me ha gustado mucho su parte central, con una parte inicial en la que no he llegado a entrar del todo, y con un tercio final interesante pero en el que no he tenido muy claro hacia dónde íbamos o qué tenía que ver con todo lo anterior. Una pena, porque si tuviera eso que le falta para llegar a ser “redondo”, hubiera podido ser un muy buen libro.
Pese a ello, es una lectura que permite pasar un buen rato.
Una novela irregular. Con buenos fragmentos, otros algo más tediosos, y algunos, sin ser malos, algo desconcertantes, como si la novela hubiera perdido su rumbo y no supiera a dónde dirigirse. Un libro interesante, pero al que le falta algo para ser redondo.
Este libro tiene tres partes muy claramente diferenciadas, aproximadamente de la misma extensión cada una. En su primer tercio, el texto fluye sin dejar huella en el lector, sin conseguir implicarnos. Se nos narra la infancia de la protagonista en la Rumanía que va de los años 20 al comunismo de la postguerra, pasando por la Segunda Guerra Mundial. Un periodo que podría haber resultado muy interesante, pero que se siente como una mera introducción, una larga introducción, a lo que vendrá después.
El relato empieza a despegar, a tomar fuerza, cuando Zaira llega a su juventud. En este segundo tercio, el libro se convierte en una gran novela de personajes, y casi podría decir que en una novela romántica, porque todo gira alrededor de las 4 relaciones amorosas que Zaira tendrá con diferentes hombres. Para mí ha sido sin duda la mejor parte del libro, la parte que he leído con más interés, y donde el autor ha sabido plasmar magníficamente la psicología de los diferentes personajes. Esta parte me ha gustado mucho.
Pero, llegados al último tercio del libro, todo cambia de nuevo. Si hasta ahora el contexto histórico del que habla la sinopsis oficial no ha pasado de ser únicamente eso, el contexto en el que se desarrollan las vidas de los personajes, ahora cobra protagonismo dedicándole un buen número de páginas al relato de la Primavera de Praga. Un episodio histórico que se recrea con fuerza, haciéndonos sentir inmersos en las tribulaciones de aquellos días, en las esperanzas y los temores de los ciudadanos checos que luchan por su libertad y que finalmente ven los tanques rusos desfilar por sus calles. Pero lo curioso de todo esto es que, pese a ser un fantástico relato, aparece de forma casi inconexa con lo que ha sido hasta ahora el resto del libro: de repente, esos personajes que eran el centro de la historia, pasan a un segundo término, a meros comparsas que sirven de excusa para contarnos este episodio histórico. Con lo cual, uno lee esta parte a gusto, pero con una cierta sensación de que algo no funciona, de que el libro ha cambiado…
Y la sensación continúa con el relato de la marcha de los protagonistas a los Estados Unidos. De nuevo, su estancia en aquel país parece más bien una excusa para contarnos distintos relatos de la vida en América de otros personajes. Parece que el autor quiere utilizar este último tercio del libro para ofrecernos un retrato de la emigración en Estados Unidos, a través de las historias de distintas personas. Pues muy bien, vale, pero… ¿qué tiene esto que ver con todo lo que habíamos leído hasta ahora? Zaira continúa ahí, por supuesto, es el centro de la historia, pero ahora ya no tanto su protagonista, sino un simple hilo que le sirve al autor para enlazar una historia con otra, lejos del protagonismo que tuvo su personaje en la parte central.
Así que, sin duda no puedo decir que éste sea un mal libro, en absoluto, pero me ha resultado tremendamente inconexo, irregular… hasta extraño, sin saber por momentos a dónde va, como si hubiera perdido el rumbo, sin un hilo conductor demasiado claro. Porque haberlo lo hay, pero es un hilo muy fino. Es por ello que defino a este libro como irregular, una novela de la que me ha gustado mucho su parte central, con una parte inicial en la que no he llegado a entrar del todo, y con un tercio final interesante pero en el que no he tenido muy claro hacia dónde íbamos o qué tenía que ver con todo lo anterior. Una pena, porque si tuviera eso que le falta para llegar a ser “redondo”, hubiera podido ser un muy buen libro.
