S-a născut pe data de 17/30 decembrie 1905 în oraşul Fălticeni, ca fiu mai mare al lui Octav Lovinescu, avocat, şi al Anei Cetăţianu. Tatăl, frate cu criticul literar Eugen Lovinescu, se trăgea din comuna Rădăşeni, Suceava, iar mama din localitatea Subcetate, având în ascendenţă pe Ion Budai-Deleanu.
După terminarea facultăţii, Vasile Lovinescu a lucrat ca jurisconsult la diverse firme, la primăria municipiului şi apoi, cu unele întreruperi, la Creditul Minier, până în 1947 când instalarea dictaturii l-a obligat să renunţe. În tot acest timp însă, principala preocupare a tânărului a rămas spiritualitatea. În acest domeniu, el a publicat în anii '30 numeroase articole şi eseuri în reviste ca: Viaţa Literară, Viaţa Românească, Adevărul Literar şi Artistic, Credinţa, Familia, Azi, Vremea, dar şi câteva traduceri din limbile germană, franceză şi engleză.
Figura care l-a atras în aceste începuturi de studii tradiţionale a fost cea a misticului Bo Yin Ra, german de origine, care a avut, se pare, o afiliere iniţiatică [necesită citare] la o organizaţie cosmologică din Asia centrală, ca şi cea a scriitorului german Gustav Meyrink. Din cărţile lui Bo Yin Ra a aflat Vasile Lovinescu de cartea lui René Guénon Le Roi du Monde, pe care e şi tradudus (fără să o poată însă publica). Din acest moment, gânditorul tradiţional francez a devenit mentorul său spiritual.
A început în 1934 o corespondenţă cu René Guénon, retras la Cairo, care a durat neîntrerupt până în 1940, în paralel cu o meditaţie susţinută asupra cărţilor lui şi a marilor texte ale esoterismului universal. Chiar dacă a continuat să scrie în reviste şi să aibă relaţii cu unii scriitori români ca Dan Botta, Dan Petraşincu, Anton Dumitriu, Mircea Eliade şi mai ales Sandu Tudor, atenţia lui principală s-a îndreptat spre obţinerea unei iniţieri.
Scriitorul s-a retras în 1980 definitiv la Fălticeni, în casa părintească de pe strada Sucevei, devenită între timp Galeria Oamenilor de Seamă (1972), prin donaţia şi grija soţiei sale.
S-a stins din viaţă pe data de 14 iulie 1984.
După decembrie 1989 apar în periodice numeroase fragmente din opera lui Vasile Lovinescu şi diferite prezentări ale omului şi operei (Caiete Critice, România Literară, Steaua, Cotidianul LAI, Timpul, Manuscriptum, Cronica, Echidistanţe, etc.).
Mi-aș fi dorit să fi aflat despre Vasile Lovinescu când eram în liceu și încă aveam anumite prejudecăți în ceea ce privește critica literară. Acest studiu oferă o perspectivă originală asupra unor basme și mituri românești și reîntregește imaginea de ansamblu, inserând legături atât cu alte mituri românești în care anumite elemente cheie (miteme) apar, cât și cu alte tradiții care pot constitui un punct de plecare în actul hermeneutic. Am apreciat faptul că autorul a încadrat spațial fiecare basm (deși multe dintre ele conțineau deja indici spațiali identificabili cum ar fi nume de sate reale, etc.), adăugând la interpretare repere geografice menite să sublinieze veridicitatea existenței reprezentărilor spirituale analizate în spațiul românesc și evoluția acestora în conștiința culturală. Interpretările îmi amintesc de scrierile lui Jung despre alchimie și de cele ale lui Marie-Louise Von Franz, însă fiind adaptate la spațiul autohton deschid noi posibilități în ceea ce privește interpretarea și semnificația miturilor și simbolurilor în relație cu spațiul cultural în care se găsesc.
Interesant aspect legat de basmul "Lostrita" cules de Nicolae Labis:
"- Doamne, fa ca pruncul acesta sa fie fericit si sa aduca noroc si belsug in casa necajitului acestuia. - Nu pot, Petre! - Te rog, Doamne! - Degeaba ma rogi, Petre! - Omu ista-i om bun. Ne-a primit in saracia lui. - Stiu, Petre, dar n-am ce face. Pruncul aista ca orice om, isi are soarta lui. - Ce soarta, Doamne? - Soarta rea, Petre! - Cat de rea, Doamne? - Rea de tot, Petre: va omori pe tatal sau si se va insura cu maica-sa! - Vai, Doamne, si iar vai! E pacat! Da-i o soarta mai buna! - Nu pot, Petre. Soarta-i soarta si s-o mantuit. Fiecare om cu soarta lui!
Acest schimb de cuvinte este semnatura care notifica originea necrestina a mitului nostru deoarece arata ca deasupra lui Dumnezeu insusi este Ananke, Destinul pe care nici Dumnezeu nu-l poate mladia, idee cu totul straina crestinismului si traditiilor cu forma religioasa, Iudaismul, Islamul, in care Dumnezeu se identifica cu Norma Suprema si face tot ce vrea, expresie curenta in Biblie, Evanghelie, Coran."
https://revistatransilvania.ro/wp-con... va recomand studiul de mai sus .. Dar mai ales sa recitit si basmele respective , o data cu cartea; Mi-a placut mult anexa cu descantecul Moașei , anexa la capitolul Lostrița “Moșii nu sunt de loc mama si tata sau bunicii , fie ei morți, ci strămoșii necunoscuți, toata filiațiunea ascendenta pâna la omul primordial..”( pag 79)