Pese a ello, es una lectura que permite pasar un buen rato.
October 2, 2024
Catalin Dorian Florescu este unul dintre reprezentantii generatiei care a plecat din tara, dar nu ca majoritatea, dupa revolutie, ci inainte. O raritate mare, dar e dificil de apreciat cat de mult i-a schimbat asta felul de a vedea lucrurile. E evident legat de Romania, iar copilaria petrecuta in comunism l-a marcat. Desi a invatat germana repede si excelent, in tot ce scrie se intoarce in Romania. Ca si cum radacinile lui inca sunt in tara, si pana acum acolo si-a gasit inspiratia. Ar putea fi o idee strategica, de marketing, care sa aduca publicului nu numai o voce noua, ci si o poveste neobisnuita, dar nu cred ca e doar asta.
In cheia asta, Zaira este o poveste a inradacinarii si dezradacinarii. Povestea adevarata nu are rost s-o caut, un autor ia niste detalii si apoi croieste o alta indiferent cat de fidel ar incerca sa fie, iar in cazul de fata chiar n-a incercat. Oricum o iau, viata ca valtoare datatoare de ameteli e tema principala, intr-un fir narativ in care toate personajele-marionete incearca sa-si apuce si sa-si manevreze ele insele firele incrucisate, fara prea mult succes. Ce i se intampla Zairei, pana la pierderea coerentei, este ecoul a ce li se intampla enigmaticilor Donovan, Eugene, dar si profesorului, lui Dejan, si celorlalti. Avem gesturi mici ce schimba cursuri de vieti, sau evenimente mari care doar ii strivesc un pic pe oameni, lasandu-i cel mult dezorientati. Pana la urma ce marcheaza mai mult o viata? Felul in care curge istoria, sau ciocnirile izolate cu alti oameni ratacinzi?
Privind asa, Zaira mi se pare chiar un roman epopeic. Foarte bun, foarte dur, cu multa deznadejde, presarata cu un strop de speranta, pe care insa o percep drept iluzorie. La intrebarea daca mi-a placut, trebuie sa zic la inceput un da, apoi un nu.
Partea pana la sosirea in America a fost un amalgam cunoscut al vietii si lecturilor mele, facute pachet la gramada.
Partea a doua a fost cu totul straina. Cred ca mai degraba valul nou al imigratiei a avut parte de astfel de experiente. Mi-a placut ideea convergentei finale a vietilor in acelasi vartej datator de ameteli, din care nimeni nu mai are scapare, impreuna si totusi izolati prin modurile diferite in care ne pierdem. Experienta lecturii acestei parti a lasat totusi zoaie in urma ei.
dar de acolo mai departe nu am vazut pic de dragoste de mama. Nu ca n-ar exista si mame denaturate, dar in prezentarea cartii Zaira e femeia asta curoajoasa si luptatoare. Pentru mine a fost o lasa.
Cea mai, cea mai, cea mai frumoasa din carte: discursul de acceptare a premiului.
Cateva ultime ganduri legate de scriitura: germana lui Florescu nu este obisnuita, ci melodioasa si jucausa. Mi-a placut enorm si inversarea perspectivei, in care oamenii devin decor pentru niste intamplari secrete ale lucrurilor, ca aici: "Vielleicht horchte er (der Zug), wie das Rauschen des Getreides der Stille trotzte." Poate ca (trenul) doar asculta cum fosnetul granelor sfida tacerea. Pe de alta parte, cam asta mi se pare si rezumatul zilelor Zairei din America.
In cheia asta, Zaira este o poveste a inradacinarii si dezradacinarii. Povestea adevarata nu are rost s-o caut, un autor ia niste detalii si apoi croieste o alta indiferent cat de fidel ar incerca sa fie, iar in cazul de fata chiar n-a incercat. Oricum o iau, viata ca valtoare datatoare de ameteli e tema principala, intr-un fir narativ in care toate personajele-marionete incearca sa-si apuce si sa-si manevreze ele insele firele incrucisate, fara prea mult succes. Ce i se intampla Zairei, pana la pierderea coerentei, este ecoul a ce li se intampla enigmaticilor Donovan, Eugene, dar si profesorului, lui Dejan, si celorlalti. Avem gesturi mici ce schimba cursuri de vieti, sau evenimente mari care doar ii strivesc un pic pe oameni, lasandu-i cel mult dezorientati. Pana la urma ce marcheaza mai mult o viata? Felul in care curge istoria, sau ciocnirile izolate cu alti oameni ratacinzi?
Privind asa, Zaira mi se pare chiar un roman epopeic. Foarte bun, foarte dur, cu multa deznadejde, presarata cu un strop de speranta, pe care insa o percep drept iluzorie. La intrebarea daca mi-a placut, trebuie sa zic la inceput un da, apoi un nu.
Partea pana la sosirea in America a fost un amalgam cunoscut al vietii si lecturilor mele, facute pachet la gramada.
Partea a doua a fost cu totul straina. Cred ca mai degraba valul nou al imigratiei a avut parte de astfel de experiente. Mi-a placut ideea convergentei finale a vietilor in acelasi vartej datator de ameteli, din care nimeni nu mai are scapare, impreuna si totusi izolati prin modurile diferite in care ne pierdem. Experienta lecturii acestei parti a lasat totusi zoaie in urma ei.
dar de acolo mai departe nu am vazut pic de dragoste de mama. Nu ca n-ar exista si mame denaturate, dar in prezentarea cartii Zaira e femeia asta curoajoasa si luptatoare. Pentru mine a fost o lasa.
Cea mai, cea mai, cea mai frumoasa din carte: discursul de acceptare a premiului.
Cateva ultime ganduri legate de scriitura: germana lui Florescu nu este obisnuita, ci melodioasa si jucausa. Mi-a placut enorm si inversarea perspectivei, in care oamenii devin decor pentru niste intamplari secrete ale lucrurilor, ca aici: "Vielleicht horchte er (der Zug), wie das Rauschen des Getreides der Stille trotzte." Poate ca (trenul) doar asculta cum fosnetul granelor sfida tacerea. Pe de alta parte, cam asta mi se pare si rezumatul zilelor Zairei din America.
January 27, 2025
Printr-o reinterpretare captivantă a ideii universale de călătorie (nu destinația contează, ci drumul în sine, iar cel care a plecat nu va putea fi niciodată cel care se va întoarce), Cătălin Dorian Florescu propune o analiză incisivă a vieții tumultoase a unei femei puternice și a riscurilor pe care aceasta, pentru a supraviețui, îndrăznește să și le asume în România anilor ’30. Zaira e un personaj spumos, radiant, irezistibil, ce se construiește treptat din eșecuri și frici, iubiri fulgerătoare în detrimentul celei imposibile și pierdute, trădări și regrete adânci, devenind un veritabil Ulise modern în variantă feminină într-o lume ce aparținea într-adevăr, exclusiv bărbaților (this is a man’s world, this is a man’s world/but it wouldn’t be nothing, nothing without a woman or a girl). Astfel, refuzând să devină o (altă) victimă a comunismului, Zaira trebuie literalmente să renască din propria cenușă de fiecare dată când viața o pune din nou la încercare. E un roman dinamic și vertiginos, atât o monografie a societății românești într-un secol al violenței și al umilințelor, cât și o nouă panoramă asupra deziluziei visului american. Cătălin Dorian Florescu surprinde orice cititor prin elementul imprevizibil pe care îl dozează perfect în aproape fiecare pagină.
June 21, 2021
Wie manche Vorschreiber habe auch ich gemischte Gefühle über dieses Buch. Es fing sehr stark an und ich konnte es kaum aus der Hand legen. Die ersten 200 Seiten habe ich fast in einem Rutsch durchgelesen. Liegt vielleicht auch daran, dass ich mich im Moment sehr für rumänische Geschichte interessiere, und das Buch vor einem sehr interessanten Hintergrund handelt. Obwohl ich eigentlich Geschichten in denen das Landleben eine große Rolle spielt, nicht so mag, fand ich den ersten Teil, der in Strehaia handelt, bei Weitem am stärksten und überzeugendsten. Sprachlich und erzählerisch großartig.
Leider ließ der Roman im letzten Drittel stark nach. Es wurden neue Figuren eingeführt deren Geschichten ausführlichst erzählt wurden (die mich persönlich aber recht kalt ließen - Donovan, Eugene, der Professor. Ich fand sie alle recht langweilig). Den ganzen USA-Teil fand ich nicht überzeugend. Auch sprachlich ließ das Buch in diesem Abschnitt nach - ohne dem Autor zu nahe treten zu wollen, es liest sich streckenweise fast so, als hätte er es nur irgendwie zu ende schreiben wollen/müssen. Leider fand ich auch die Liebesgeschichte - Zairas Gefühle für Traian - nicht überzeugend genug dargestellt. Es klang für mich einfach nach einer typischen Lebensphasenabschnittsbeziehung, und nicht nach DER großen Liebe.
Trotzdem mag ich das Buch im großen und ganzen. Es wartet gegen Ende mit einem regelrechten Schock auf, eine Art sub-plot das meiner Meinung nach eigentlich DAS einschneidenste Erlebnis in Zairas Leben war, und deshalb eigentlich mehr Raum verdient hätte. Eines der schlimmsten Dinge, die einer Frau und Mutter passieren können, dafür wird es für meinen Geschmack etwas zu kurz abgehakt. Es erklärt allerdings einiges was zuvor unverständlich war.
Mein Fazit: interessant, und zumindest musste ich es zu Ende lesen (in der Hoffnung Zaira würde in ihre Heimat zurückkehren), aber nach einem starken Anfang hat das Buch sprachliche und erzählerische Schwächen im letzten Drittel. Es hat mich leider nicht so mit- und hingerissen wie ich nach den ersten paar Kapiteln erhofft hätte.
Trotzdem werde ich definitiv weitere Bücher des Autors lesen!
Leider ließ der Roman im letzten Drittel stark nach. Es wurden neue Figuren eingeführt deren Geschichten ausführlichst erzählt wurden (die mich persönlich aber recht kalt ließen - Donovan, Eugene, der Professor. Ich fand sie alle recht langweilig). Den ganzen USA-Teil fand ich nicht überzeugend. Auch sprachlich ließ das Buch in diesem Abschnitt nach - ohne dem Autor zu nahe treten zu wollen, es liest sich streckenweise fast so, als hätte er es nur irgendwie zu ende schreiben wollen/müssen. Leider fand ich auch die Liebesgeschichte - Zairas Gefühle für Traian - nicht überzeugend genug dargestellt. Es klang für mich einfach nach einer typischen Lebensphasenabschnittsbeziehung, und nicht nach DER großen Liebe.
Trotzdem mag ich das Buch im großen und ganzen. Es wartet gegen Ende mit einem regelrechten Schock auf, eine Art sub-plot das meiner Meinung nach eigentlich DAS einschneidenste Erlebnis in Zairas Leben war, und deshalb eigentlich mehr Raum verdient hätte. Eines der schlimmsten Dinge, die einer Frau und Mutter passieren können, dafür wird es für meinen Geschmack etwas zu kurz abgehakt. Es erklärt allerdings einiges was zuvor unverständlich war.
Mein Fazit: interessant, und zumindest musste ich es zu Ende lesen (in der Hoffnung Zaira würde in ihre Heimat zurückkehren), aber nach einem starken Anfang hat das Buch sprachliche und erzählerische Schwächen im letzten Drittel. Es hat mich leider nicht so mit- und hingerissen wie ich nach den ersten paar Kapiteln erhofft hätte.
Trotzdem werde ich definitiv weitere Bücher des Autors lesen!
April 10, 2018
Een heel mooi verteld (fictief) levensverhaal van de Roemeense poppenspeelster Zaira. Ik was volledig op het verkeerde been in eerste instantie omdat ik dacht dat de auteur een vrouw was... Niet dus. Heel knap dat hij zo in de huid van een vrouw kan kruipen, met al haar emoties. De schrijfstijl is heel open, toegankelijk, en het taalgebruik zeer mooi. Ik heb erg veel mooie zinnen mogen lezen. Eentje wil ik jullie niet onthouden (twee eigenlijk): Grootmoeders humor hield op waar God begon. En omdat God overal begon, stelde haar gevoel voor humor niet veel voor. Ook de vertaalster, Olga Groenewoud, krijgt een vette pluim van me. Ik heb een week lopen nadenken of dit nou een vijf- of een vier-sterrenboek is, helaas doen we hier niet aan halve sterren. Voor vier gekozen, omdat ik het toch net geen vijf waard vond.
April 13, 2022
La primera mitad del libro me enganchó mucho. Hubo partes que lamentablemente recuerdan a la situación actual y me resultaron terriblemente creíbles.
El problema es que en la segunda mitad del libro sentí una desconexión con la protagonista.
Creo que el autor, además, intentó abarcar demasiados temas políticos e históricos a través del relato de la protagonista pero que de alguna manera la historia principal me dejó de interesar o mejor dicho ya ni supe qué historia estaba realmente leyendo.
El problema es que en la segunda mitad del libro sentí una desconexión con la protagonista.
Creo que el autor, además, intentó abarcar demasiados temas políticos e históricos a través del relato de la protagonista pero que de alguna manera la historia principal me dejó de interesar o mejor dicho ya ni supe qué historia estaba realmente leyendo.
October 18, 2017
I don't remember how this book got to my hands. At the beginning I was reading it just to read, wasn't catchy at all, but my patience won and now I must say that this book is one of my favourites for its main characters cynicism, creativity, and persistence. I am stunned by the author's – man's – capability to portray a woman and her feelings so deeply although easy to understand, his capability to make a reader love her, pity her and laugh at her. All at once.
Read
July 6, 2023Este es un libro maravilloso, lleno de poesía en medio de un mundo duro y cambiante.
Desde el punto de vista de una niña, Zaira, se cuenta la historia de Rumania. La invasión de los alemanes en la WWII, luego los rusos que arrasaron con el país.
Zaira no se deja llevar por las dificultades. Vive de su arte de titiritera, lo lleva a los países a los que debe emigrar. En su corazón, lleva el amor de su vida.
No hay ni un momento en que uno pueda desviar la atención de este maravilloso libro.
Desde el punto de vista de una niña, Zaira, se cuenta la historia de Rumania. La invasión de los alemanes en la WWII, luego los rusos que arrasaron con el país.
Zaira no se deja llevar por las dificultades. Vive de su arte de titiritera, lo lleva a los países a los que debe emigrar. En su corazón, lleva el amor de su vida.
No hay ni un momento en que uno pueda desviar la atención de este maravilloso libro.
November 21, 2023
Mi-am dorit mult sa citesc aceasta carte, dar m-a dezamagit un pic. Daca intr-adevar familia descrisa a trecut asa usor, ca o boare, peste schimbarea de regim - cel mai tragic lucru care li s-a intamplat a fost sa fie scuipati la picioare - ma bucur pentru ei, dar sa nu cumva sa-si imagineze cineva ca asta a fost realitatea. Iar finalul mi s-a parut ca a rupt ritmul.
Read
August 21, 2019Finalul acestei carti m-a cucerit cu totul.
October 15, 2023
4,5 steluțe.
Displaying 1 - 30 of 34 reviews